Acolo, în lăcașul zeilor, alături de ei

   

    „În departamentul... dar mai bine să nu precizăm în care departament anume...” îşi începea unicul şi realistul scriitor Gogol nuvela „Mantaua”, ţintind el anume spre anumiţi oameni susceptibili. Cum adică? Nu există oameni susceptibili, domnule Gogol? În forfota aceasta de lume de pe Akropole, dacă privești cu luare aminte la fețele oamenilor nu ai cum să nu le vezi ochii lor iscoditori. Ca și cum ceva se petrece în jurul tău iar tu nu vezi asta. Şi, ceva-ceva, încă se mai petrece în lumea asta! Și câte nu se petrec în labirintul destinului! Dacă zeii au pus în mâna omului propriul său destin (vezi şi cazul lui Oedip), e şi pentru că Dumnezeu „tatăl ceresc” l-a vrut să fie sieşi creator. Poate destinul lui Oedip (şi chiar al lui Orfeu) ar fi fost altul dacă nu s-ar fi uitat în urmă. Cât despre mantaua gogoliană, le recomand, celor care vor să-şi exprime măcar un punct de vedere, să-şi comande una nouă. Abia atunci vor vedea limpede şi realist situaţia (ca atunci când simt că s-au mai dres cât de cât după frigurile găsitului „unora” nod în papură). Până la vederea Parthenonului, acolo sus pe Acropole, Grecia de acum nu-mi infirmase teoria că totul a fost cândva şi că amintirea a ceea ce fusese cu adevărat înainte trebuia să aibă conturul unei himere. Lumea nu se repetă, îmi şopteau filosofii antici şi mă trimiteau la tragicul autor grec, Euripide (amintit şi de Mircea Cărtărescu în „Pontus Axeinos”), pentru a nu mă îndepărta de răsfrângerile unei lumi mult rămase în urmă. Versurile grecului, citate şi de Cărtărescu, îmi veniră în memorie, tocmai când urcam muntele pe Acropole: „Multe sunt schimbările tale soartă! / Căci zeii ne dăruiesc doar spaime şi disperare: / Ce aşteptăm de la ei nu se întâmplă, / Ce nu aşteptăm ne loveşte năprasnic”. Abia după ce vezi arena amfiteatrului lui Herodes Atticus, din Parthenon, înţelegi de ce se spune, că doar aici la Atena, au fost rostite şi abia apoi transcrise versurile bătrânului poet orb, Homer. Aici, dar şi în teatrul lui Dionisos şi al lui Pericles, din spatele Parthenonului, pe ale cărui dale de piatră m-am aşezat spre a privi scena unde odinioară se dădeau reprezentaţii după Sofocle, Eschil, Euripide şi Aristofan, simţi că Elada veche este în realitate centrul de atenţie al lumii. Închid ochii și-mi imaginez cum soseau actorii în aceste amfiteatre. Să ni-l închipuim numai pe actorul care îl întruchipa pe Ulise („în chip de cerşetor bătrân şi jalnic / proptit în băţ şi jerpelit de zdrenţe”) faţă în faţă cu soaţa sa, Penelopa, căreia îi spune: „Nefericito, mai presus de toate / femeile, te împietriră zeii / cu sufletul”. Aşadar, sufletul (înţelege eroul nostru) dă acele detalii intime pe care numai el le putea şti, şi îi putea reda Penelopei certitudinea că în faţa ei sta soţul mult iubit. Aşadar, cunoaşterea sufletului omenesc, de către Homer, este una sublimă, desăvârşit de sublimă. Parcă sunt acum în pielea lui Ulise, cel amintit mai sus, care se simţea „înveselit în suflet” când ultimul său duşman, Eupites, căzu străpuns de lancea-i, şi apoi se opri, ca nu cumva să mânie cu asta „pe zeul care bubuie-n văzduhuri”. Aici, alături de zei, actorii aduceau elogiul lor: soarelui, apei şi dragostei. Sus pe Acropole, unde am urcat în Parthenon, ne uimesc mulţimea de vizitatori din toate părţile lumii. Astfel, Parthenonul pare a deveni centrul lumii. Vizităm templul lui Poseidon, unde se zice ca Menelaos l-a îngropat pe Prontes Onetorides, la întoarcerea sa din Troia. Pe una din aceste coloane ramase în picioare, încremenită în marmura, se afla gravat numele lui Byron, inscripţie (se zice) făcută de el însuşi. Apoi templul lui Hefaistos, care se pare că adaposteşte osemintele zeului Tezeu, născut din Etra, fiica pământeană a regelui Egeu, şi Poseidon, regele mărilor. Coloanele templului au aceeaşi vechime ca şi cele ale Parthenonului, mai mici însă, dar conservate mai bine. Reţin că Homer, în „Iliada”, cântase bucuria lui Tezeu după ce acesta învinsese Minotaurul, ajutat de Adriadna care îi dăduse ghemul cu aţă pentru recunoaşterea drumului la întoarcere. În Euripide, mai citisem câte ceva despre Tezeu şi ultima sa soţie, Fedra, cea care-l înşelase în privinţa fiului său, Hipolit, din dorinţa de a-l pierde, dar dându-se în vileag toată tărăşenia, Fedra îşi va pune capăt zilelor. Tezeu e socotit, de grecii de ieri şi de azi, drept un zeu. Fusese doar regele Atenei, o vreme. De aici de sus, de pe Parthenon (templu închinat zeiței Pallas Atena), facem ochii roată şi ne minunăm de frumuseţile şi măreţia Atenei. Vedem un oraş imens, cu clădiri înghesuite, întins între colinele de munte şi mare. În zare, ne atrage atenţia muntele Lycabetus, o piatră imensă, aruncată, se zice, de furia zeiţei Pallas Atena, asupra atenienilor nerecunoscători. Sus pe munte se află o cetate care atrage atenţia turiştilor. Vizităm în cele din urmă şi templul olimpianului Zeus, construit de Hadrian (care are şi o poartă alăturată care-i poartă numele); despre templu, se spune ca a fost construit pe parcursul a 700 de ani. Doar 15 coloane au mai rămas în picioare. Coloane şi ziduri, clădiri din piatră cu o vechime de peste 2000 de ani, cunoscând invazia perşilor, a imperiului roman, a imperiului otoman şi câte şi mai câte grozavii. Văzând Parthenonul îţi vine să-ţi reaşezi gândurile - nu Olimpul, lăcaşul zeilor, a fost visul cel mai înalt al atenienilor. Mă gândesc că în antichitate, grecii nu au avut daruri mai multe decât alţii, dar au ştiut mai bine ca oricare să le dăltuiască zeilor, prin olimpienii scrisului, statui meritate și îmi notez asta.

    Am căutat, în Grecia, să citesc pe feţele oamenilor, visele care-i croiseră, odinioară, drumul lui Ulisse. N-am putut desluşi nimic din ceea ce crezusem la plecare. Pe cerul Greciei, câte păsări nu zburau, în veci, sub soarele arzător! Dar nu toate le erau oamenilor piază bună sau rea cum crezusem când mi se spunea, în copilărie, basme de-ale noastre. Acum, cititorule, trebuie să realizezi că tâlcul poveştilor de rezistenţă îşi au cheia lor în fabuloasa adolescenţă a celor care le-au scris, iar lumea care va veni după noi nu va trebui să le uite. Aici chiar trebuie să redau spusele sirenelor care îl tot ademeneau pe Ulisse: „Ulisse lăudate, vino-ncoace, / Tu slava nalt-a neamului arhaic, / Opreşte vasul să ne-auzi cântarea, / Căci nu vâsli vrun om pe-aici cu vasul / Vreodată fără să ne-audă glasul / Ca mierea de plăcut din gura noastră” (Odiseea. C.XII, v.258-263).

   Și nu mă îndoiesc că Homer a stat de vorbă cu zeii. Şi o simplă îndoială e de ajuns, ca părerea ta asupra lumii să nu ţi se mai pară eternă. Şi vă aduc aminte, ce i se reproşase sculptorului Thorvaldsen de către poetul Byron, la dezvelirea bustului său: „Acesta nu sunt eu. Eu am un aer mult mai nenorocit decât ăsta!”

 

                                               (va urma)

 

Vizualizări: 91

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Adriadna sau Ariadna

O televiziune l-a prezentat, în multe rânduri, pe Adrian Minune (manelistu') gâfâind pe Akropole. Aceeași televiziune nu va face, în veci, un documentar cultural având aceste superbe Impresii ca ghid... :(((((((

da Coza

Poete, Aurel Conțu: o carte(?!), nu... dar un mic ghid de vacanță și weekend ar putea ieși... Dar vorba lui Ion Lazăr da Coza: pe câți îi vor interesa. Dacă n-are în ea manele!... Cum spunea poetul timișorean, Robert Șerban: dacă nu nechează, nu-i cal și gata! (Așa e: Ariadna!, domnule da Coza.) 

Și nu mă îndoiesc că ați stat de vorbă cu zeii!!!

Ne-ați purtat prin locuri mirifice, sunteți cel mai bun/ pregătit/ înțelept ghid pe care l-am cunoscut vreodată!

Mulțumesc!

Împărtăşim aceeaşi fascinaţie faţă de Grecia, domnule Cicu! Pentru mine, e ca un fel de prima dragoste, am cunoscut-o acum câţiva ani, când am ajuns acolo, eram deja îndrăgostită de un vis, între timp, i-am văzut chipul pe de-a-ntregul, cu bune şi rele, i-am înşelat ţărmurile cu altele şi tot la ea m-am întors :)! Am avut şi eu notiţe de călătorie, în trecut, dar nu atât de documentate, desigur, farmecul acestor povestiri stă în periplul cultural de înaltă ţinută! Îmbogăţitor, aş spune!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 46 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 3 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 3 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 3 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 3 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 12 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 12 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor