Cu buze de paiaţă

[Nikol MerBreM]

Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată?
Tu mă rupeai din mine tot mai des,
În anii grei, cu fruntea-ndoliată,
Un labirint al toamnei am ales.

Să fug de tine-am încercat în seara
Când fluturii se împărţeau la doi,
I-am răstignit albastru pe vioara
Ce răsărise în noian de ploi.

Te-am amăgit cu vorbe ca de gheaţă
Ori m-am ascuns în pietre fără chei,
Am râs forţat, cu buze de paiaţă,
Şi-am tremurat când te iubeau femei.

A ta am fost când mă credeai departe,
Eu te iubeam pe-o margine de vis,
Dar mă-nchinam la dogma ce desparte,
Albe lumini de tristul compromis.

De nu ţi-am fost sărut, astăzi mă iartă,
Căci mai adânc în vene te-am zidit,
M-am războit cu-a lumii-ntoarsă soartă,
În ape argintii, te-am oglindit.

Varianta  a II-a

Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată?

Tu mă rupeai din mine tot mai des,

În anii grei, cu fruntea-ndoliată,

Un labirint al toamnei am ales.

 

Să fug de tine-am încercat în seara

Când fluturii se împărţeau la doi,

I-am răstignit albastru pe vioara

Ce răsărise în noian de ploi.

 

Te-am amăgit cu vorbe ca de gheaţă

Ori m-am ascuns în pietre fără chei,

Am râs forţat, cu buze de paiaţă,

Şi-am tremurat când te iubeau femei.

 

A ta am fost când mă credeai departe,

Eu te iubeam pe-o falie de vis,

Dar mă-nchinam la dogme fără moarte,

Smulgeam lumini din tristul compromis.

 

De nu ţi-am fost sărut, în gând mă iartă,

Doar mai adânc în vene te-am zidit,

M-am războit cu-a lumii dublă soartă,

În ape de argint eşti oglindit.

[Nikol MerBreM]

Domnule Conţu, trei bucurii mi-aţi făcut, una că m-aţi vizitat, a doua că v-am vrăjt şi eu puţin :), a treia că aţi observat că mâine va fi ziua mea! Vă mulţumesc!

[Nikol MerBreM]

Crinu (sau Sorin/domnule Leşe :)?), îţi mulţumesc încă o dată pentru apreciere! Nu pot să nu mă bucur că ţi-a plăcut :)! Chiar dacă a fost doar o vibraţie şi nu chiar rezonanţă :), aşa cum am promis şi doamnei Merca, voi încerca mai mult :), însă deocamdată mă bucur şi pentru atât.

Nu am nimic nici cu frecvenţele diferite, nici cu fără frecvenţa :), tocmai că îmi place diversitatea şi dreptul de a vibra diferit, de aceea, în general,  nu mă grăbesc să schimb decât dacă înţeleg ce mi se sugerează, dacă e pe frecvenţa mea sugestia şi dacă mă şi ridic la înălţimea sugestiei :). Aşadar, legat de primul vers, o parte din mine zice ca tine, că doar eu l-am scris :), o altă parte din mine zice ca doamna Merca, deci mi-ar plăcea să-l fac mai puţin romanţă, dar nu ştiu dacă încep să modific ce mai rămâne din ce am scris (era să scriu poezie dar nu mai îndrăznesc :). Voi vedea...

[Nikol MerBreM]

Doamna Valeria, răspund aşa cum am promis :). Şi tot pun semnele astea zâmbăreţe ca să înţelegeţi că dacă îmi exprim o părere, nu înseamnă că sunt supărată, aşa cum credeţi. Nu am de ce! Dar recunosc, îmi place să am dreptul la opinie :). Eu consider că mai mult bine îmi faceţi atunci când îmi spuneţi ceea ce gândiţi (indiferent dacă sunt sau nu de acord), decât dacă sunteţi îngăduitoare, aşa cum înţeleg acum, citind pe ici, pe colo :), că aţi fost în primul comentariu :) . E adevărat, sunt puţin mirată de faptul că oarecum pare că v-aţi schimbat părerea iniţială asupra acestei poezii, dar e foarte bine şi aşa. Şi la fel de adevărat e că atunci când am citit "Pentru Dumnezeu", m-am simţit ca un copil nătâng care a călcat cu sandalele lui murdare în altarul poeziei şi m-am gândit, "Doamne dar ce-am stricat?!". Dar apoi mi-am revenit repede şi am realizat că Dumnezeu nu are cum să se supere pe mine din atât de puţin :). A văzut şi la case mai mari :), versuri de romanţă, prea puţine lucruri sunt perfecte. 

Să ştiţi că v-am întrebat de vers pentru că deşi bănuiam că o să spuneţi că e prea banal, nu eram sigură că nu cumva vă referiţi la chestiuni prozodice. Şi am întrebat pentru că vreau să învăţ, în limita timpului foarte strâns pe care îl am, de aceea citesc şi comentariile la alte poezii, ca să fur din mers, să învăţ. În ale poeziei, eu sunt un amator, în liceu luam premii la olimpiadele pe ţară, fără să fac efort, era pură plăcere,  cam la asta se rezumă toată experienţa mea, nicio publicaţie, nici studii în acest domeniu. Între timp am ales matematica, de scris am scris tot timpul dar, până acum un an, fără să arăt nimănui. De aceea, sunt foarte deschisă în a primi critici şi a învăţa din ele. Totul însă sub rezerva faptului că în poezie, în artă, în general, valoarea o confirmă doar timpul, nu regulile unei epoci (poate fi o artă să le respecţi, după cum poate fi să le încalci, dar desigur vorbim despre ceea ce reuşeşte să fie artă, nu despre încercările mele). Sunt multe lucruri de care depinde succesul, unii au talent, alţii tehnică, alţii şi talent şi tehnică, etc. E bine, cred, să nu sărim să etichetăm, ci doar să sesizăm ce nu e bine, din punctul nostru de vedere şi din punctul unor tehnici clasice, bine stabilite. A nu se înţelege că mă apăr, nu asta fac, orgolii n-am deloc, doar demnitate :), dar îmi place să trec orice sfat prin filtrul propriu, ceea ce apăr, atunci când o fac, este doar dreptul de a fi eu însămi, cu riscul de a fi imperfectă :). De felul meu, în viaţa de zi cu zi sunt o perfecţionistă, de vreo doi ani am ales să nu mai fiu şi să mă bucur de tot. În poezie, n-am trudit deloc, recunosc, scriu aşa cum vine, dar datorită dumneavoastră, zic eu că am progresat puţin cu versul clasic, măcar acum ţin cont de măsură, înainte respectam doar rima :). Dacă aveţi răbdare (multă :))), veti vedea ca nu e chiar in zadar :)!

Legat de voturi, vă asigur că nu le dau ca să primesc. Veţi putea observa desigur că dau like şi pun comentarii şi unor poezii ale căror autori nu mi-au trecut niciodată pragul. O fac pentru că realmente îmi place ce citesc. Se întâmplă chiar să îmi placă 99 de poezii de acelaşi autor şi una, nu, şi atunci nu las semn. La ce ajută un semn fals?!

În sfârşit, legat de vers, sunt de acord, ca formă sună a romanţă, ca mesaj e mai complicat decât pare :), of acuma par o neînţeleasă :)),  asta mi se întâmplă când aleg versul clasic, mă limitează din cauză că nu am suficient exerciţiu. Ca formă, dacă ar fi să aleg, poate aş alege doar strofa 2 şi versul 2 din strofa 3, dar... la atât m-am priceput deocamdată. Voi încerca să mai revin, voi vedea cum.

Vă mulţumesc pentru că nu mă lăsaţi să mă mulţumesc cu puţin :)!

Nikol

[Crinu Sorin Leşe]

Mulțam dna. Merca! :))

[Nikol MerBreM]

Of, vă rog, e şi aşa destul stres în lume, în lumea poeziei nu ar trebui... eu chiar voiam să spun în glumă "eu acum de cine ascult?":))! Eu am înțeles ce a vrut să spună fiecare şi nu-i bai în nici un fel :). O să şi răspund zilele astea, dar acum... îmi pleacă avionul :))!

Drag de amândoi, doamna Merca, Sorin Crinu Leşe!
Nikol

[Valeria Merca]

cu tăt dragul!

[Crinu Sorin Leşe]

Este parerea mea despre poezie si despre primul vers in special
Am dreptul la o parere?

[Valeria Merca]

Vă bateți joc de poezie, atât pot să  cred, Crinu Sorin Leșe!

[Crinu Sorin Leşe]

După părerea mea, primul vers are un farmec aparte, deşi recunosc că am fost fermecat de multe ori.

[Valeria Merca]

Pentru Dumnezeu!  ce e cu primul vers? Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată? - o expresie de romanță... asta e! Și  revin:  Nu toți vibrăm pe aceleași frecvențe... nu-i așa?! Să nu uităm ce mult însemnează primul vers/ începutul poeziei în versul clasic și nu numai... chiar nu pot să cred că nu m-ai înțeles.