Un foc plăpând...

[Camelia Ardelean]

Un foc plăpând, tiptil din cer coboară,

Cu pași timizi și fâlfâiri de pleoape,

Ca un oftat pe strune de vioară,

Reînfiripă valsuri peste ape.

 

Din puf de nori brodează filigrane,

Pe trena-i vie înfloresc poeme;

Sub măreția prinsă în arcane

De farul nopții, lacrima se teme.

 

Surâsul său cu gust de rapsodie

(Un freamăt nud pe buzele-i de ceară)

Luase timpul parcă-n custodie,

Prinzându-i noi povești sub aripioară.

Un foc plăpând, cu vise cronofage,

Reinventează umbre în spirală,

Din veșnicie sevele își trage –

Este amurgul, pe a sa beteală!…

[Valeria Merca]

Un foc plăpând, cu vise cronofage,

Reinventează umbre în spirală,

Din veșnicie sevele își trage –

Este amurgul, pe a sa beteală!… - e strofa care mi-a plăcut cel mai mult

drag,

 

[Ionel Mony Constantin]

aripioară- ce diminutiv draguţ; am auzit că se pot cumpăra şl la market, fripte gata la rotisor,aripioare  de  pui ambalate în beteală şi cu puţin noroc şi ficăţei ! eu cred ca sunt doar noi poveşti.

PS- dacă nu găsiţi încercaţi la strofa 3

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, Camelia! 

Am și eu amurgul meu. :)

Asfinţit

 

mergând la culcare

lumina îşi scutură veşmântul

pe creste de colnice

unde încă mai unduie îndurerat

un prezent fără trecut

 

amurgul topeşte în vase arămite

paşii sleiţi de povârnişul zilei

zbor uşor le este izvorul nădejdii

melos de umbre cadenţează

tăcerile în palme bătătorite

 

ierburile îşi descântă una alteia de deochi

luna le seamănă argint în plete

eu mă aşez lângă pomul din faţa casei

şi scrijelesc cu litere amare

soarta mea şi a ta

[Nikol MerBreM]

Delicată descriere a amurgului!

[Laura H.]

Din puf de nori brodează filigrane,

Pe trena-i vie înfloresc poeme;

Sub măreția prinsă în arcane

De farul nopții, lacrima se teme.

O descriere bine realizată, plină de expresivitate. Am citit cu plăcere.