Reflecţii.. medicale (!?) 12. Punctul de vedere al mecanicului de întreţinere -spital (Cine e şeful aici?)

[ELENA AGIU-NEACSU]

Care ar fi după umila dumneavoastră părere rolul mecanicului într-un spital? Ei bine, aflaţi de la mine, că e omul care se pricepe la toate! Un fel de meşter de strică şi... Aoleu! Mă strigă şefa!Musai să mă execut! Da’ care e şefu’ meu aici, la urma urmei? Bucătăreasa grasă? Infirmiera slinoasă? Asistenta-şefă de să uită la mine ca prin sticlă!? Cam mulţi şefi, nu vi se pare!? M-au rupt de oase!
Ioa’, vino că s-a spart ţava de calorifer! Ioa’, schimbă bateria de la chiuvetă! Ioa’, vez’ că să zgâlţâie masa! Vez’ ce-i faci ca să fie gata păn’ să-ntoarce şefu’ ăl mare. E la sempozeon...
Da’ nu, azi o să mă pierd ca măgaru-n ceaţă! Mă duc la Ilonka de la Neuro şi nu mă mai găsesc nici să dea cu praştia. Auz’ la ei! Sunt de fier!? Hâr, încolo, mâr, dincolo! Păi nu se mai poate, frate! Bine, mai beau şi io câte-o bere ca omu’, da’ ajung acasă făcut praf, pic blană, nu alta, de-a intrat la idei şi nevastă-mea! Auz’ ce-i trece prin cap! De unde vii, Ioşka? zâce. Di la Mozna, zâc. Nu ştii? Da, zâce, da’ parcă... Şi nu-şi duce vorba păn-la cap, ştii, mă lasă să fierb. Şi îmi fac datoria de bărbat, că trebe, da’ sunt răjghinat, auz’!? Duşul ce mă pune pe picioare! Da’ de multe ori, vă spun drept, sunt aşa de obosit că nici de baie nu-mi mai arde! A intrat la idei nevastă-mea? A intrat. Şi eu dacă aş fi în locul ei, aş intra, da’ ce să fac!? Să-i spun că mă flendură toţi în sus şi-n jos, nu să face. Ea mă ştie mecanic de întreţinere. Mecanic, pe dreacu’! Ce mecanic la spital, da’ dacă n-o duce mintea!? N-oi fi prost ca s-o deştept!? Am apucat de i-am spus aşa, aşa rămân până mor. Mă rog, vorba vine...
E ca dreacu’, da’ văd eu cum o dau la-ntors. Poate că nici n-o să fie cazu’, poate îmi găsesc în altă parte pe profilu’ meu. La un supermarket, la... Deodată tresar. Repede! În sala de mese! Ce e, frate, arde? Ce lume nebună! Altă ţavă spartă. Schimb-o! Stăi iar cu capu-n jos! Şi bucătăreasa asta nesuferită, care stă cu mâinile-n şolduri şi mă păzăşte ca un gardian. Du-te, maică, şi mestecă-n tigaie, că ţi să arde ceapa! Afumi fasolea! îmi vine să-i zâc. Da’ nu! Stă proţăpită lângă mine, iar de la o vreme se-aşază la o masă şi molfăie ceva. O cred şi io! Cu mâinile-n miere, cum să nu să dedulcească!? Da’ eu cu ce să mă mânjesc? Cu fiare şi scânduri!? Tac şi-nghit în sec. Am cumva de ales!? Dacă atâta m-a dus capu’!? Nu... De mâine iau taurul de coarne şi îmi caut altceva. Aci nu e de mine! Poa’ să se facă luntre şi punte nevastă-mea, da’ trebuie să pun picioru-n prag. Parcă o şi aud: „Unde mai găseşti tu un loc unde să ţi să facă şi carte de muncă, nu vezi că toţi patronii să uită să nu te plătească!?” Are dreptate, nu zâc ba, da’...
Infirmiera! Ce o mai fi vrând acuma? Aoleu! E de belea! Un decedat la salonul şase. Cu asta nu e de glumit! În juma’ de oră mi să-ncheie programu’, da’ parcă ţine cineva sama de programu’ meu!? Muncă pe rupte şi plată ca la milogi! Hotărât! De mâine... Imediat, şefa, da, şefa, am înţăles, şefa!
Şi totuşi, cine e şeful aici?

[Sofia Sincă]

Sceci umoristic, sarcastic, inspirat din neajunsurile patriei...

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Pop Dorina]

„Cam mulţi şefi, nu vi se pare!? M-au rupt de oase! ”