Cum sunt toate rânduite

[Tudor Cicu]

Cum sunt toate rânduite

Frumoasa mea:

întroienit de gânduri îți scriu.

Ai văzut tu, pe altcineva strângând la piept o lume întreagă?

Am vâslit sub un cer al pierzaniei

Crucea pusă-n spinare o au și lăstunii, spuneai.

O săptămână zidesc cuibul dar vine ploaia și le dărâmă cocioaba.

Ele însă se mută mai la vale și iar zidesc.

Cum sunt toate rânduite pe lume.

Am încercat și eu să vâslesc prin acest cer al poeților

și tot pentru tine am săgetat stelele la rând.

Cu aceeași groază priveam, în același timp

cum toți au să sângereze în urma mea.

„Nu aprinde focul, mi-ai spus

Am să ard și amintirile au să taie în carne ca niște ferăstraie.

Trece-mă doar prin focul tău”

Acum, firește, nu mai are rost

Lucru de mare mirare să avem un cuib de lut sub acest cer cântat de poeți.

Așa e de când lumea. Nu doar niște semne arătate în vis:

„Poeții sunt și ferestre deschise spre cer

ce își cârpesc viața cu fiecare copac strâmb

rămas să înflorească odată ce au îmbrăcat cămașa poeziei”

Cum de altfel au și fost rânduite.

[Chris]

citit cu plăcere,

[Corina Militaru]

Frumos! Am citit cu plăcere! :)

[Tudor Cicu]

cocioaba (bunicul avea vorba asta: aseară ploaia și vântul le-a stricat cocioaba rândunelelor): am observat (deși am repetat cu butoanele de sus) că nu mai funcționează editarea la postare. Ori numai la mine?

[Ion Lazăr da Coza]

coioabă???

tău”. > tău.”

poeziei”. > poeziei.”  

De altfel, punctuația mai mult încurcă.

„Nu aprinde focul, mi-ai spus

Am să ard și amintirile au să taie în carne ca niște ferăstraie.

Trece-mă doar prin focul tău”.

=====

„Nu aprinde focul, mi-ai spus.

Am să ard, iar amintirile au să taie în carne ca niște ferăstraie.

Trece-mă doar prin focul tău.”

Nu doar niște semne arătate în vis:

„Poeții sunt doar niște ferestre deschise spre cer

da Coza

[Valeria Merca]

Foarte frumos/ Așa sunt toate rânduite

 Poezia mi-a amintit de  Cântecul focului de Lucian Blaga

Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, şi nimeni, de raza de lună".
Şi-n galeş surâs înfloreşti mulţumită, crezând
că sorţii îi stai împotrivă, oricând,
c-o șăgalnică vorbă.
Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aş putea înşira,
ciudate-ntâmplări risipite prin cronici,
mărturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putinţă şi un asemenea foc,
şi asemenea arderi.

Drag popasul!