Cum era foarte improbabil că somnul va reveni mai devreme de două- trei ore, deschise calculatorul și se cufundă în lectură. Începu să culeagă informații despre Pakistan, despre cultura și tradițiile acestei țări, care nu o interesase niciodată. Pe măsură ce i se dezvăluia acea lume obscură și impenetrabilă, crisparea ei creștea, iar aversiunea pentru orice tip de raport cu vreun reprezentant al acelei culturi, se justifica tot mai mult.
Trebuia să aibă o discuție serioasă și deschisă cu acest bărbat, care credea că o iubește. Era absolut necesar să-l facă să înțeleagă, că nu există nici o șansă ca să se lege ceva, între ea și el. Va încerca prin metode civilizate să-l îndepărteze de obsesia pe care o făcuse, nu pentru Clara, ca și femeie în sine, ci pentru femeia care își permitea să aibă personalitate, să înfrunte bărbatul și să refuze ceva acestui exponent fundamental al Universului. Spera că va reuși să stimuleze demnitatea și inteligența pe care credea că o posedă. Patricia îi împuiase urechile cu virtuțile nerecunoscute ale lui Hamid și aflase vrând -nevrând, o mulțime de informații legate de persoana lui.
- Clara, cred că mi-am făcut un prieten foarte interesant și... exotic! jubila roșcata.
- Daa? La cine te referi? întrebase Clara bănuitoare.
- Unul din tinerii indieni ce locuiesc în casa lui Franco. Se numește Hamid și e foarte drăguț și săritor! Se pricepe la toate și mi-a reparat o mulțime de lucruri prin casă! Vorbește destul de prost limba italiană, dar în engleză se exprimă impecabil. I-am promis că îl învăț să vorbească cum se cuvine în limba țării de adopție, iar el îmi dă în schimb, lecții de urdu.
- Urdu?... La ce ți-ar putea folosi ție limba aia, Patricia? se cruci Clara.
- Nu se știe niciodată, draga mea! Omul cât trăiește, e dator să acumuleze cunoștințe! Hamid mi-a vorbit cu pasiune de țara lui, de lumea aceea periculoasă, dar extrem de frumoasă și interesantă, despre viața lui și drama pe care a trăit-o și el, asemeni tuturor acestor nefericiți, al căror exod către Europa nu se mai termină. E un băiat instruit. Familia lui era destul de înstărită și locuiau în Karachi, un oraș imens, dar foarte periculos din cauza ocupației talibanilor și al Al Qaeda. El a făcut chiar și facultatea la Universitatea din Islamabad. Vezi omul în situația de față, umil, fără orizonturi, târând după sine tinicheaua acuzatoare și asurzitoare a renumelui neamului său, pentru care suportă discriminări de tot felul, dispreț și rușine, dar nu știi ce ascunde cu adevărat în sufletul lui. Fiecare are povestea lui! Ne-am obișnuit să-i numim ,, teroriști”, să le dăm tot ce nu vrem noi, îi exploatăm și le punem etichete, dar nu suntem mai superiori decât ei. Dacă ne iei și pe noi și ne treci pragul casei noastre, devenim la fel ca ei: străini, speriați, nepricepuți la vorbă, umiliți și cu tinicheaua de coadă. Cred că voi face o călătorie în Pakistan, destul de curând! concluzionă Patricia cu emfază și convingere.
Clara o contemplă multă vreme, mută, incredulă și îngrijorată.
- Patty, te simți bine? întrebă ea, mai în glumă, mai în serios. Tu te auzi ce spui?
- Adică? Ce am spus? se minună Patricia. Știu care e părerea ta despre musulmani, în general! Sincer, cred că ești puțin rasistă, din punctul acesta de vedere! Cu toții suntem! Nici nu e de mirare cu publicitatea îngrozitoare ce se face acestei nații! Dar dacă ți-ai da osteneala să cunoști mai
îndeaproape omul în sine și nu musulmanul, ai pricepe că nu suntem cu nimic mai presus decât ei!
- Patty, crezi că îl cunoști așa bine pe Hamid, ăsta? se înfurie Clara. Ce altceva ți-a mai povestit? Nu ți-a pomenit nimic de faptul că mai are și alte motive să intre în casa asta, în afara pretinselor reparații pe care ți le execută voluntar prin casă și a predării lecțiilor de urdu? Nu ți-a povestit cum a pătruns în casa și viața mea, ca un barbar ce e, cum mă hărțuiește și mă urmărește peste tot, furându-mi liniștea? Sau că m-a agresat chiar în casa mea, unde a pătruns prin abuz de forță, la miez de noapte, după ce m-a așteptat în întunericul scării să mă întorc din excursie? Nici că atunci când iese din casa ta, îmi lasă la ușă trandafiri plini de spini, culeși de prin cine știe care cimitir? Acesta e neînțelesul și nedreptățitul tău prieten ,,interesant și exotic”! Până vei reuși să-l descifrezi complet, am să stau ceva mai departe, ca să nu-ți influențez negativ judecata!
Clara ieși clocotind de mânie și din ziua aceea, planurile ei de apărare deveniră mult mai elaborate și mai riguroase. Patricia se ținea la distanță și era plină de incertitudini. Cuvintele Clarei o loviseră crunt și neîncrederea față de Hamid, prindea rădăcini tot mai adânci în sufletul ei.