Am văzut, nu demult, un film în care, spre sfârșit, unul din personaje spunea că orice poveste  scrisă de un scriitor este dictată de un înger! Nu știu cât este de adevărat, la urma urmei, orice film are un scenariu, nu? Asta a fost viziunea celui care l-a scris și poate că un înger i-a șoptit toate cuvintele! Mi-am spus și eu: „De ce să nu profit de faptul că îmi cresc aripi de înger ( Să știți ca ele nu cresc peste noapte! Deloc! Trebuie să muncești ca să le meriți și... dacă greșești, îți pot fi tăiate!) și să plimb niște degete pe tastatura ? ”  Le-am împrumutat de la o prietenă doar pentru a vă spune povestea mea! De fapt, cine sunt eu?  Eu sunt o poveste! Una care nu a început cu „ A fost odată ca niciodată...” ci a devenit așa!  Născută din alte două povești, una cu numele de Mihai, tatăl meu și cealaltă cu numele de Sorina, mama mea. S-au unit într-una singură în ziua când privirile lor s-au întâlnit pentru prima dată. Din povestea lor plină de iubire m-am născut eu și pentru că trebuia să am un nume, mi-au spus Leila Maria ! Ca să fie mai ușor, LeiMar! Știu ! E un nume neobișnuit la noi. Leila era în semn de respect pentru femeia care îl crescuse pe tata ( mama Lei) și Maria era cel mai frumos nume pe care îl poți da unei micuțe creștine! Am fost un copil dorit și am simțit asta în fiecare zi pe care am petrecut-o lângă părinții mei. Știți serialele acelea lungi și interminabile care încep cu un episod pilot în care sunt prezentate toate personajele care fac parte din scenariu? Asta fac eu acum! Nu știu cât de bine îmi și iese dar încerc! În povestea mea își vor face apariția și frățiorii mei: David și Alex! Apoi Alin! Cel mai important personaj! Mi-a fost un prieten extraordinar! Pentru foarte mult timp! De aproape un an, mi-a devenit soț. Cel mai iubitor și mai atent soț din lume! Am plecat și l-am lăsat cu inima frântă! N-am vrut să fac asta! Mi-am dorit să îmbătrânesc lângă el, să ne creștem copiii și nepoții împreună! Dar marea piesă a vieții, în care suntem cu toții actori și personaje, nu o scriu eu! O scrie Marele Regizor și doar el hotărăște cine va ieși de pe scenă! Hotărârea lui a fost ca eu să ies. L-am ajutat un pic. Am obosit să mai lupt și să înot împotriva valului vieții. Boala care m-a măcinat încet și sigur m-a dezarmat. Am părăsit scena în primăvara anului când ar fi trebuit să împlinesc 27 ani. Mulți ar spune: „Doamne, cât de tânără și s-a dus atât de repede!”  Dar eu am trăit atât de intens!

Episodul acesta pilot s-a prelungit cam mult, nu credeți? Îi pun capăt aici și voi începe povestea mea. Vor mai apărea și alte personaje: bunicul, bunica ( părinții mamei), părintele Victor! Aveți răbdare cu mine! Vă promit că veți afla o poveste de viață și dragoste frumoasă chiar dacă nu are  „happy-end”!  Haideți, așezați-vă confortabil în fotoliu și începeți să citiți! Eu mă voi juca cu degetele prietenei mele pe tastatură! Va fi distractiv chiar dacă, uneori, va curge o lacrimă din ochii voștri!

 

Știți povestea aceea cu „un ochi râde iar celălalt plânge”? Un ochi îmi plânge când mă gândesc la Alin, soțul meu, pe care l-am lăsat cu ochii scăldați în lacrimi și cu inima frântă de durere și la frățiorii mei David și Alex. I-am crescut de mici ca pe copiii mei. Un ochi râde când îmi privesc părinții, rămași tineri și frumoși, cu aripile lor îngerești întinse deasupra mea, ca o mângâiere delicată plină de căldură și iubire. Mi-au lipsit atât de mult în ultimii nouă ani, nici nu vă puteți închipui! Au plecat într-o zi de primăvară timpurie, în anul în care eu împlineam vârsta majoratului. Tata îmi promisese o petrecere pe care mi-o descria în mii de culori. Eu îl ascultam fascinată și abia așteptam ziua aceea care se anunța atât de frumoasă. Mi-a promis că vom dansa împreună dansul de început. Știți cât era de important pentru mine ca eu să mă las purtată în ritm de vals de brațele lui puternice? Toți invitații să se uite la noi uimiți și eu să urmăresc ochii lui verzi poposind cu privirea asupra mea și căpătând o strălucire aparte în care se amestecau, deopotrivă, dragostea și mândria lui părintească? Mi-am dorit petrecerea aceasta și mi-am imaginat-o în fiecare zi! Dar e o vorbă care nu se dezminte aproape niciodată: cu cât îți dorești mai mult ca ceva să ți se întâmple, cu atât mai mult există probabilitatea să nu-l poți materializa niciodată!  Petrecerea mea a rămas doar un vis frumos!

Am uitat să vă spun că eu sunt foarte încăpățânată și, când îmi doresc ceva, nu am liniște până când nu-mi văd dorința împlinită. Luați-o ca pe o toană de copil alintat sau ca pe o trăsătură de caracter! Nu aș fi renunțat niciodată la valsul promis! Vă vine să credeți ce am făcut? E adevărat, trebuie să ai și o doză de nebunie în tine ca să faci asta! Și, recunosc, dispun de ea! După ce am aflat că sunt bolnavă, am încercat totul, chiar și un transplant medular. Într-o zi, am înțeles că nu se mai poate face nimic pentru a amâna momentul când mâinile mele se vor transforma în aripi de înger. Atunci i-am spus lui Alint că voi părăsi lumea în pași de vals. Voi începe dansul în brațele lui și îl voi sfârși ocrotită de aripile tatei! Știam ziua .Chiar și ora! Planificasem tot! O să spuneți că nu se poate, nu aveam de unde să știu, e de domeniul fantasticului sau al paranormalului. Ei bine! Nu-mi pasă! Puteți crede ce vreți, eu vă spun doar cum a fost! Mi-am îmbrăcat rochița mea albă cu broderie foarte delicată pe umeri, rochiță pe care mi-a dăruit-o Alint în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-am luat rămas bun de la buni, draga de ea, lacrimile îi curgeau din ochi fără încetare! Am rugat-o să aibă grijă de băieți (așa le spun eu frățiorilor mei) și să nu plângă! De parcă aș fi putut eu să-i opresc lacrimile izvorâte dintr-o durere fără margini! S-a dovedit că aveam putere de convingere! Buni și-a șters lacrimile și mi-a zâmbit. Un zâmbet atât de sfios și trist încât chiar și acum, când îmi amintesc de el, o lacrimă fierbinte se scurge din ochii mei. Mi-am îmbrățișat, pe rând, cei doi frățiori. I-am ținut strâns la piept pentru ultima dată, luând cu mine căldura și dragostea lor. În anii aceștia, cât am avut grijă de ei, am ajuns să-i simt de parcă le-aș fi fost mamă, nu soră!

Cel mai greu a fost să-mi iau rămas bun de la Alint! Nu știu dacă s-au inventat pe lume destule cuvinte care să exprime ceea ce ne-a legat pe noi doi! O iubire ca a noastră se naște o dată la...nu știu!...o mulțime de ani! În ziua aceea i-am spus:

-Alint, ascultă-mă, te rog, fără să mă întrerupi, da? Să nu mă cauți în nici o femeie, dragul meu, pentru că nu vei fi fericit niciodată și eu nu vreau asta! Tu trebuie să fii fericit! Mi-o datorezi, înțelegi? Închide-mă într-o cămăruță de suflet și pune un lăcățel gros la ușă! Păstrează-mă acolo până în ziua când ne vom reîntâlni, peste o clipă de eternitate! Eu te voi aștepta, te voi privi cât de bine arăți cu părul nins și voi asculta toate poveștile pe care mi le vei spune despre copiii și nepoții tăi! Îmi vei spune tot, nu?  Năzbâtiile... cum s-a născut fiecare zâmbet... cum au dispărut lacrimile din ochii lor...Te aștept iubire cu multe povești! Se aud acordurile cerești, Alint! A sosit vremea!  Ia-mă în brațe, te rog! Să dansăm împreună ultimul vals! Mai ții minte cum a apărut dragostea noastră? Dansam pentru tata și, când privirile noastre s-au întâlnit, dansul meu a fost doar pentru tine, Alint-ul meu! Acum îl voi începe cu tine și îl voi termina cu tata!

L-am sărutat pentru ultima dată. Un sărut dureros de lung, de pasional! Mi-am pus în el toate trăirile, sentimentele, visele, toată iubirea! Și da! Pentru prima și ultima dată în viața mea, am fost egoistă! Am vrut să iau tot cu mine! Privirea lui plină de dragoste și dor, ochii lui înlăcrimați, gura lui strivită de sărutul meu, brațele lui vânjoase, trupul lui! N-am luat decât amintirile mele! I-am zâmbit și am plecat! Brațele tatei, care deveniseră de mult timp aripi, mă ocroteau părintește! Și eu dansam fericită dar cu ochii înecați în lacrimi.

Vizualizări: 83

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant... să înțeleg că mai urmează. Deocamdată  nu pot să-mi dau seama, întru totul, schematic, despre povestire, deoarece mi se pare că ai început cu sfârșitul... și vei povesti ca o posesoare de aripi, în cele ce vor urma.

Până atunci remarc o narațiune ordonată, o exprimare cursivă, literară. Însă ai probleme cu punctuația. De ce atâtea semne de exclamare? Nu se pun decât la propozițiile imperative. Tu pui și la cele enunțiative. Apoi pe soț, în primul paragraf îl numești Alin, iar în al doilea Alint. (să fie nume de alint?)

Ar mai fi,  și pentru că trebuia să port un nume, - de pus în ghilimele. Este un vers din poezia lui M.Sorescu:

Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea.

Sofy

Frumos scris, mi-a plăcut și povestea sau începutul de poveste - are continuarea? :) 

Cu prietenie,


Mulțumesc de citire doamna Sofy! Încerc să limitez folosirea semnului exclamării. :)
Sofia Sincă a spus :

Interesant... să înțeleg că mai urmează. Deocamdată  nu pot să-mi dau seama, întru totul, schematic, despre povestire, deoarece mi se pare că ai început cu sfârșitul... și vei povesti ca o posesoare de aripi, în cele ce vor urma.

Până atunci remarc o narațiune ordonată, o exprimare cursivă, literară. Însă ai probleme cu punctuația. De ce atâtea semne de exclamare? Nu se pun decât la propozițiile imperative. Tu pui și la cele enunțiative. Apoi pe soț, în primul paragraf îl numești Alin, iar în al doilea Alint. (să fie nume de alint?)

Ar mai fi,  și pentru că trebuia să port un nume, - de pus în ghilimele. Este un vers din poezia lui M.Sorescu:

Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Am citit cu plăcere și aștept continuarea.

Sofy

Mulțumesc frumos! Are și continuare. :)

Corina Militaru a spus :

Frumos scris, mi-a plăcut și povestea sau începutul de poveste - are continuarea? :) 

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 10 minute în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 14 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 15 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 16 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor