În casa de la Zăvoia domnea liniștea. Toamna se așezase comod pe răbojul vremii, iar tabloul arămiu te invita la galeriile naturii, unde odihna stărilor începuse să capete contur.
Mihai și Ilona deveniseră gazde bune. Erau de invidiat pentru talentul lor de a crea o atmosferă impecabilă ori de câte ori cineva drag le trecea pragul. Acolo se adunau, deseori, toți prietenii care se perindaseră în ultimul timp prin viața lor. Nu erau mulți, îi puteai număra pe degete.
Cei doi soți primiseră invitație la inaugurarea clinicii medicului Bogdan Davidescu. Era joi, o zi în care parcă treceau cerbii spre adăpare, accentuând copitele gândurilor spre ziua de mâine.
Aveau emoții. La ora optsprezece trebuiau să fie la Med Heart. Tot în seara aceasta, Mihai Romanescu va primi postul de manager. Va ține un discurs pe care și l-a pregătit din timp, deși, de fiecare dată când îl repeta în gând, îi veneau în minte alte și alte idei.
– Să mă îmbrac în negru? ceru Ilona părerea soțului.
– Nu. Roșu te prinde cel mai bine.
– Dar nu mai sunt așa de tânără! cochetă femeia, știind că remarca îi va fi ignorată sub un zâmbet de îndrăgostit.
Ilona își cumpărase câteva ţinute vestimentare și toate îi veneau bine. Așadar, a îmbrăcat o rochie roșie, mulată pe corp și a încălțat pantofi negri. Poșeta era, de asemenea, neagră. Foarte important – rujul cadra cu nuanța de roșu a rochiei. Când a apărut în fața lui Mihai, acesta rămase mut de uimire. S-au derulat rapid, prin suflet, o sumedenie de ani, iar amintirea timpurilor în care frecventau diverse evenimente mondene l-au făcut pentru alte câteva momente statuie. Era la fel ca altădată, frumoasă și plină de lumină, dar mai ales era alături de el, într-o casă elegantă. Ca bonus, urmau să revină în societate pe ușa din față. Un ocean de mulțumire îi umplu sufletul. Lipsea Adela, însă faptul că își sunase cândva mama, din America, le dădea speranțe.
Mihai își pusese un costum negru, cămașă roșie, cravată asortată, fină. Batista, de culoarea cămășii, își arăta discret câteva colțuri în buzunarul de la piept.
Formau o pereche minunată, însă un soi de neliniște se furișa prin gândurile fiecăruia dintre ei, ca apa ce sapă temelia unei case.
– Să mergem, hotărî solemn bărbatul. Mai avem trei sferturi de oră.
La poartă, Mihai se opri. Măsură colina care mulți ani îi fusese adăpost de stări. Se vedea zdrențuros, cu bâta și câinii după el, urcând agale și oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii și părea cufundată în nemișcare. Păstrase același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut. Știa că a stat acolo, pe piatră, într-o noapte tulbure, de vară. În rest, clipe învolburate se revărsau în mintea sa. Îl vedea pe Tudor cu capul în apă, peste pietre. Ar fi vrut să-i fi acordat ajutor din instinct, nu să aștepte să i se ceară. Începuse să bată vântul. Chemară un taxi. Apariția acestuia le alungă săgețile care-și găsiseră ținta pe sufletele lor.
Sala de conferințe a centrului medical era la etajul doi al clădirii. Sosiseră vreo treizeci de invitați, printre care și scriitorul Ștefan Deleanu, împreună cu Tania. Cea din urmă era de nerecunoscut: îmbrăcată într-un costum de culoare neagră, taior și fusta scurtă, precum și bluză de dantelă albă, o ajuta să accentueze contrastul dintre fata din trecut și cea de astăzi. Lângă ea era Maria Cristache, cu o rochie bleu, împărțind zâmbete. Bogdan Deleanu emana un aer detașat. Atent la fiecare invitat, îi complimenta pe fiecare în mod egal. Începuse rumoarea, atmosfera era degajată, specială, distinsă. De asemenea, dintre invitați făceau parte atât soții Davidescu – părinții lui Bogdan, precum și mulți colegi ai acestuia, unii dintre ei proaspăt angajați ai clinicii. Doctorul ceru permisiunea să deschidă ceremonia. Își așeză sacoul și cravata, apoi începu să vorbească. Avea un ton plăcut, cursiv, elevat. Anunță, printre altele, pe noul manager al spitalului – Mihai Romanescu. Începură aplauzele, ceea ce îi dădură curaj fostului pilot. Povestea sa fusese plimbată prin multe suflete și toți îl admirau că a trecut cu bine prin ruinele vieții.
– Dar să-l lăsăm pe el să vorbească, zise Bogdan, anunțându-l astfel pe Mihai că trebuie să convingă asistența că va fi un manager de succes.
Mihai Romanescu abia făcu doi-trei pași timizi, înspre estradă, că se și opri încurcat. Toată asistența își îndreptase privirea spre ușă. În sală intrase comisarul Dan Simionescu, însoțit de o tânără. Au fost necesare doar câteva clipe, prelungite de emoții, ca să ajungă, tată și fiică, într-o îmbrățișare puternică, precum izvoarele de început.
Adela își strânse tatăl după gât, fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag. Din ochii fetei curgeau lacrimi:
– Unde e mama?! întrebă printre suspine.
Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz și nu realiza pe deplin scena în care era actor. Își îmbrățișa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorții:
– Unde ai fost fata mea? A trecut atâta timp și n-ai venit să ne vezi! Te-am așteptat cu sufletul sfâșiat!...
Comisarul interveni după un timp:
– Mihai, tu parcă tocmai începeai o cuvântare.
– Mulțumesc cerului că astăzi, aici, trăiesc cea mai minunată zi din viața mea! începu direct Mihai Romanescu. Acum știu că Dumnezeu mi-a încredințat o misiune pe pământ: să slujesc oamenii, adevărul, dreptatea…
Discursul era des întrerupt de aplauze. Bărbatul înșira tot ceea ce-i trecea prin suflet. Devenise îndrăgit, apreciat. A urmat apoi Maria, sigură pe ea, cu privirea senină și caldă. Când aceasta și-a încheiat cuvântul, Bogdan, apropiindu-se microfon, ceru permisiunea să intervină fiindcă uitaseră ceva foarte important. Prinzând-o de mână și privind-o în ochi, scoase un inel de logodnă:
– Maria, doresc ca seara aceasta să fie cu totul specială: Vrei să fii soția mea?
Tânăra îl îmbrățișă și răspunse copleşită de emoție:
– Da, Bogdan, așteptam de mult clipa asta!
Orchestra și-a intrat în rol, promițând o noapte de vis. În câteva ore se formaseră grupuri-grupuri, după afinități doar de ei știute și acceptate. Cu toate acestea, noutățile care avuseseră loc în acest interval scurt de timp, dominau conversațiile.

Vizualizări: 134

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un capitol pozitiv, plin de emoţii, de rezolvări de situaţii. Reîntâlniri ale persoanelor dragi descrise cu aplomb de către autoare. Lucrurile încept să se aşeze şi totuşi parcă ar fi liniştea de dinaintea furtunii...

Au trebuit doar câteva clipe, ce-au părut foarte lungi, - eu aş reface fraza: Doar câteva clipe au fost necesare, prelunginte de emoţii... sau altfel. Dar nu e obligatoriu.

apropiindu-de microfon, - apropiindu-se de microfon.

Ştiu că scrii la foc automat, fiind presată de timp, de aceea aprecierea mea este maximă.

Sofy

Oho, dar ce seară intensă! Sigur că dacă familia s-ar fi reunit într-un cadru oarecare ar fi fost emoţionant, dar aşa... a fost lovitură de teatru curată :)) Şi apoi cererea în căsătorie - ce să mai, încărcătură emoţională la maxim.

Da, chiar, scrii sub presiune fiind şi tot mai ai timp să presari metafore prin text :)))))))

Avea un ton plăcut, cursiv, fin. elevat.  Mai ai fină mai sus.

Adela își strânse tatăl după gât, Era fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag.

Da, un capitol cursiv.

Aștept capitolul bombăăăă! Ăla cu criminalu', bre!

Cu drag,

da Coza

  Crezul profesional (și al tău ?) ,  formulat expicit de Mihai Romanescu . Prefața la punctul culminant?

Sofy, cred că am refăcut: mi s-au amestecat toate ideile și gesturile lor în minte:) Mulțumesc!

Sofia Sincă a spus :

Un capitol pozitiv, plin de emoţii, de rezolvări de situaţii. Reîntâlniri ale persoanelor dragi descrise cu aplomb de către autoare. Lucrurile încept să se aşeze şi totuşi parcă ar fi liniştea de dinaintea furtunii...

Au trebuit doar câteva clipe, ce-au părut foarte lungi, - eu aş reface fraza: Doar câteva clipe au fost necesare, prelunginte de emoţii... sau altfel. Dar nu e obligatoriu.

apropiindu-de microfon, - apropiindu-se de microfon.

Ştiu că scrii la foc automat, fiind presată de timp, de aceea aprecierea mea este maximă.

Sofy

Augusta, într-o zi o să stau mai mult cu ei, să-i înțeleg mai bine. Da' tot le-am scotocit prin suflete, at\t c\t am putut:)

Augusta Cristina Călin a spus :

Oho, dar ce seară intensă! Sigur că dacă familia s-ar fi reunit într-un cadru oarecare ar fi fost emoţionant, dar aşa... a fost lovitură de teatru curată :)) Şi apoi cererea în căsătorie - ce să mai, încărcătură emoţională la maxim.

Da, chiar, scrii sub presiune fiind şi tot mai ai timp să presari metafore prin text :)))))))


Criminalu e deja la locul lui, bre:) Un singur episod până la el:)

Mulțumesc, da Coza!
Ion Lazăr da Coza a spus :

Avea un ton plăcut, cursiv, fin. elevat.  Mai ai fină mai sus.

Adela își strânse tatăl după gât, Era fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag.

Da, un capitol cursiv.

Aștept capitolul bombăăăă! Ăla cu criminalu', bre!

Cu drag,

da Coza

Cam așa ceva, Gabriela:)

drag,

Gabriela Grădinariu a spus :

  Crezul profesional (și al tău ?) ,  formulat expicit de Mihai Romanescu . Prefața la punctul culminant?

Am tras cu ochiul la comentarii. Abia astept sa aflu cine...

Mi-a placut acest capitol.

Drag,

Nici tu nu știi? Ce bineee:) Mulțumesc, Corina!

Corina Militaru a spus :

Am tras cu ochiul la comentarii. Abia astept sa aflu cine...

Mi-a placut acest capitol.

Drag,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 15 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor