Nora se ridică greoi de pe scaunul unde stătuse ore în şir, se duse la chiuveta din încăpere, îşi privi în oglindă chipul obosit, aruncă puţină apă rece pe obraji încercând să le dea culoare, apoi îşi luă geanta şi ieşi. Nu ar fi vrut să plece, dar Simina plânsese la telefon. Prietena ei avea iarăşi probleme, astfel încât se văzuse nevoită să dea o fugă până la ea acasă, s-o liniştească. Devenise dependentă de sfaturile ei, revendicate, dar niciodată urmate, solicitând-o întotdeauna când era în impas. Şi era aproape continuu. Invariabil, la cea mai mică tulburare dovedită adeseori inutilă, o suna, implorându-i ajutorul, incapabilă să conceapă un refuz.

        Dojenindu-se pentru neputinţa de a-i ignora problemele, fie ele false sau nu, părăsi clădirea. Parcurgea absentă strada aglomerată, interesând-o doar să dibuie un culoar liber prin furnicarul de oameni grăbiţi. Cât despre gânduri, acestea făceau un du-te-vino între încăperea abia părăsită şi telefonul primit. Nu înţelegea cum de nu putuse să spună „Nu!”, mai ales acum. Nu-şi explica nici faptul că devenise, în general, aproape invizibilă. Trecuse ceva vreme de când sesizase nepăsarea celor din anturajul său faţă de soarta ei. Măcar o dată cineva să fi întrebat dacă-i merge bine ori dacă are vreo nevoie. Nu. Niciodată. Nici când, din prea plin ori prea gol, se destăinuia, nu era ascultată, discuţiile alunecând spre nevoile interlocutorilor. Aceştia aşteptau fremătând sfatul ei, menit să le restituie liniştea şi echilibrul, pierdute din cine ştie ce motive, de cele mai multe ori absurde. Îi învăţaseră cu nărav, avea să constate de curând. În ciuda acestei evidențe nu putea să fie surdă la nevoile lor. N-o lăsa inima. Oricum era prea târziu pentru a-şi revizui atitudinea, întrucât apropiaţii ei se obişnuiseră să-şi ceară pastila miraculoasă, chiar să pretindă că li se cuvine. Când ea ezita să le facă pe plac, având motive întemeiate, imediat reacţionau, împroşcând-o cu reproşuri. Aşa păţise şi astăzi. Până să apuce să-şi motiveze eschivarea, se şi trezise învinovăţită: „Sigur! Aşa eşti tu! Nu te interesează problemele altora. Să nu cumva să-ţi strice liniştea aia a ta!” îi aruncase Simina, izbucnind în plâns şi închizându-i telefonul. Atunci hotărâse, trecând peste reproşurile iraţionale, să meargă până la ea - oricum nu stătea departe - speriată fiind că, de data aceasta, chiar păţise ceva grav. Până la urmă era sora ei de suflet. O cunoştea din liceu şi în ciuda faptului că se dezvoltaseră diferit, ţinuse s-o păstreze aproape. Câteodată însă egocentrismul ei o exaspera.

        „Poate sunt rea! Nici n-am întrebat-o ce s-a întâmplat!” se înmuie Nora şi iuţi pasul. Regreta deja lipsa de solicitudine arătată la telefon. Urcă scările blocului aproape alergând, sună la uşă, iar când aceasta se deschise, îşi văzu prietena răvăşită şi cu ochii înroşiţi de plâns. Intră în casă iscodind-o îngrijorată:

- Ce s-a întâmplat?

- Nu mai poot! bufni aceasta iarăşi în plâns, lamentându-se întruna: Nu mai vreau! M-am săturaat!

- Bine, bine! Hei, sunt aici! o cuprinse în braţe aşteptând să treacă furtuna, apoi îndepărtând-o şi privind în ochii încă umezi, o întrebă blând: Gata? Acum poţi vorbi?

- Mda... cred că da... murmură ea şi după ce-şi şterse cu dosul palmei urmele ultimelor lacrimi, continuă: Iartă-mă, dar nu mai sunt în stare să mă controlez.

- Nu-i nimic! De mine chiar nu trebuie să te fereşti. Şi apoi, plânsul face bine! Limpezeşte ochii! încercă Nora s-o înveselească.

- Sunt convinsă! surâse ironic Simina, apoi brusc înviorată, întrebă: Vrei o cafea?

- Nu! N-am timp, trebuie să mă întorc repede. Spune-mi ce ai păţit?

- M-am certat cu Sorin! Rău de tot!

- Ah, asta era? Iar? Credeam că cine ştie ce...

- Ţi se pare puţin lucru? Nu ştii ce era la gura lui! Depăşeşte orice imaginaţie, crede-mă!

        Nu era prima dată când se certa cu fiul ei şi nici întâia oară când o îndemna să-l lase să-şi trăiască viaţa, să renunţe la control. Numai că, sfaturile treceau pe lângă urechile Siminei, aceasta insistând să aibă aceeaşi atitudine dominatoare. Îşi crescuse copilul singură, ţinându-l strâns legat de ea prin reguli impuse cu severitate, acesta ajungând la douăzeci şi cinci de ani neputincios, lipsit de încredere şi neîmpăcat cu sine. Autoritatea părintească se manifestase nestingherită până când, ajungând la saturaţie, băiatul începuse să-şi exteriorizeze revolta prin certuri violente, încărcate de repoşuri şi injurii. După astfel de explozii verbale, ea era cea chemată să panseze rănile. De câteva luni, tânărul se mutase cu iubita lui într-o garsonieră, hotărât, în sfârşit, să-şi croiască singur viaţa, dar tot degeaba. Aleasa nu era potrivită după gustul mamei, motiv de discordie continuă între ei doi.

- De ce nu-l laşi în pace? Ce ţi-a mai făcut? întrebă simţindu-se deodată epuizată şi inutilă.

        Dezamăgită, constata pentru a nu ştiu câta oară că, este doar un paratrăsnet destinat să capteze nemulţumirile unei fiinţe care refuza sistematic să-şi ajusteze comportamentul.

- A venit cu aia la mine în casă!... se înfurie prietena ei, apoi citind nedumerirea pe chipul Norei, preciză: În lipsa mea! Mie nu-mi convine să-mi cotrobăie aia peste tot. Să vină! N-am nimic împotrivă, dar când sunt şi eu acasă!

- Dar este fiul tău!

- Da? Stai să vezi! replică tăios Simina ieşind val-vârtej din cameră.

        După câteva secunde reveni şi trânti ostentativ pe masă o pungă cu detergent:

- Uite! Era plină!

- Aşa! Și?

- Mi-au luat din detergent fără să-mi spună!... Cine ştie ce-o mai lipsi! Mie nu-mi plac chestiile astea. Le dădeam, dar nu să ia pe ascuns!

- Ştii ce? Nu mai vreau să aud! Uită-te la tine! Nu eşti singură pe pământ... lasă oamenii să trăiască, dă-le spaţiu. Trezeşte-te şi poate ai să vezi!

- Ce să văd? Eu...

- Nimic! Îmi ajunge! răbufni Nora realizând că risipeşte clipe preţioase aflându-se acolo, în acel moment.

        Renunţând să mai dea vreo explicaţie, ieşi pe uşă pur şi simplu. Fără să-i mai pese de ceea ce lăsa în urmă, coborî scările în grabă. Odată ajunsă afară, menţinu ritmul, dorindu-şi să revină cât mai repede în încăperea de unde plecase. Respiră profund de câteva ori, sperând să-şi domolească emoţiile pricinuite de întrevedere. Îi era ciudă că n-o refuzase din start. Măcar acum. Se opri preţ de câteva secunde. Oboseala adusă de noaptea nedormită, petrecută pe scaun, o învăluia ca un duşman perfid ce loveşte pe la spate. După-amiaza toridă aşternea peste istovirea ei valuri de căldură sufocantă. Cum nu-şi permitea să mai întârzie, îşi reluă cursa imediat. Ultima bucată de drum o străbătu în fugă, urcă iute până la etajul doi al clădirii, apoi traversă holul până în faţa salonului unde, aproape se ciocni cu asistenta care ieşea închizând uşa cu grijă.

- Vreo schimbare? În bine? o întrebă cu un licăr de speranţă în ochi.

        Aceasta îi zâmbi trist, ridică din umeri a neputinţă şi după ce o mângâie uşor pe braţ, se îndepărtă tăcută. Nora rămase câteva clipe nemişcată privind în gol, apoi îşi trecu palmele peste faţă alungând, parcă, o imagine nedorită. Intră în salon. Se opri la capul patului, cercetă chipul palid aproape de nerecunoscut, perfuzia, aparatele, scaunul. Se aşeză. Îşi lipi fruntea de braţul inert al soţului, şoptindu-i: „Rezistă! Încă puţin!” Medicul o asigurase că, dacă el depăşeşte cu bine primele douăzeci şi patru de ore, se va reface complet după acel accident stupid. Mai erau doar câteva ore.

http://ziarulzidul.ro/2013/06/28/stadii-ale-nefericirii/

Vizualizări: 248

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos! O nefericire descrisă în toată micimea şi egoismul ei  şi o a doua , reală, construită antitetic  din câteva fraze , dând astfel dimensiune relativului ce guvernează totul . Toată preţuirea!

Un text parcă rupt din realitate.  M-a cutremurat.  Felicitări.

Da, fiecare are stadiul său de nefericire, dar, prin comparaţie, îţi dai seama cât de absurd este al unora! :))

 Un text bine  scris in care tensiunea  psihologica interioară este bine construită in jurul personajului principal Nora. Textul are si un final pe măsură.  Alte considerente se regăsesc in mesaj.

Gabita, tot dragul. Multumesc!

Pup,

Gabriela Grădinariu a spus :

Frumos! O nefericire descrisă în toată micimea şi egoismul ei  şi o a doua , reală, construită antitetic  din câteva fraze , dând astfel dimensiune relativului ce guvernează totul . Toată preţuirea!

Mihaela ai punctul pe I! Asa este.

Cu drag,

Mihaela Popa a spus :

o relatare intereantă, punte între probleme imaginare şi probleme reale

bine punctată realitatea individuală - întotdeauna problema mea va fi cea mai importantă - de ce? - pentru că este a mea

Stefana, bucuroasa de revedere. Chiar ma intrebam unde esti. Multumesc frumos pentru semn!

Cu drag,

Stefana Ivanescu a spus :

Un text parcă rupt din realitate.  M-a cutremurat.  Felicitări.

Esti un observator fin, Augusta! Ai dreptate.

Drag,

Augusta Cristina Călin a spus :

Da, fiecare are stadiul său de nefericire, dar, prin comparaţie, îţi dai seama cât de absurd este al unora! :))

Receptionat mesajul, domnule Mony! Corectat, modificat, inlocuit... Multumesc din suflet!

Cu pretuire,

Ionel Mony Constantin a spus :

 Un text bine  scris in care tensiunea  psihologica interioară este bine construită in jurul personajului principal Nora. Textul are si un final pe măsură.  Alte considerente se regăsesc in mesaj.

Imi place mai mult, Iris, partea cu sau de mai bine. Multumesc!

Cu drag,

iris marinov a spus :

 Întotdeauna e loc de mai rău... sau de mai bine.

Frumos mesajul!

Desigur, cel ce suferă din diferite motive spune că problema lui este ce mai gravă. Însă cea relatată de tine, cu detergentul, cu posesiunea mamei asupra fiului este chiar puerilă, pe lângă sănătatea, viaţa soţului Norei. O comparaţie izbitoare, antitetică pe care doar mintea ta o poate concepe, Corina.

Un text strălucit din care concluzia întotdeauna este una pozitivă, scris impecabil.

Am citit şi am admirat!

Sofy

Draga Sofy, cum am mai spus, mereu te simt aproape. Ma bucur... stii tu de ce! :)

Cu mult drag,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 17 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 11 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor