Între Maria și Bogdan se reînnodase acel fior tainic risipit prin timp. Anii care i-au despărțit s-au șters precum nisipul de pe luciul unei oglinzi. Lângă doctor, tânăra își găsi liniștea, adevărul, credința. Avea nevoie de așa ceva, așa cum avea nevoie de Tania.

– Vei veni la mine la clinică, vom fi mereu împreună, se bucură Bogdan, reluând subiectul în ziua imediat următoare întâmplărilor relatate.

– Am promis, am promis! zise, zâmbind, Maria. Să vezi ce fețe vor face cei de la bancă. Nu le-am spus că-mi voi da demisia.

– Oricine are nevoie de un economist bun. Dar eu mai mult decât alții, să fie clar!

– Nu uita, sunt cam pretențioasă!

– Pretențiile tale vor deveni ordin pentru mine!

– Ei, nici chiar așa, nu voi mai ști să deosebesc dorința de orgoliu.

Discuția avusese loc pe o terasă din centrul orașului. Se întâlneau des, nu locuiau împreună. Făcuseră din asta o obișnuință. Preferau terasa Restaurantului Cronos, acolo aveau masa lor și muzica preferată care le înălța sentimentele într-o galaxie specială.

– Ia spune, începu Maria, cum e cu… acea căsătorie a noastră?

– Cum am stabilit, spuse, surâzând, doctorul.

– Tocmai, că nu prea am stabilit nimic!

– Dar nu e greu deloc. Ne trebuie doar câteva clipe! apoi continuă, strângându-i mâna: Ai intrat în joc, îmi place! Așadar, am voie să caut singur părinții spirituali…

– Ai… n-ai… însă ei sigur au nevoie de încrederea noastră, Bogdan. Știi asta! Eu cred în nevinovăția lor. Foarte puțini mai sunt oamenii care le sunt alături acum.

– Ești magică, Maria! Vom face echipă bună împreună.

– Of, Bogdan, și câte mai am de făcut! Vreau să dovedesc faptul că Tania este sora mea și să încep formalitățile de trecere pe numele ei a câtorva bunuri care i-au aparținut bunicului nostru. Voi vedea cum procedăm cu casa de la Zăvoaia. Mama zice că ne transferă toate drepturile sale. Apoi îi vom căuta un alt loc de muncă și vom găsi însoțitor pentru părinții ei.

– Am înțeles că este într-o relație cu scriitorul.

– Îmi place, se bucură Maria. Ștefan e un om bun. Doar că n-a prea avut noroc cu Anca.

– Anca emana o răutate ascunsă. N-am cunoscut-o foarte bine, însă era genul de om care-și punea ceva în cap și nu renunța ușor. Avea un soi de egoism, căuta să-i fie bine cu orice preț. Profita de orice informație prielnică apoi își croia poteci spre a obține beneficii atât materiale cât și morale. Așa s-a făcut că de câte ori veneam în țară ea afla prima. Încerca să-mi intre în grații și era geloasă pe tine. Îmi ceruse acel tablou și o refuzasem pe motiv că are valoare sentimentală. Nu i-a convenit și a acționat îndoielnic. Ai văzut, cel de acasă e fals. S-a răzbunat și a câștigat niște bani. Doar atât.

– Mi-e dor de sora mea, deși vorbim des la telefon. Mi-a spus că Ștefan a scris mult la romanul lui. În mare parte s-a ghidat din realitate. Acum nu zic că n-ar mai fi exagerat puțin, așa sunt scriitorii. Mi-ar plăcea să citesc manuscrisul. E ca o fotografie a vremurilor pe care le trăim și care cuprinde cazul Tudor Cristache.

– Înseamnă că Tania e un corector bun!

– Pe naiba, n-o prea interesează. Mi-a spus doar ce a auzit de la iubitul ei.

– Am înțeles că vor pleca, împreună, săptămâna viitoare, la munte. Ce-ar fi să mergem și noi cu ei? La întoarcere vom inaugura clinica.

– Are vreun rost să mai stau pe gânduri? Hai să-i sunăm! Tu pe Ștefan, eu pe Tania!

Scriitorul se arătă încântat de compania lor, la fel și fata. Așadar, au hotărât să plece în Apuseni, peste câteva zile.

– În inima munților, inspirația dă roade, preciză Bogdan.

– Și dragostea la fel, glumi interlocutorul său! Sunt convins că vom avea o vacanță reușită.

 

*

*     *

 

Drumul spre Apuseni trecea prin păduri nesfârșite. Era o împărăție sculptată în alta și tot așa, natura își etalase întreg sistemul feeric. Pe alocuri, satele, destul de rare, situate la distanță mare unele de altele, erau formate doar din câteva firave cătune. Nu aveau biserică, școală sau dispensar, însă purtau pecetea verde a liniștii adânci. Le-a atras atenția faptul că în curtea unui localnic, la vreo cinci metri de casă, pe iarbă, se afla o cruce și un fel de mormânt proaspăt. Crucea avea o coroană făcută din florile de lângă casă, se distingeau destul de bine trandafirii roz, crinii și margaretele albe.

Din loc în loc simțeai nevoia să oprești, să respiri cât pentru două veacuri petrecute în iureșul orașului. Scriitorul își nota ceva într-o agendă și fotografia fiecare coamă stâncoasă și, mai ales, zmeurișul întins de-a lungul drumului. Urmau apoi pâraiele, coborând agale, trasându-și setea armoniei pe pietrele noi, rostogolite din când în când, ca niște perle sălbatice, dornice de aventură.

După acel traseu magic, s-au lovit de șosele cu o mulțime de gropi, unde circulația se desfășura pe un singur sens, semn că aveau loc lucrări de întreținere.

În sfârșit, odată ajunși acolo, au îmbrăcat din nou veșmintele codrului care și-a revărsat peste ei candoarea cu delicatețe, oferindu-le un colț de rai pe o fâșie de timp. S-au cazat la o pensiune confortabilă, pe versantul unui munte. Priveliștea era grozavă. Vor rămâne aici câteva zile, suficient pentru a strânge lanțul acela de care fiecare dintre cele două cupluri avea nevoie.

Timpul se scurgea în murmure fine, fiecare secundă avea prețul ei, bine încorporată în decorul zilelor bune, sosite la timp și fără prea mare alai.

Prima seară s-a scurs repede. Au povestit, au râs, au ascultat muzică, au cercetat zona. În apropiere era o școală de echitație, pe care au trecut-o îndată în agenda vacanței.

– Sunt obișnuit să mă trezesc devreme, zise Bogdan, când s-au despărțit. Mereu am sperat că în zilele libere îmi voi schimba tabietul.

– Și eu sunt matinal, răspunse Ștefan.

– Să nu vă aud! interveni Maria. Noi vom lenevi mai mult, nu-i așa, surioară?

– Da, da, da!... se alintă, felin, Tania.

– Atunci ne vom întâlni la cafea. La prima cafea, preciză Bogdan. Cred că pe la șapte sunt prezent pe terasa de la intrare.

Acest lucru s-a și întâmplat. Orele prezise s-au arătat a fi realiste, licoarea amăruie dând prilejul de a vorbi despre proiectul doctorului, despre planurile scriitorului, despre familia Romanescu.

– Apropo, unde ai ajuns cu romanul? Maria voia să-ți citească manuscrisul. Nu zic, și eu aș fi dorit!

– Mă duc să iau laptopul. Am stickul la mine. Am scris destul de mult.

– Să înțeleg că ai anticipat evenimentele?

– Cam așa ceva. Însă poți folosi și expresia „ai exagerat evenimentele”.

Bogdan intră în cameră, în vârful picioarelor. Își luă laptopul și coborî în hol. De acolo se întindea terasa, plină de flori. Prin iarba pufoasă țopăia un iepure de casă… „Ba trei!” remarcă acesta în gând.

Au comandat încă două cafele, iar Ștefan și-a aprins o țigară, atent la reacțiile doctorului care începuse să citească. Ajunsese la capitolul cu sanatoriul, când a fost întrerupt de telefonul Mariei. Îi anunța că vor veni la micul dejun, semn că cititul trebuia să ia o pauză.

–Voi continua mai târziu. Mi-ai stârnit curiozitatea!

Spre seară, Maria și Tania au ieșit pe canapeaua din incinta pensiunii. Aveau ce să aleagă spre relaxare: un leagăn, un hamac, o masă de tenis.

Bogdan reluă lectura. Un amalgam de întrebări au început forfota prin mintea sa, parcă mai multe ca niciodată. Momentul în care lui Mihai i se ceruseră anumite servicii, era marcat cu profesionalism. Dialogurile dintre acesta și necunoscuții din mintea pilotului umpleau câteva file.

– Chiar, întrerupse doctorul, pe aceștia cum de nu și-i amintește?

– Și-i amintește, însă nu știe de unde să-i ia. Deocamdată plutesc într-o mare de necunoscuți.

Ce a urmat era total străin. Însă, în scurt timp subiectul a devenit atât de captivant încât începu să-l subjuge:

– Iar pomenești de codul acela. Îmi crapă mintea! Chiar are vreo importanță, sau tu te joci cu noi?

– Citește, îl îndemnă scriitorul.

Pentru Tudor, Valeria Stoicescu era pajura iubirii neîmplinite. Faptul că actrița dădea o notă slabă subiectului căsătoriei, îl făcea pe pictor și mai dornic de a-i intra în grație. Însă el avea locul lui, era respectat de aceasta așa cum îi erau respectate și rătăcirile sale prin lumea simezelor.

De câte ori îi vorbea despre Georges, i se umplea sufletul de bucurie. Era ca și cum o mare își revărsa toate valurile peste sufletul său naufragiat pe o insulă mirifică.

– Promit că n-o să vă lipsească nimic, îi repeta, din când în când, Tudor Cristache. Și se ținea de cuvânt. Tudor înlocuise toată mobila din locuința acestora din Bruxelles. Lui Georges îi dăruise, de ziua lui, o mașină scumpă, deși niciunul nu-i ceruse nimic, niciodată. Acceptau, pur și simplu, darurile lui Tudor, apoi îl copleșeau cu mulțumiri.”

– Bați pasul pe loc, comentă Bogdan, pe un ton de reproș.

– Nu mi-ai cerut să-ți povestesc, glumi scriitorul.

– Du-te și lasă-mă, ia vezi ce fac fetele noastre?!

Ștefan căută spre cele două surori, care emanau o veselie copilărească, zbenguindu-se într-un balansoar:

– Eu zic s-o citești după lansare. Ar fi mai bine. Interesul ar crește…

– Vrei să intru în sevraj? Pleacă! Lasă-mă singur!

Ștefan, dintr-o falsă modestie, îți luă ochelarii de soare și plecă.

Doctorul reluă paragraful în care tabloul pictorului începuse să trezească suspiciuni. Codul, codul… „Dar de ce nu ne spui care este acesta, scriitorașule?!” zise, nemulțumit acesta. Dădu iarăși peste paragrafe cu Tudor Cristache: „ –Grupul acela era alcătuit din patru borfași. Unul însă avea pretenția de șef. Mergea apăsat, cu mâinile la spate și avea obiceiul de a mesteca gumă. Ce vreți? i-am întrebat. Am înțeles că ați mai fost pe aici.

– Sper să ne înțelegem, începu cel mai tânăr.

– Mai precis?

– Dorim, interveni șeful lor, să-ți cumpărăm, periodic, câte un tablou pe care să-l replicăm și să-l vindem în străinătate. Ba, mai mult, să organizăm expoziții cu lucrări falsificate și chiar licitații.

– M-au supărat și i-am invitat afară din curte. Pe moment au plecat, dar nu au renunțat definitiv. Când au venit ultima oară, le-am spus că pilotul nu este de acord să le care marfa, și nici eu nu vreau să mă amestec în lucruri murdare. Atunci mi-au pus în față dovada care făcea ca toate speranțele și bucuriile mele să se ducă pe apa sâmbetei: o scrisoare lăsată de fiul meu înainte de a muri. Era scrisul lui, nu l-aș fi confundat pentru nimic în lume. Nu aveam cunoștință de existența ei. Am făcut ochii mari și am exclamat: «Nu, nu se poate să fi trăit în atâta minciună!» Apoi am simțit că-mi slăbesc puterile.

– Vrei nu vrei, asta e, pictore! se răsti unul dintre ei.

– Ce naiba doriți de la mine?

– Să ne dai tabloul acela! și arătă spre o pânză cu toamna, cu o femeie care aduna frunzele căzute din copaci. Îți vom da două mii cinci sute de euro. Vom face bani buni cu el.

– Vă rog să plecați! Nu v-am cerut informații și nu mă interesează nimic! Am luat atitudine ușor indiferentă sperând că le voi schimba planurile.

– Bun! zise unul dintre ei pe un ton autoritar. Ne vei căuta tu, sunt convins! Să plecăm!

– Luați-l și să nu vă mai văd pe aici, nemernicilor! m-am răzgândit pe loc. Dar îmi lăsați scrisoarea.

Mi-au aruncat-o pe masă.

– Presimt că ne vom mai distra pe tema de astăzi, mă avertiză altul.

– Au luat tabloul, au urcat toți patru într-o mașină și au plecat. Abia atunci a picat cerul, cu adevărat, peste mine! Am realizat că pe spatele acelui tablou îmi notasem cifrul de la seiful în care depusesem câteva zeci de mii de euro pentru Valeria și Georges. Era cadoul meu pentru ei, cu ocazia retragerii din lumea artei. Și pentru Maria agonisisem destul. Emiliei îi rămăsese de la fiul meu o vilă la Păltiniș și două mașini. Plus apartamentul în care au locuit împreună…”

Acestea erau pasajele originale, preluate exact din discuția cu pictorul, doar că Ștefan le dramatizase, transcriindu-le în dialog.

„Aha, mormăi Bogdan. Am descifrat misterul codului, însă ce veste a putut să-l lovească așa de tare pe Tudor?”

Urmau apoi spații libere, sau doar niște cuvinte fără vreo logică între ele, semn că acolo avea să intervină  zeul neprevăzutului ce urma să conducă acțiunea pe multe zeci de piste sau pagini.

Urma, dezamăgitor, scris cu litere aldine cuvântul „Final”. Și, ca și cum cineva ar fi regizat totul, ușa se deschise iar în prag apăru Ștefan:

– Să mergem. Suntem așteptați!

Bogdan făcut ochii mari:

– Doamne, exclamă ridicându-se de pe scaun, oare acesta să fie criminalul?

– Pe naiba, îl liniști Ștefan, tu nu știi cum sunt scriitorii? Uneori sunt mai inventivi decât se cred ei înșiși!

Vizualizări: 109

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

"...tu nu știi cum sunt scriitorii? Uneori sunt mai inventivi decât crezi!"

Dovada este scrisoarea introdusă în acest capitol şi care iar m-a făcut curioasă :)))

În mare parte s-a ghidat din realitate. - mi se pare că sună ciudat -  realitatea i-a fost/îi este un ghid bun? nu ştiu, poate mi se pare doar mie.

pârâurile - pâraiele

i se ceruse anumite- ceruseră

Bun... foarte bun capitol, redat cu răspundere scriitoricească şi cu talent. Îmi place nespus de mult atmosfera libertino-romantică, ca mai apoi să devină încărcată prin pasajul scriitorului introdus în scriitură. O interpunere de idei conduse excelent, o idee bună de aplaudat.

verde-adânc a liniștii.-  verde-adâncă, a liniştii - zic eu.

făcută din florile din grădina casei, - de scos un din

Aha, făcut Bogdan, cu codul am descifrat-o, - a făcut, iar cu co nu prea e în regulă.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea!

Sofy

mulțumesc, Augusta! dacă aș fi relatat scrisoarea m-aș fi dat de gol nu?

 seară frumoasă!

Augusta Cristina Călin a spus :

"...tu nu știi cum sunt scriitorii? Uneori sunt mai inventivi decât crezi!"

Dovada este scrisoarea introdusă în acest capitol şi care iar m-a făcut curioasă :)))

În mare parte s-a ghidat din realitate. - mi se pare că sună ciudat -  realitatea i-a fost/îi este un ghid bun? nu ştiu, poate mi se pare doar mie.

pârâurile - pâraiele

i se ceruse anumite- ceruseră

Mulțumesc, Sofy, sper să mă poți aplauda și la final. Dar cum îți aud încurajările tale pe tot acest drum...:)



Sofia Sincă a spus :

Bun... foarte bun capitol, redat cu răspundere scriitoricească şi cu talent. Îmi place nespus de mult atmosfera libertino-romantică, ca mai apoi să devină încărcată prin pasajul scriitorului introdus în scriitură. O interpunere de idei conduse excelent, o idee bună de aplaudat.

verde-adânc a liniștii.-  verde-adâncă, a liniştii - zic eu.

făcută din florile din grădina casei, - de scos un din

Aha, făcut Bogdan, cu codul am descifrat-o, - a făcut, iar cu co nu prea e în regulă.

Am citit cu plăcere şi aştept continuarea!

Sofy

  Vrând -nevrând te asimilez cu scriitorul! Cu atât mai mult cu cât tu le hotărăști destinele ,îi ucizi sau nu . Ideea de a face din scriitor un personaj cu greutate mi se pare grozavă . Depinde cum vei finaliza . Poate fi ceva care să-ți aducă marele premiu .Chiar am emoții groaznice ! Hai , Gina!

Gabriela, nu știu ce mi-a venit cu scriitorul ăsta. Cred că am avut încredere în el și am dorit să mă ajute:)  Off, nu mă gândesc atât de departe, dar sper să le dau/redau locul cuvenit:). Mulțumesc!

Gabriela Grădinariu a spus :

  Vrând -nevrând te asimilez cu scriitorul! Cu atât mai mult cu cât tu le hotărăști destinele ,îi ucizi sau nu . Ideea de a face din scriitor un personaj cu greutate mi se pare grozavă . Depinde cum vei finaliza . Poate fi ceva care să-ți aducă marele premiu .Chiar am emoții groaznice ! Hai , Gina!

 Bogdan făcut ochii mari: Două puncte, pentru că personajul urmează să vorbească.

Ești cinică! Ne coci la foc mic! :)

Cu drag,

da Coza

Și mai era de două ori cuvântul avea, alăturat:) sâc! n-ai văzut!:)

Mulțumesc pentru că ai grijă de personajele mele.  Le urmărești la pas mic!:)

Cu prietenie,

Ion Lazăr da Coza a spus :

 Bogdan făcut ochii mari: Două puncte, pentru că personajul urmează să vorbească.

Ești cinică! Ne coci la foc mic! :)

Cu drag,

da Coza

Uff, Gina, ce te mai joci cu mintile noastre! Frumos construit episodul! 

Cu drag,

Corina, și mai am câteva idei:))

Mulțumesc mult!

Corina Militaru a spus :

Uff, Gina, ce te mai joci cu mintile noastre! Frumos construit episodul! 

Cu drag,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 16 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor