Eu, Andrei o implor, pe ea, Dara. Vreau să mă aşez la picioarele tale, să-ţi dau luna de pe cer, bogăţiile pământului. Nu le vreau! Te rog. Du-te Andrei, lasă-mă, nu-mi aduce nimic bun întâlnirea noastră. Nu înţelegi, te-am părăsit atunci, ar fi trebuit să spun că eu am fost iubitul tău secret, să nu te las pradă injuriilor! Dar acum nu are nici o importanţă, omule, am crezut că mintea ta s-a iluminat odată cu binecuvântarea culturii, a occidentului, ultimul lucru de care am nevoie e să te văd regretând. De ce nu mă crezi pe cuvânt, când îţi spun că sunt bine şi nu-mi pasă de ei, de vorbele lor, m-am împăcat cu toate, cu mama şi tatăl mort, cu copiii mei pierduţi, cu amintirea iubirii noastre. Cum, cum ai făcut aşa ceva, învaţă-mă şi pe mine! Plâng, ditamai bărbatul, iar degetele ei lungi, de pianistă, îmi mângâie capul, parfumul albastru-violet mă învăluie cu binecuvântarea amintirii. Trupul ei e iar al meu, de parcă nu ne-ar fi despărţit milioane şi milioane de secunde.

         În amfiteatrul fostului meu liceu, pe scena improvizată, în faţa liceenilor şi a profesorilor, a edililor şi observatorilor, a studenţilor şi cititorilor, îmi citeam discursul: "Am intrat la Cambridge, cu bursă, datorită ei. Învaţă Andrei, numai şcoala ne poate duce departe de oraşul acesta. Am scos prima carte şi ei i-am dedicat-o. Şi neapărat o limbă străină la perfecţie, engleza, fără engleză nu ai nici o şansă de afirmare în lumea asta. Am câştigat respectul unor personalităţi, a căror părere era voce dumnezeiască înainte. Doar astfel poţi deveni cineva printre oameni. Am făcut bani, din munca şi meseria mea. Pentru a scăpa de tutela familiei, trebuie să poţi câştiga proprii bani, din ceea ce-ţi place să faci, astfel o să munceşti de plăcere. Am văzut lumea, literatura m-a purtat în toate colţurile ei. Trebuie să călătoreşti, nu poţi să judeci pe nimeni până nu te duci acolo, să vezi cu ochii tăi. Am iubit şi am fost iubit. Vine şi dragostea, eşti chipeş, ai succes. Astăzi, reîntors în oraşul natal, pot spune că sunt un om de succes, iar perceptele şi regulile după care am construit succesul, s-au bazat în totalitate pe încurajările sale". Sala aplaudă frenetică, puştii plictisiţi, fluierau exagerat, cine naiba-i ăsta ce ne dă nouă sfaturi de bună purtare, tinerele adolescente visătoare la scriitorul a cărui operă n-au înţeles-o încă, şi nici nu-i păsa cuiva s-o înţeleagă. Protipendada liceală curioasă asupra detaliilor picante din viaţa şarmantului fost pezevenchi, cine să fie persoana căreia, vedeta asta repatriată, îi datora atâtea, să fie fosta dirigintă, să fie mama, să fie Elisabeth Bron, fosta soţie, scriitoarea! Eu am căutat-o degeaba în mulţimea străină, ce-mi ascultă din interes sau obligaţie vorbele dichisite. Omagiul îmi era departe, mi se părea că nu-l merit, zâmbetele adulatoare, pentru un străin, ce-mi împrumută doar imaginea, la venerat. Mă vedeam acelaşi puşti, enervant, teribilist, ce descoperise savorile libertăţii nouzeciste şi credea că după prima carte citită va muta munţii din loc. Cât te poate înşela ignoranţa! Am ştiut întotdeuna că ai potenţial, minţi diriginta, doar că nu vroia în ruptul capului să înveţe, dar eu am ştiut că vei ajunge un om mare. Plec, mă sufoc.

        De ce n-ai plecat? Te rog, vino cu mine, lasă-mă să te duc cu mine! Tace. Azi, o găsesc schimbată, părul e proaspăt spălat, curge valuri pe umeri, rochia nouă, chipul proaspăt. Îmi refuză îmbrăţişarea, dar eu nu mă pot gândi la nimic altceva decât la trupul ei şi amintirea regăsirii. Te vreau, pe tine, aşa cum eşti. Aşa cum mă vezi tu, nu mai sunt copila de cinsprezece ani. Aşa cum eşti tu, acum. Taci, Andrei, mi-am pierdut demult inocenţa, nici nu cred că am avut-o vreodată, m-am ascuţit în furcile caudine, m-a modelat viaţa asta şi nu întodeauna spre perfecţiune. Şi eu sunt altfel? Doar tu mă ştii despuiat, adevărat, fără justificări, fără ruşine. Nu mai insista, ce-a fost nu mai e, nu mă pot preface că-s aceeaşi, lasă-mă în garsoniera mea, cu visele şi cărţile mele, tu eşti scriitorul, eu sunt cititorul. Trebuie să fac ceva pentru tine, îţi cumpăr carne pentru o lună, îţi plătesc întreţinerea. Râde, Dara râde! Ai putea totuşi să faci ceva, să-mi iei o pereche de ochelari, mă doare capul noaptea şi m-aş sinucide dacă n-aş mai putea citi vreodată. Doar atât? E bine şi atât, ne vedem mâine atunci, să-ţi cumpăr ochelari!

     Pe mâine, Andrei!

(sfârşit)

Vizualizări: 124

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Povestirea continuă cu destăinuirile lui Andrei. Ale Dariei mai puţine, chiar deloc. Poate urmează. Cam alambicat alineatul 2. Nu din cauza stilului, dar nu mai înţeleg cine vorbeşte... De exemplu această frază: ''Învaţă Andrei, numai şcoala ne poate duce departe de oraşul acesta, '' cine o rosteşte?
peverenchi, - pezevenchi

nu mă pot preface că-s aceiaşi, - aceeaşi că e vorba de ''ea''.

În rest există suspans, intrigă, trăire şi dorinţa de a citi continuarea.

Sofy

Sunt de acord cu Sofy şi eu am avut dificultate în a întelege cine vorbeşte la un moment dat...

Citit cu plăcere şi aştept continuarea :))))))))

Cu prietenie,

"Tu eşti scriitorul, eu sunt cititorul." Ce bine descrie aceasta definitie legatura dintre cei doi. Desi simtind aceeasi emotie, de regula nu se pot atinge. Sa vedem ce se intampla in continuare. 

Cu drag,

Mulţumesc Sofy, ca întotdeauna, mă ajuţi enorm, o să revizuiesc textul, e vorba de amintirea lui Andrei, auzind vocea Darei în copilărie, când îi dădea acele sfaturi după care s-a ghidat. E adevărat nu se înţelege foarte clar.

Partea asta e sfârşitul povestirii mele, sunt foarte mândră că a avut ocazia, să fie dezbătută atât de pertinent de tine şi prietenii de aici. 

Sofia Sincă a spus :

Povestirea continuă cu destăinuirile lui Andrei. Ale Dariei mai puţine, chiar deloc. Poate urmează. Cam alambicat alineatul 2. Nu din cauza stilului, dar nu mai înţeleg cine vorbeşte... De exemplu această frază: ''Învaţă Andrei, numai şcoala ne poate duce departe de oraşul acesta, '' cine o rosteşte?
peverenchi, - pezevenchi

nu mă pot preface că-s aceiaşi, - aceeaşi că e vorba de ''ea''.

În rest există suspans, intrigă, trăire şi dorinţa de a citi continuarea.

Sofy

Mulţumesc Chris de fidelitate şi observaţii, o să revizuiesc textul, o să-i ofer mai multă claritate. 

Chris a spus :

Sunt de acord cu Sofy şi eu am avut dificultate în a întelege cine vorbeşte la un moment dat...

Citit cu plăcere şi aştept continuarea :))))))))

Cu prietenie,

Da? E textul final? Păcat... şi eu care mai aşteptam. Dar dorinţa autorului trebuie respectată... Un final cât se poate de normal, de altfel. Fără hapy and... dar rămas în coadă de peşte, interpretabil. Mie mi-a plăcut.

Ai putea modifica puţin frazele din acest text să se priceapă că Andrei vorbea şi cu sine.

Şi Claudia, zic eu, răspunde tuturor cititorilor, mai ales că acesta este finalul. Sunt sigură că fiecare aşteaptă continuarea. E de bon-ton.

Atunci, să vină altă proză scurtă.



Claudia Elena Peter a spus :

Mulţumesc Sofy, ca întotdeauna, mă ajuţi enorm, o să revizuiesc textul, e vorba de amintirea lui Andrei, auzind vocea Darei în copilărie, când îi dădea acele sfaturi după care s-a ghidat. E adevărat nu se înţelege foarte clar.

Partea asta e sfârşitul povestirii mele, sunt foarte mândră că a avut ocazia, să fie dezbătută atât de pertinent de tine şi prietenii de aici. 

Sofia Sincă a spus :

Povestirea continuă cu destăinuirile lui Andrei. Ale Dariei mai puţine, chiar deloc. Poate urmează. Cam alambicat alineatul 2. Nu din cauza stilului, dar nu mai înţeleg cine vorbeşte... De exemplu această frază: ''Învaţă Andrei, numai şcoala ne poate duce departe de oraşul acesta, '' cine o rosteşte?
peverenchi, - pezevenchi

nu mă pot preface că-s aceiaşi, - aceeaşi că e vorba de ''ea''.

În rest există suspans, intrigă, trăire şi dorinţa de a citi continuarea.

Sofy

Eu mai asteptam. Acum am vazut ca este ultima parte. Ne lasi pe noi sa alegem! Poate ca este mai bine asa. Impiedici alunecarea povestii in drama sau spre un sfarsit prea dulce. Una peste alta, mie mi-a placut si te felicit pentru scriere.

Cu drag,

Mulţumesc Corina
Nu aş vrea să cad în ducegărie, cu un sfârşit prea fericit, chiar dacă ea îi oferă o speranţă de a se revedea. 

Cu drag
Corina Militaru a spus :

Eu mai asteptam. Acum am vazut ca este ultima parte. Ne lasi pe noi sa alegem! Poate ca este mai bine asa. Impiedici alunecarea povestii in drama sau spre un sfarsit prea dulce. Una peste alta, mie mi-a placut si te felicit pentru scriere.

Cu drag,

Mulţumesc încă o dată, am corectat!



Sofia Sincă a spus :

Da? E textul final? Păcat... şi eu care mai aşteptam. Dar dorinţa autorului trebuie respectată... Un final cât se poate de normal, de altfel. Fără hapy and... dar rămas în coadă de peşte, interpretabil. Mie mi-a plăcut.

Ai putea modifica puţin frazele din acest text să se priceapă că Andrei vorbea şi cu sine.

Şi Claudia, zic eu, răspunde tuturor cititorilor, mai ales că acesta este finalul. Sunt sigură că fiecare aşteaptă continuarea. E de bon-ton.

Atunci, să vină altă proză scurtă.



Claudia Elena Peter a spus :

Mulţumesc Sofy, ca întotdeauna, mă ajuţi enorm, o să revizuiesc textul, e vorba de amintirea lui Andrei, auzind vocea Darei în copilărie, când îi dădea acele sfaturi după care s-a ghidat. E adevărat nu se înţelege foarte clar.

Partea asta e sfârşitul povestirii mele, sunt foarte mândră că a avut ocazia, să fie dezbătută atât de pertinent de tine şi prietenii de aici. 

Sofia Sincă a spus :

Povestirea continuă cu destăinuirile lui Andrei. Ale Dariei mai puţine, chiar deloc. Poate urmează. Cam alambicat alineatul 2. Nu din cauza stilului, dar nu mai înţeleg cine vorbeşte... De exemplu această frază: ''Învaţă Andrei, numai şcoala ne poate duce departe de oraşul acesta, '' cine o rosteşte?
peverenchi, - pezevenchi

nu mă pot preface că-s aceiaşi, - aceeaşi că e vorba de ''ea''.

În rest există suspans, intrigă, trăire şi dorinţa de a citi continuarea.

Sofy

Mulţumesc tuturor prietenilor, oameni de cultură, pentru fidelitatea cu care au urmărit povestea Darei şi a lui Andrei şi bineînţeles pentru sfaturi şi observaţii!

La buna citire

Cu drag, Claudia

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 49 minute în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 58 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 8 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor