Bogdan Davidescu îi ceru mamei sale să ia legătura cu Maria. Nu mai avea numărul ei de telefon și fiecare clipă în care suspiciunea îi apăsa sufletul trecea greu. Răzvan se însănătoșea rapid iar doctorul își pregătea venirea în țară, definitiv. De Simona se despărțise prietenește iar un coleg de serviciu îi dăduse deja vestea că ar fi văzut-o servind cina alături de un bărbat, într-un restaurant din Viena.
Pe Maria Cristache o sună îndată ce intră în posesia numărului ei de telefon. Aceasta nu se arătă prea încântată de apelurile sale, repetate. Găsea că niciun subiect nu mai poate fi comun iar comisarul își făcea cu precădere datoria. Din când în când însă, fuioare de neliniște se derulau prin suflet, ca o iscoadă care sare ziduri să descopere înțelesuri încețoșate, gândindu-se cum ar fi decurs relația sa cu Bogdan dacă nu s-ar fi întâmplat nenorocirea. Uneori vedea acest episod închis, alteori punea vreascuri pe focul care arsese mocnit vreme de mulți ani.
Trecuseră aproape trei săptămâni de la moartea lui Tudor când scriitorul își făcu apariția la ușa ei, însoțit de o tânără. Fata avea cam douăzeci și opt de ani și era îmbrăcată modest. Părea ușor stângace în gesturi: o salută timid lăsând impresia că n-ar vrea să deranjeze cu nimic. Maria îi privi mirată apoi îi pofti în sufragerie:
– Intrați și făceți-vă comozi, zise, schițând un zâmbet. Ștefan, sunt convinsă că mi-ai adus noutăți. Fiecare vizită din partea ta e o pagină din carte, știu! Apoi privi spre necunoscută.
– Ea e Tania, o prezentă scriitorul. Și…
– Spune, ceru Maria. Nimic nu mă mai miră!
Ștefan continuă:
– E… sora ta!
Câteva săgeți au pornit să-i brăzdeze inima. Un vulcan stătea să erupă în fiecare colț al sufletului. Misterul clocotea pe margine de cuțit, mereu mai pregătit de atac.
– Imposibil! exclamă fata. Eu nu știu să fi avut vreodată o soră. Mama mi-ar fi spus. Ștefaaan, insistă Maria, cu siguranță nu face parte din scenariul tău?
Tania îi privea cu fața senină. Urmărea reacția Mariei și, din când în când, își arunca o șuviță de păr șaten, peste umăr. Avea părul lung și drept, nevopsit. Rochia decoltată, cu mânecă lăsată, plină de flori mari cu albastru și bej, din material ieftin, deasupra genunchilor, lăsa să se vadă picioare frumos bronzate.
– Nimic nu e imposibil, Maria, preciză scriitorul. E adevărat, am nevoie de un subiect amplu, picant, trebuie să-mi continui lucrarea, dar sunt și mai mulțumit când descopăr că acțiunea e cum nu se poate mai reală iar succesul este garantat. Știu, e ultimul lucru la care te-ai gândit, dar trebuie să accepți. Nici ea n-a știut până ieri că are o soră. Doar Emilia Cristache cunoaște acest secret. E al ei, acum și al nostru.
Maria făcu câțiva pași prin încăpere. Privi pe fereastră și dădu cu mâna draperia la o parte ca și cum lumina de la acea oră n-ar fi fost îndeajuns. Însă un apel pe telefon salvă oarecum torentul pornit prin sufletul tinerei. Răspunse îndată, cu un ton blând, împrumutat din cine știe ce taverne ale destinului. Era doctorul.
– Bună Bogdan! Ce bine că m-ai sunat!
– Dar nu e prima dată, ripostă tânărul. Ce se întâmplă, Maria? De ce nu vrei să vorbești cu mine?
– Vorbesc, Bogdan, uite, vorbesc! Ce vrei să știi?
– Spune-mi că ești bine! se auzi vocea neliniștită a doctorului.
– Sunt bine, cât se poate de bine! Tocmai făceam cunoștință cu sora mea.
Tăcerea se instală între ei, vreme de câteva clipe. Maria continuă, ușor iritată:
– Nu-mi cere amănunte, Bogdan. Nici eu nu le știu. Sunt aici, acasă la mine, față în față cu scriitorul Ștefan Deleanu și o tânără care pretinde că-mi este soră. Abia acum începe povestea. Vom vorbi mai târziu, dacă vrei să știi mai multe. Apropo, tu când vii în țară?
– Mă întorc peste câteva zile. Să știi că n-am nici un amestec în tot ceea ce s-a întâmplat. Îți sunt alături, știi asta, și îți voi fi mereu aproape.
– Mulțumesc, Bogdan. Am nevoie de tine. Am obosit și mă simt atât de singură!
Închise și se așeză pe canapea, în fața Taniei. Apoi i se adresă fetei:
– Vreau să-mi spui tu. Te voi asculta cu atenție.
– E emoționată, interveni scriitorul. Abia a vrut să vină cu mine aici.
– Dă-i voie, Ștefan, te rog! Tu notează! zise surâzând.
– Îți va povesti, însă trebuie să fac introducerea măcar. Eu am săpat prin creierul munților drumul spre ea. Eu am căutat fiecare fir de apă, secat în urmă cu mulți ani.
Maria se scuză și aduse câteva pahare cu băuturi răcoritoare. Presimțea că urmează clipe apăsătoare, toate pe un singur ram al timpului de astăzi. Se făcuse aproape opt seara.
– Te ascult, Ștefan Deleanu.
Scriitorul atât aștepta. Avea un har de a povesti încât ar fi vrut să umple scena vieții de curioși și să-i simtă acaparați de epicul său, să-i vadă pierduți în relieful stărilor sale. Începu:
– Bunicul tău avea mare încredere în mine. În ultima săptămână din viața sa mă rugase să mă interesez, prin cunoștințele mamei tale, despre un anume Georges Stoicescu, din Bruxelles.
– Din Bruxelles? Doamne, ce încrengătură! se miră fata.
Tania simțea că subiectul se depărtează vizibil, trece prin deșerturi, iar pe ea o aruncă între cioturi de timp, acolo de unde venise.
– O vreme, eu și Emilia am fost colegi. Predam la aceeași scoală însă nu eram foarte buni prieteni. Puțini erau oamenii în care mama ta avea încredere. Era o fire rece, distantă. Apoi se opri o clipă și îi întinse câteva file albe, scrise mărunt și cursiv.
– Îți voi da manuscrisul meu, în el vei afla despre secretul lui Tudor. Și Dan Simionescu știe asta.
Maria luă filele și se așeză la masă. Citi cu atenție. Reluă câteva fraze de parcă ar fi dorit să le scrijelească, să le șteargă cu privirea ori să presare praf pe drumul acela întortocheat. Descoperi că Tudor avea un fiu, în Belgia, așadar frate cu tatăl ei, despre care Emilia aflase și îi reproșase bunicului ei la timp.
– Să vină toți, să vină odată, să descoperim cine l-a ucis pe Tudor! strigă tânăra. Lăsă manuscrisul pe masă și măsură iarăși camera. Tania o privea uimită. Se ridică și îi luă mâna în palmele sale:
– Eu nu vreau nimic de la tine, zise blând.
O lacrimă se prelinse pe obraz. O șterse în grabă apoi o privi în ochi. Femeia timidă de acum câteva clipe îsi dezvălui brusc curajul care avea în el ceva înduioșător.
– Stai, că nu e tot, continuă Ștefan. O prietenă a mamei tale mi-a dat un indiciu despre Tania. Era singura persoană căreia Emilia Cristache i se destăinuise. Astfel am aflat că Tania s-a născut în timp ce părinții tăi erau studenți. Aceștia au vrut să se căsătorească dar Tudor a fost împotrivă. O sfătuise să avorteze, să-și termine studiile. Mama ta însă a născut la București și a dat-o, spre înfiere, unei femei din județul Bihor pe care o cunoscuse în spital, internată pentru un tratament de fertilitate. După câțiva ani aceasta a murit iar tatăl adoptiv s-a căsătorit cu o unguroaică. La câțiva ani ai apărut tu iar părinții tăi s-au căsătorit fără acordul lui Tudor. Dar pe Tania nu a mai vrut unguroaica s-o dea. Ba mai mult, nu le-a dat voie nici măcar s-o viziteze. Bineînțeles, bunicul tău n-a știut niciodată de existența surorii tale.
– Dumnezeule! exclamă fata. De aceea mama se temea de testamentul lui Tudor. Voia să-l elimine din moștenire pe Georges și se gândea la Tania. Acum înțeleg.
– Nu înțelegi! preciză scriitorul. Fă-mi o cafea și așază-te lângă mine!
Maria simțea că se sufocă. Aerul condiționat nu mai făcea față sau așa i se părea ei. Aduse cafeaua și se așeză în stânga scriitorului, lângă Tania. Aceasta părea desprinsă dintr-un tablou pe fundalul căruia trona o furtună de intensitate uriașă.
Ștefan Deleanu deschise o servietă. Scoase din ea câteva fotografii vechi, care îl reprezentau pe pictor lângă o femeie și un copil.
– Ea e Valeria Stoicescu, zise. Iar copilul e Georges, în urmă cu mulți ani.
Maria privi fotografia cu atenție. Apoi luă alta, și alta, admirând frumusețea actriței.
– Despre Valeria știam câte ceva, vag, însă bunicul nu a fost nicicând prea explicit. Știam că se întâlneau și mă bucuram pentru asta. După moartea bunicii nu s-a mai căsătorit. Am bănuit că această femeie îi ținea inima în șah.
– Pictorul i-a iubit foarte mult, spuse Ștefan. Mai ales pe Georges!
– Doar e fiul lui, completă Maria.
– Tocmai că nu este fiul lui, preciză scriitorul. Iar Tudor nu va avea cum să afle asta niciodată!
– Cum așa? se miră tânăra.
– Aici, pe spatele unei fotografii, e numărul de telefon al Valeriei. Mi l-a dat Tudor, odată cu pozele. Mi-a zis că, în cazul în care el nu va mai putea să ia legătura cu ea, s-o fac eu. Am anunțat-o îndată ce a murit. I-am auzit suspinul femeii de la celălalt capăt al firului. I-am zis că George era fiul pe care l-a vrut mereu lângă el. Atunci a oftat din nou și mi-a spus: scrie în cartea ta că i-am împrumutat fiul, atâția ani, de dragul lui. Își dorea foarte mult să avem un copil împreună. Tocmai mă despărțisem de tatăl lui Georges când am aflat că sunt însărcinată. Într-un moment de euforie l-am mințit. Și am trăit cu minciuna aceasta în suflet, știind că Tudor radiază de câte ori îi pronunță numele.
– Mi-e sete, zise Maria. Tania, vrei să-mi aduci un pahar cu apă? Te rog! Vezi că este în frigider.

Vizualizări: 144

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

      Inca mai faci si desfaci legaturi intre personaje, conturezi contextul.Am emotii, vreau sa-ti iasa!

Iţe încurcate la maxim. O ţesătură compactă... pe care doar autoare va şti s-o descurce. Dar ştiu că te pricepi.

Capitol scris cu profesionalism, corect, cursiv, cu logică bazată pe detectivism infailibil. Imaginaţia bogată oferă podsibilităţi uriaşe în astfel de romane şi ştiu că tu nu duci lipsă de imaginaţie.

În concluzie continuă, că o faci extrem de bine.

Am citit cu plăcere şi interes, Sofy!

Inca o surpriza, Tania! Nici gand sa se limpezeasca lucrurile. N-ar avea farmec, nu? Imi place stilul si felul in care impletesti actiunea.

Astept cu interes.

Cu drag,

Gabriela, mulțumesc că ești lângă mine. Sincer, am cam deviat de la scenariu:)

Mi-au atras atenția alte aspecte, și le-am adus aici. Trebuie să le așez pe fiecare la locul lor!:)

Gabriela Grădinariu a spus :

      Inca mai faci si desfaci legaturi intre personaje, conturezi contextul.Am emotii, vreau sa-ti iasa!

Sofy, nu ai cârcotit nimic?:))) Tania e de vină!:)

Îți mulțumesc pentru încrederea acordată. Mai știi de când îmi tot spuneai să mă întorc la proză? Uite, te-am ascultat!:)

Sofia Sincă a spus :

Iţe încurcate la maxim. O ţesătură compactă... pe care doar autoare va şti s-o descurce. Dar ştiu că te pricepi.

Capitol scris cu profesionalism, corect, cursiv, cu logică bazată pe detectivism infailibil. Imaginaţia bogată oferă podsibilităţi uriaşe în astfel de romane şi ştiu că tu nu duci lipsă de imaginaţie.

În concluzie continuă, că o faci extrem de bine.

Am citit cu plăcere şi interes, Sofy!

Mulțumesc, Corina! Voi sfredeli în sufletul fiecăruia cât voi putea de adânc. Să nu-mi scape nimic:)


Corina Militaru a spus :

Inca o surpriza, Tania! Nici gand sa se limpezeasca lucrurile. N-ar avea farmec, nu? Imi place stilul si felul in care impletesti actiunea.

Astept cu interes.

Cu drag,

Gina, nici o cârcoteală... am citit atentă să ştii, da nu găsi nimicuţa, nimicuţa. Pe semne ai trecut tu cu o perie deasă. Mă bucur că am propus să mai treci şi la proză... şi uite ce minunăţie de iţe încurcate. Să te văd cum le mai descurci...

gina zaharia a spus :

Sofy, nu ai cârcotit nimic?:))) Tania e de vină!:)

Îți mulțumesc pentru încrederea acordată. Mai știi de când îmi tot spuneai să mă întorc la proză? Uite, te-am ascultat!:)

Sofia Sincă a spus :

Iţe încurcate la maxim. O ţesătură compactă... pe care doar autoare va şti s-o descurce. Dar ştiu că te pricepi.

Capitol scris cu profesionalism, corect, cursiv, cu logică bazată pe detectivism infailibil. Imaginaţia bogată oferă podsibilităţi uriaşe în astfel de romane şi ştiu că tu nu duci lipsă de imaginaţie.

În concluzie continuă, că o faci extrem de bine.

Am citit cu plăcere şi interes, Sofy!

 datoria.Din

noua venită > nou venita dar în text merge necunoscuta.

O carte scrisă de o scriitoare matură (deși biologic e tânără!), cu mult talent.

da Coza 

Mulțumesc, da Coza! Abia acum iau capitolul și îl duc la locul lui:)

Ba chiar foarte tânără:))

Ion Lazăr da Coza a spus :

 datoria.Din

noua venită > nou venita dar în text merge necunoscuta.

O carte scrisă de o scriitoare matură (deși biologic e tânără!), cu mult talent.

da Coza 

Mi-a plăcut şi acest capitol, citesc cu atenţie, pentru că şi eu, mult mai modest adevărat, am scris un mic roman poliţist.

Am o nedumerire şi două mici cârcoteli:  

,,– Te ascult, Ștefan Davidescu.'', pe scriitor îl mai chema şi Davidescu?

...se așeză în stânga scriitorului, lână Tania.

....pe pictor lână o femeie

Cu prietenie,

Ooooo, cu câtă atenție ați citit, domnule Emil! Mulțumesc din toată inima!
Emil Dumitru a spus :

Mi-a plăcut şi acest capitol, citesc cu atenţie, pentru că şi eu, mult mai modest adevărat, am scris un mic roman poliţist.

Am o nedumerire şi două mici cârcoteli:  

,,– Te ascult, Ștefan Davidescu.'', pe scriitor îl mai chema şi Davidescu?

...se așeză în stânga scriitorului, lână Tania.

....pe pictor lână o femeie

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 17 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor