( fragment din romanul ,,IUS şi ISA’’)   

         Ningea cu fulgi mărunţi şi tari, vizibili doar în lumina farurilor şi a becurilor din luminatoarele stradale. Şi iarna se străduia să îmbrace oraşul în mantaua ei albă, de sărbătoare, manta care avea darul să acopere totul: gropi, noroi şi mult gunoi, dar, din păcate, doar atât: le acoperea.

 ,,De câte ori m-am plimbat prin ninsoare cu un băiat, ţinându-mă de mână? Dacă i-aş spune că este pentru prima dată, oare ar râde de mine? Dacă i-aş spune că tot ce fac acum, pentru mine este pentru prima dată, oare m-ar înţelege cu adevărat? Ce-ar înţelege oare? Că bravez, că vreau să-l impresionez! Prea brusc şi prea repede se întâmplă toate, şi asta, Doamne, mă sperie? Da, puţin mă sperie, nu mă simt pregătită... "

Simţi cum mâna lui o strânge şi mai tare. Era rece. ,, Din cauza frigului! " gândi ea.

-Maria, eu...

Dar nu mai apucă să termine, ea îi acoperi buzele cu degetul şi spuse uşor:

-Avem tot timpul din lume, Luis, plus această seară… friguroasă dar frumoasă, şi uite ce minunat ninge, spuse Maria visătoare.

Fulgii mărunţi se transformaseră acum: erau mari, pufoşi şi leneşi. Ningea atât de liniştit încât, Maria, privindu-i,  parcă le auzea strigătele de bucurie. Se jucau, acolo sus în cer, ,,de’a alergata’’… pe îmbrăţişate, prin contopire pentru totdeauna. Când se prindeau, ţipau de bucurie, scoţând un sunet greu perceptibil, asemănător cu un clinchet al unui clopoţel de cristal.

,, Oare ce ştii tu Luis despre  dansul fantastic al fulgilor de nea? De acolo de sus ei pornesc şi au aşa de puţin timp la dispoziţie să se bucure de libertate şi ei totuşi  aleargă repede-repede să se prindă unul pe altul..... apoi cad prizonieri nămeţilor, uneori vântului nebunului, pierzându-şi libertatea…’’.

-Maria, s-a făcut târziu, cred că-i trecut de miezul nopţii, îl auzi pe Luis.

-Târziu, repetă ea, întorcându-se brusc şi oprindu-se în faţa lui.

Lumina palidă a unui bec îi cădea pe faţă şi Maria observă totuşi o lucire în ochii lui. Ciudat, parcă era o privire rece, stranie, care trecea prin ea şi se oprea undeva departe, pierzându-se în ninsoare. Simţi mâinile lui reci pe obrajii ei şi închise ochii, aşteptând miracolul primului sărut. Doar era primul lor sărut, nu?  Doamne, şi cât se gândise la asta, îşi imaginase un milion de scenarii dar fiorul acela despre care tot citise în cărţi, n-o încercă deloc. Îşi simţi totuşi, în prima fază, buzele strivite de buzele lui reci şi parcă limba lui încerca să-i despartă buzele şi maxilarul încleştat şi să-i intre în gură. Nu cedă, strânse şi mai tare dinţii aşteptând în continuare, miracolul acela cu fiorul primului sărut, care trebuia să-i străbată tot corpul, dar nu simţi decât aceeaşi strivire, mai puternică acum, a buzelor lui reci şi limba lui care se tot agita. La un momentdat el se opri. 

,,… poate din cauza frigului, sau suntem amândoi emoţionaţi, sau, cine ştie, poate că nu ştiu eu să răspund sărutului…’’

-Hai, e foarte târziu! 

După puţin timp, intrau în apartamentul hotelului. Maria, intrând prima în hol, rămase pe loc uimită. Pe măsuţă văzu o sticlă de şampanie, două cupe susţinute de câte un picioruş subţire şi înalt, cum numai în filme văzuse şi un coş cu flori! Trandafiri albi! Mulţi trandafiri albi!

-Luis, tu ai…

-Surpriză! spuse el zâmbind, conducând-o spre măsuţă.

Desfăcu sticla. Turnă în cupe mai elegant decât cel mai bun ospătar. Ridică una şi i-o oferi Mariei.

   -Pentru fericirea noastră veşnică, care începe cu adevărat în această seară, spuse Luis.

Maria bău o gură de şampanie: ,,Doamne ce bună poate să fie!’’ Apoi, brusc, goli paharul, cu multă poftă şi chiar multă sete. După ce-l puse pe măsuţă, zise:

-Dacă începe în această seară, atunci să înceapă!

Sări de gâtul lui, sărutându-l cu multă pasiune, - aşa crezuse ea, dar se înşelase, pentru că nu făcuse decât să repete strivirea buzelor, la fel ca afară -  parcă spunându-i: ,,Vezi, tu, dragule, ăsta sărut, nu ce-ai  încercat tu, acolo…!’’  Apoi se desprinse de el la fel de brusc, lăsându-l puţin şocat de comportamentul ei exploziv şi în paşi de vals şi piruete, plecă spre baie. De cum închise uşa, totul se nărui.  Brusc observă că din oglinda ovală, o privea o femeie. Era ea, cu un zâmbet îngheţat pe chip:

,,-Chiar va trebui s-o fac? O întrebă pe Maria din oglindă.

-Draga mea, acum nu mai ai cum să eviţi acest lucru.

-Nu-mi dai un sfat? Nu-mi spui cum să mă comport şi ce să fac?

-Încerc, dar nu sunt sigură că-ţi vei mai aminti în acel moment unic, de sfatul meu: Fii tu însăţi, fii tu aşa cum eşti zi de zi, naturală, şi lasă-te condusă de data aceasta de simţuri, fă doar ce simţi că-ţi spune inima… Este prima ta noapte de dragoste, visul tău s-a împlinit, o faci cu bărbatul pe care-l iubeşti şi asta contează cel mai mult. Nu ai de unde să ştii ce-ţi va rezerva viitorul, fă în aşa fel ca această minunată seară să rămână în memoria ta. Frumoasa ta noapte de dragoste. De restul se va ocupa mama natură şi, mai târziu, poate am să-ţi dau mai multe sfaturi! Acum du-te, te aşteaptă! Pentru început, poţi lăsa aici pe Maria cerebrală! Acum, şi-n aceste momente, nu mai ai nevoie de ea’’.

Când reveni în salon, îl găsi pe Luis la fereastră, privind bulevardul.

-Când dansam, ai vrut să mă întrebi ceva, spuse el, amintindu-i, fără să se întoarcă.

După câteva clipe, neprimind niciun răspuns, se întoarse. Maria rămăsese în mijlocul salonului. 

-Ce minunată eşti, prinţesa mea Maria, spuse el, apropiindu-se de ea. Nu mai vorbesc de naturaleţe, de eleganţă. Îi făcu semn să se aşeze şi după ce-i oferi cupa plină cu şampanie, se aşeză şi el.

-Da. Am vrut să te întreb dacă… şi se opri. – acolo în ringul de dans îşi aminti ea, vrusese să-l întrebe dacă şi el o iubeşte - dar, ca şi atunci, şi acum, se opri inexplicabil.

-… dacă, continuă el nerăbdător, nesuportând pauza.

-… dacă tu… dacă tu, vrei să ajungi la perfecţiune ?

O privi mirat, chiar circumspect, fiind sigur că nu aceasta era întrebarea ei.

-Perfecţiunea, toţi tindem spre ea, răspunse el evaziv, privind-o printre gene: ,, Să-i fac jocul sau să-i spun că simt că mă minte?’’

-Cu fiecare zi ce trece, ne perfecţionăm, continuă ea pe un ton uşor visător, cu gândul la perechea din ring. Unii mai vizibil, alţii mai puţin, alţii nu ajung niciodată la capăt… alţii ajung prea târziu… unii au noroc, alţii au faimă, sunt şi unii care au şi noroc şi faimă, sări ea la alt subiect.

-Norocul? Se spune că te naşti cu el, dar eu am ajuns la concluzia că e tare nestatornic sau cum mai spuneţi voi, românii, norocul e după cum ţi-l faci.   

-Şi faima?

-Faima e durabilă…

-… dacă ştii să ţi-o păstrezi după ce ai cucerit-o, îl completă ea.

-Da, adevărat, cu faima nu te naşti, pentru ea trebuie să munceşti şi să lupţi. Dar nu te-ai gândit că este tare ciudat: Faimă au şi hoţii şi criminalii, dar şi doctorii şi inginerii, savanţii şi academicienii, chiar şi unii oameni politici…

-Viaţa omului nu este decât un război veşnic pentru perfecţionare, reveni ea la subiect, derutându-l.

În toţi zace acest dor, ca să-i zic aşa, de autoperfecţionare, indiferent de sex, rasă sau religie, în inima tuturor există o sete veşnică de ceva mai bun şi mai frumos. Şi această căutare furibundă a dus la noi descoperiri şi, evident, la progres.

-Da, perfecţionarea ta şi distrugerea celor din jur, spuse el în glumă. Acum, când dezbat acest subiect cu tine, parcă mă şi văd perfecţionându-mă: cu o daltă în mână sau cu un topor mic, sculptându-mă, eliminând surplusul care-mi urâţeşte chipul sau corpul…

-Da, însă prima dată, dai cu toporul în gol, zise ea, chiar mimând gestul de-a lovi ceva. Asta pentru a-l deruta pe adversar, apoi dai în plin, tu în tine…

-Nu vroiam să spun asta! protestă el zâmbind uşor. Tu n-ai observat că oamenii cu chipul frumos, au mai multă trecere chiar dacă sunt mai slab pregătiţi? 

-Da, dar îţi trebuie şi-un dram de noroc. Zeiţa responsabilă cu frumuseţea a fost foarte darnică cu tine…

Luis surâse. Întinse cupa de cristal şi-o  ciocni de-a ei.

-Nu vrei, prinţesa mea Maria, să filozofăm altă dată, acum putem face ceva mai plăcut, spuse el, după care goli cupa de şampanie. Maria făcu şi ea la fel şi puse cupa pe masă. Luis se apropie de ea, o cuprinse în braţe şi-şi apropie iarăşi buzele de ale ei, dorind să o sărute. Aceeaşi încleştare a maxilarelor din partea ei, dar limba lui tot insista şi insista.

,,Poate că aşa trebuie să fac, să-mi deschid gura… să-mi atingă limba, ca eu să primesc sărutul…’’  gândi Maria şi brusc, limba lui i se strecură abilă printre dinţi. Atunci simţi altceva, o plăcere nouă, o senzaţie ciudată, pe care n-o mai simţise niciodată, îi străbătu tot corpul. Of, Doamne! Fiorul primului sărut, chiar dacă fusese la a treia încercare, în sfârşit venise. Acum totul era complet diferit…

Şi timpul zbură aşa de repede şi plăcut – printre sărutări, îmbrăţişări şi tandre mângâieri, mai băuseră şi câte o cupă de şampanie -  că nici nu-şi dădu seama ce se petrece cu ea pas cu pas. La un moment dat, simţi cum mâna lui îi desface fermoarul, închise ochii şi-i lăsă libertate deplină, hotărâtă să meargă până la capăt. Era acum, aproape goală în pat, lângă el. O parte din visul ei, încă de când era adolescentă, se împlinea; va face dragoste cu bărbatul pe care-l iubeşte…  

Se întoarse cu faţa spre el, privindu-l şi parcă invitându-l s-o sărute. Descoperise de curând, ce înseamnă cu adevărat un sărut şi-i plăcea teribil de mult cum reacţiona fiinţa ei la asta. Simţea în tot corpul o senzaţie de bine, de relaxare.

-Luis… şopti ea, după un sărut lung.

-Da.

-Te gândeşti la mine?

-Nu.

Maria zâmbi, întinse o mână şi începu să-i mângâie părul, fruntea, ochii, obrazul şi ajunse la buze.

-De ce buzele tale ard, Luis?

-Ard de dorinţă! Ale tale, cum sunt? Vreau să cercetez.

-Din nou! N-ai cercetat până acum?

-Ba da, dar vreau să mai cercetez, mai amănunţit şi chiar mai în profunzime…  Şi-i cuprinse faţa cu palmele iar cu degetele mari îi atinse buzele. Se apropie şi o sărută uşor, aşa ca şi cum ai dezmierda o floare, apoi mai febril şi apăsat. Maria răspunse înlănţuindu-i gâtul cu braţele, abandonându-se total în mâinile lui care, începură febril s-o caute, s-o pipăie tandru şi coborâră, alunecând peste mătasea fină a cămăşuţei. Ajunseră la sâni, la coapse, la...

-Nu, Luis, gemu ea uşor, te rog, mai aşteaptă…  Nu te grăbi, n-am făcut asta niciodată, mi-e frică…

-Maria.

-Luis, mi-e frică, mai repetă ea şi încercă să se opună, dar rezistenţa ei era ca o pânză de păianjen.

El o mângâia la fel de tandru, dar parcă mult mai pasional. Apoi simţi că ceva asemănător cu o fierbinţeală puternică îi cuprinde corpul. Auzea cum el respiră mai precipitat şi inexplicabil pentru ea,  simţi că  respiră la fel.  Deodată simţi o jenă uşoară la început între coapse, apoi parcă ceva făcu explozie în corpul ei de fecioară, ceva se întâmplase cu ea, ceva se rupsese acolo în fiinţa ei. Îl muşcă de gât şi ţipă înăbuşit să-i dea drumul din strânsoare. De durere, ca o felină sălbatică, îşi înfipse şi unghiile în spatele lui. Zadarnic însă, el nu se opri, îl auzea cum respiră sacadat şi cum bărbăţia lui îi provoacă o arsură intensă, tot acolo între coapse. Scoase un alt ţipăt, dar mai moale de data asta, ţipăt de descătuşare parcă, după care gemu uşor şi începu să vibreze de plăcere.

-Luis, mai uşor te rog, mă doare, mă doare… şi începu să plângă.

-Iubirea nu doare Maria, îi şopti Luis la ureche printre gâfâieli şi sărutări, iubirea te înalţă…

Lacrimi mari, fierbinţi, se rostogoleau pe tâmplele Mariei. Plângea. Plângea de durere, plângea de fericire! Nu ştia prea bine, aceste două sentimente erau amestecate acum în mintea ei.

Şi mâinile ei începură să-i mângâie spatele. Se opri, simţind ceva lipicios sub degete. Le privi, era sângele din rănile provocate de unghiile ei. Continuă mângâierile, îl iubea şi-l dorea mai mult ca pe orice din lumea asta. Acum simţea că se înalţă cu adevărat... şi că toată durerea dispăruse ca prin farmec, era doar o amintire în mintea ei… Se simţea uşoară, uşoară ca un fulg de nea.

Se adeverea, acum, ce-i şoptise Luis, la ureche: ,,Iubirea nu doare, iubirea te înalţă’’.

 

Vizualizări: 127

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos, domnule Emil Dumitru! O noapte de dragoste, o primă noapte de dragoste pentru Maria. Şi o iubire care nu doare...

Textul curge bine, este îngrijit şi corect scris. Aştept şi alte fragmente!

Cu drag, Vasilisia

Dam... îmi amintesc. Desigur am mai citit acest capitol cândva, când se numea ''Maria'' în grupul literar ''În ţara cuvintelor'', când era la începuturile lui. (capitolul)

Îmi amintesc cu plăcere despre acest destin interesant şi plin de peripeţii, al Mariei. Aici este un capitol plin de farmec, împlinirea dragostei dintre cei doi protagonişti ai romanului.

Am recitit cu plăcere, Sofy!

Interesant mod de a descrie primele experienţe de dragoste fizică. Există o anumită duritate, dar probabil unui bărbat i se pare normal. Oricum, după prima experienţă de acest gen, nu văd de ce ar spune Maria că dragostea e înălţătoare. Mai târziu da, dar nu în prima noapte. Părere "feminină" :)

Vă citesc cu plăcere, aveţi un text îngrijit, descriere amănunţită a scenelor, trăirilor... 

Da, Sofia, ai dreptate. La început aşa s-a chemat romanul, ulterior, după ce-am finalizat şi partea a doua, fetiţa mea ( pe care o cheamă tot Sofia), mi-a sugerat că ar fi mai bine să-l numesc IUS şi ISA. 

Sofia Sincă a spus :

Dam... îmi amintesc. Desigur am mai citit acest capitol cândva, când se numea ''Maria'' în grupul literar ''În ţara cuvintelor'', când era la începuturile lui. (capitolul)

Îmi amintesc cu plăcere despre acest destin interesant şi plin de peripeţii, al Mariei. Aici este un capitol plin de farmec, împlinirea dragostei dintre cei doi protagonişti ai romanului.

Am recitit cu plăcere, Sofy!

Stimată doamnă, Mihaela Suciu, mulţumesc pentru lectură şi apreciere. Şi, da, privim ,,prima noapte de dragoste'' în mod diferit !   

Mihaela Suciu a spus :

Interesant mod de a descrie primele experienţe de dragoste fizică. Există o anumită duritate, dar probabil unui bărbat i se pare normal. Oricum, după prima experienţă de acest gen, nu văd de ce ar spune Maria că dragostea e înălţătoare. Mai târziu da, dar nu în prima noapte. Părere "feminină" :)

Vă citesc cu plăcere, aveţi un text îngrijit, descriere amănunţită a scenelor, trăirilor... 

Mulţumesc pentru lectură, doamnă Vasilisia Lazăr! Alte fragmente? Poate, nu ştiu.

Vasilisia Lazăr a spus :

Frumos, domnule Emil Dumitru! O noapte de dragoste, o primă noapte de dragoste pentru Maria. Şi o iubire care nu doare...

Textul curge bine, este îngrijit şi corect scris. Aştept şi alte fragmente!

Cu drag, Vasilisia

Text transferat în Biblioteca de proză. (în bara de sus)

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 9 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 11 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor