Într-un sat

[gabriel cristea]

Pământul mut se-aude cum vibrează
sub ropotul copitelor de ploi;
Și-o frunză spânzurată pe trifoi
își colorează trista metastază.
Rămas-au, suspinând, copacii goi...

Nici zboruri nu urnesc norii de gheață,
nici zumzete din vis nu se trezesc;
Își poartă-un vânt străin, neomenesc
astenicul răsuflet smuls din ceață;
Și-n ochiuri de nisip corăbii cresc.

E liniștea din picuri și esențe,
pe naltele rogozuri mângâind
însingurarea spumei peste grind
și lemnul unei bărci făcută zdrențe;
În depărtări, orașele se-aprind.

Se întrevăd cum nălucesc bolnave
sub noaptea unui brad carantinat;
Din vechile biserici mai răzbat
reverberații surde și concave;
Și-o candelă se stinge, într-un sat...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Adela Labic, pentru aprecierea versurilor și comentariu!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada Nemescu, pentru acest corolar de preafrumoase vorbe!

[Ada Nemescu]

Simplitatea titlului pe mine nu m-a păcălit:)  știu că sub semnătura gabriel cristea  se desfășoară scenarii complicate frumos ,

dantelării poetice unice, metafore nemaiîntâlnite, un tot original, așa cum ne așteptăm să întâlnim pe strada principală a poeziei ... aDa nemescu

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, mulțumesc pentru apreciere și analiză!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, pentru trecere și apreciere!

[gabriel cristea]

Valeria Merca, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Reus, pentru apreciere!

[Sofia Sincă]

Din nostalgia unui ordin ancestral-rurale, versurile de emoţie într-o febră a cuvintelor . Fiecare strofă are o ușoară concluzie ce duce spre dezolare. Toamnă și singurătate la malul unul fluviu.

Poezia este superbă, poetul și-a ales elemente semnificative printr-un rafinament artistic.

Deosebit de frumos!

Sofi

[Grig Salvan]

Într-o formă prozodică gravă și cu imagini fabuloase originale, cum m-am obișnuit să găsesc și în alte poezii. Plăcut de citit și recitit.

[Valeria Merca]

Tulburător de frumos!

Admirație, Gabriel Cristea!