Motto: Te omor, dacă o să-ți placă băutura ca lui bunică-tu Gropan!

Mama mea, Ion Maria, fostă Gropan

Clipa de sinceritate. Prima beție

Fiecare om are în viața sa episoade de mare intimitate, evenimente pe care preferă să se facă că nu și le mai amintește, cu atât mai puțin să vorbească public despre ele. Din când în când însă, o clipă de sinceritate nu poate fi decât benefică.

Firește, și în viața mea au existat asemenea momente dramatice. Pe cele câteva, cele mai importante, care mi-au influențat definitiv viața, desigur că nu le voi spune vreodată public. Celelalte întâmplări, nu definitorii, însă semnificative, privindu-le retrospectiv, le putem aminti, zâmbind cu îngăduință. Pentru mine, astfel de întâmplări au un parfum aparte și fără îndoială, singurele două beții din viața mea se înscriu în acest tipar.

În clasa a II a am fost invitat la ziua de naștere a unui prieten, mai mic ca mine cu un an. Părinții acestuia, oameni cu un statut social peste media vremurilor de atunci, se considerau părinți moderni pentru acele timpuri, așa că, pe lângă cele pregătite pentru mâncare, ne-au dat și o sticlă de 500 ml cu lichior. Ne-au așezat o masă festivă, frumos ornată și încărcată cu tot felul de bunătăți, au gustat ceva cu noi, după care ne-au pupat pe toți, pentru că eram vreo patru, cu sărbătorit cu tot și s-au retras discret, lăsându-ne pe noi, băieții, să ne distrăm în voie. După ce au plecat, credeți că ne-a mai ars nouă de mâncare? Aș! Lichior tată și atât! Una, două, goleam paharele. Nu mai aveam timp și ochi pentru mâncare. Beam lichiorul ca pe apă, ca dovadă că ne-a și luat repede apa. Nu îmi mai aduc aminte nici astăzi dacă am reușit totuși să mănânc ceva de pe masă. În schimb, mi-aduc aminte că m-am trezit acasă la mine, în patul meu și mă feream din răsputeri să nu cadă tavanul, care se tot rostogolea amenințător spre mine, în timp ce mama mă bombarda cu întrebările:

- Ce ați băut, măi copile? Spune-mi, ce ai băut, ca să știu ce să-ți fac, să nu-ți mai fie rău! Că-mi vine să-ți trag o mamă de bătaie, ca să-ți treacă! Ești mare, nu te-ai gândit că o să-ți fie rău, când turnai în tine?

- Curacao mamă, zău că așa îi spunea, i-am răspuns mamei, în timp ce mă chinuiam, iar și iar, să aduc la loc tavanul care se încăpățâna să se tot prăvălească peste mine.

- Voi ați cumpărat băutura și nici nu știți ce ați cumpărat? Dar părinții lui Adrian nu v-au văzut, nu au stat cu voi?

- Păi, ei ne-au dat lichiorul, mamă! Au stat puțin cu noi și pe urmă au plecat.

- Să vezi ce o să mă cert eu cu părinții lui Adrian, când m-oi întâlni cu ei! Taică-său te-a adus în brațe acasă și nu a suflat o vorbă, a zis că ți s-a făcut rău. Începând de astăzi, nu mai ai voie să te duci la Adi acasă!

- Nu sunt ei de vină, mamă! Noi le-am promis că bem doar un păhărel și-atât, dar...

- Vai de capul tău, o să-ți placă și ție băutura ca lui bunică-tu Gropan! Habar n-ai măcar ce ai băut! Nici nu există băutura asta, a decretat mama, la fel de pricepută în ale băuturilor ca și taică-meu, de altfel.

Și acum, după atâția ani, consider că îi făcea o mare nedreptate bunicului, tatăl ei, catalogându-l „bețiv” fără să stea prea mult pe gânduri, cu toate că bunicul era departe de așa ceva. Singura lui vină era, în fapt, obiceiul dus aproape la rang de ritual: la fiecare ieșire din schimb de la uzină, cum îi spuneau lereștenii Întreprinderii Mecanice de Stat din Câmpulung-Muscel, devenită mai târziu ARO, bea în fugă, cu ceilalți colegi de muncă, câte „una mică”, spre marea nemulțumire a bunicii.

După această aventură, abia după câteva luni am mai avut voie să mă duc la prietenul Adi și numai după ce părinții lui au venit la ai mei și și-au cerut scuze pentru neglijența lor.

Am mai avut apoi câteva tentative ușoare de consacrare în domeniu, spre disperarea mamei, care era aproape convinsă că îi voi călca pe urme bunicului.

Au trecut apoi anii și ultima beție din viața mea s-a petrecut când aveam 12 ani. Un unchi de al meu, fratele mamei, venise cu soția în vizită la noi și aduseseră, printre altele, două navete de bere cehoslovacă. Pentru vremea aceea, la mijlocul anilor 1960, berea cehoslovacă și foarte rar, berea nemțească, erau echivalentul șampaniei de fițe din ziua de astăzi.

Mi-aduc aminte că ai mei stăteau de vorbă în sufragerie cu unchiul și mătușa, la un pahar de bere. Am căscat eu gura la discuțiile lor un timp, dar m-am plictisit și nu știu cum s-a întâmplat, că m-am trezit singur în bucătărie, mai marele peste misterioasele și sfidătoarele sticle de bere. Le-am sfidat și eu o vreme, privindu-le cu coada ochiului, însă până la urmă rațiunea mea de copil a învins și mi-am zis că ai mei nu vor observa lipsa unei sticle din grămadă. Primele înghițituri sunt mai amare și mai grele, vă spun eu! Pentru că după astea, nici măcar a III a sticlă nu mi s-a mai părut amară. Mai departe nu mai știu multe. Oricum, după pățania aceasta, după atâția ani, încă pot da un sfat bun curioșilor: nu vă îmbătați cu bere!

Am fost convins că am făcut greșeala vieții mele și că o să mor. Vreo trei zile nu m-am dat jos din pat și mă tot rugam în sinea mea: Doamne, dacă nu mor acum, nu o să mai pun băutură în gură, toată viața mea!

De băut, am mai băut, însă abia după 40 ani, cred, am reușit să beau mai mult de un pahar de bere.

Biata mama, Dumnezeu să o odihnească în Împărăția Sa, cred că în copilăria mea și-a făcut mulți ani cruce cu limba în cerul gurii, pe ascuns, rugându-se să nu ajung și eu ca bunicul Gropan.

Vizualizări: 109

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Amintiri, care fac farmecul trecutului, dar și al prezentului atunci când culoarea și aroma lor se suprapune peste un prezent tern, „incolor și inodor” cum spuneam la chimie. Rememorările sunt și  pentru mine „leacuri” ale plictisului și monotoniei vieții cotidiene... Fiecare avem astfel de amintiri și ne place să ne regăsim în ele atunci când alții le „deapănă”. Citesc cu plăcere și nostalgie texte cu trăiri din copilărie și tinerețe, din vremi trecute în care mă regăsesc cu un anume confort sufletesc. Citim ca să ne regăsim. În ceea ce nu mă regăsesc nu intru și nu citesc. Se scrie azi mult, enorm de mult, dar în bună parte nu mă regăsesc nici în poezia nici în proza ce se scrie azi. Eu nu zic că se scrie rău sau bine, dar nu se scrie decât rareori pe gustul meu. Îmi place scriitura sinceră și frustă, colorată cu emoții simple și presărată cu umor delicios. Și cu tristețe și nostalgie uneori, dar asta-i viața. Cât despre „prima beție” fiecare avem o amintire oarecum asemănătoare, mie mi s-a întâmplat pe la 14 ani cu o trupă de băieți și fete la colindat. :) Textul curge frumos, ca o șuetă la gura sobei într-o seară de iarnă...

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu. Este evident că avem opinii apropiate în ceea ce privește literatura de astăzi. Cum este și foarte adevărat că eu nu sunt în măsură să apreciez obiectiv tendințele actuale. În ceea ce mă privește strict pe mine, pot spune că nu voi agrea niciodată un text care nu spune nimic despre realitatea înconjurătoare, sau un text care nu este străbătut de fiorul sentimentelor umane. Este absurd (subliniez din nou, este doar crezul meu) să inventezi situații și personaje care nu au nimic de a face cu fiorul umanității, pentru ca mai apoi, pe parcursul a sute de pagini, în cazul prozei, să analizezi savant motivele comportamentale ale unor personaje care nu au existat vreodată.
Să auzim de bine!  

Grig Salvan a spus :

Amintiri, care fac farmecul trecutului, dar și al prezentului atunci când culoarea și aroma lor se suprapune peste un prezent tern, „incolor și inodor” cum spuneam la chimie. Rememorările sunt și  pentru mine „leacuri” ale plictisului și monotoniei vieții cotidiene... Fiecare avem astfel de amintiri și ne place să ne regăsim în ele atunci când alții le „deapănă”. Citesc cu plăcere și nostalgie texte cu trăiri din copilărie și tinerețe, din vremi trecute în care mă regăsesc cu un anume confort sufletesc. Citim ca să ne regăsim. În ceea ce nu mă regăsesc nu intru și nu citesc. Se scrie azi mult, enorm de mult, dar în bună parte nu mă regăsesc nici în poezia nici în proza ce se scrie azi. Eu nu zic că se scrie rău sau bine, dar nu se scrie decât rareori pe gustul meu. Îmi place scriitura sinceră și frustă, colorată cu emoții simple și presărată cu umor delicios. Și cu tristețe și nostalgie uneori, dar asta-i viața. Cât despre „prima beție” fiecare avem o amintire oarecum asemănătoare, mie mi s-a întâmplat pe la 14 ani cu o trupă de băieți și fete la colindat. :) Textul curge frumos, ca o șuetă la gura sobei într-o seară de iarnă...

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 9 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor