Bătrânul din poză

[Olivera Stoianovici]

Inima nu se frânge, nu se epuizează, încă suferă

pentru cele care au fost sărace și au adus bucurie multă în ochi,

în oameni, în lume,

 

pentru cele ce aveau sens în orice clipă, ca și bătrânul care

mai trebăluiește prin curte, și n-a murit nimic din el,

nici boala care-l întărește în credință.

 

Inima a fost momită cu cele mai frumoase ambalaje de occident,

și-au tras de ea ca să o sfâșie, s-o otrăvească,

până la eul cel mai adânc...

 

bătrânul din poza de pe perete nu-mi părăsește nici amintirile,

nici casa, zâmbește cu o credință nelimitată, mă trimite înapoi

în lumina bunicilor cu bucurie în ochi.

---

[Vasilisia Lazăr]

De ținut cont de sfaturile de mai jos! Am citit cu interes.

[Chris]

bucurie in ochi/multa in ochi - prea mult pentru un text asa de mic

prea multi "care"- acest lucru este de evitat in proza, cu atat mai mult in poezie

ca sa - de evitat - au tras de ea sa o sfasie, sa o otraveasca - suna foarte bine

credinta/credinta - putea fi dragoste nelimitata - asa ne zambesc bunicii

[Sofia Sincă]

Inima nu se frânge, nu se epuizează, încă suferă

pentru cele care au fost sărace, au adus bucurie multă în ochi,

în oameni, în lume,

momită cu cele mai frumoase ambalaje de occident,

au tras de ea ca să o sfâșie, s-o otrăvească,

până la eul cel mai adânc...

bătrânul mai trebăluiește prin curte, n-a murit nimic din el,

nici boala care-l întărește în credință.

din poza de pe perete nu-mi pârăște nici amintirile,

nici casa, zâmbește cu o credință nelimitată, mă trimite înapoi

în lumina bunicilor cu bucurie în ochi.

Am încercat o mică schimbare și deja a primit alt ton, parcă seamănă a poemă.

Sofi