Întâlnire cu un scriitor

[Grig Salvan]

     

     Tocmai terminasem a unsprezecea de liceu, era vară, era vacanță dar, din păcate, eu de ani buni nu mai aveam vacanță școlară pentru că în vacanță munceam pe rupte, nu numai în gospodăria alor mei ci mai cu seamă pe „șantierele patriei”, muncă grea alături de șantieriști de meserie, dar mai câștigam un ban pe lângă banii puțini ai tatălui meu. Nu regret deloc verile acelea de „tras din greu” pentru că au fost pline de experiențe de viață și învățături și m-au călit devreme ca bărbat când alții erau încă niște copii la vârsta mea.

     Construiam căi ferate în Dej-Triaj, era o vară neobișnuit de fierbinte, cu atât mai fierbinte cu cât noi lucram cu fiare încinse la soare și cu traverse de stejar impregnate cu creozot, o smoală extrem de usturătoare și corozivă pentru pielea noastră fină de adolescenți imberbi. Tocmai încheiasem ziua de lucru… parcă mă văd stând pe o bancă pe peronul gării și așteptând trenul personal ce urma să mă ducă spre casă…

     Sunt destul de „pleoștit” după o zi grea de muncă pe brânci, sub soarele necruțător. Sunt obosit și înfometat, pielea mă ustură îngrozitor nu numai de la soare ci și de la creozotul pișcător. Sunt trist și abătut la gândul că, la ora asta, alți colegi de-ai mei de generație, mai favorizați de soartă, sunt acum cu prietenii și prietenele lor pe la terase răcoroase, prin baruri, ori prin parcuri, pe la munte, ori pe la mare. Eu stau aici singur și amărât și mănânc în silă câțiva biscuiți uscați și tari ca lemnul și mă uit lung după câteva „gâsculițe” apetisante, sumar îmbrăcate, doar într-un maiou, șort și șlapi, care nu prea mă bagă în seamă. Le înțeleg, aspectul îl face pe om, deși sunt băiat înalt, atletic și arătos, nu am „față” de ele acum, în hainele de muncă murdare și cu pielea înnegrită, nu numai de la soare ci și de smoală și rugină. Mă simt și mai deprimat și mai singur pe această bancă ascunsă sub o salcie plângătoare…

     La un moment dat se apropie un bărbat între două vârste, probabil nu are mai mult de patruzeci și ceva de ani, dar arată ca de șaizeci și ceva. Și asta pentru că are fața palidă, adânc ridată și nerasă de mai multă vreme, mersul târșâit și greoi, ca de ocnaș cu lanțuri la picioare. Merge aplecat de spate, pare sfârșit de oboseală. În haine de ceferist, soioase și ponosite, cu o geantă de piele, veche și jerpelită, care parcă-l trage la pământ. Mă roagă să-i dau voie să stea lângă mine. Aprob din cap, fără chef de vorbă. Se așază oftând din adâncul pieptului scofâlcit. Își scoate apoi din geanta veche merindea, pâine și slănină, învelite într-un ziar, apoi cu briceagul taie răbdător feliuțe din fiecare și molfăie îndelung cu gura știrbă, privind în gol cu ochii tulburi de oboseală.

Într-un târziu termină de mâncat și cu greu încropim un oarecare dialog, ca să nu stăm ca muții unul lângă celălalt. Mă întreabă unde lucrez și eu îi spun pe scurt povestea mea de tânăr nevoit să muncească din greu de la o vârstă „fragedă”, că e grea viața asta… Din politețe, deși văd bine că e în uniformă de ceferist, îl întreb și eu la rândul meu unde și ce lucrează.

     - Sunt scriitor… - răspunde el trist, cu glasul abia auzit.

     Rămân perplex. Mă uit mai bine la el și parcă nu-mi vine să cred că un scriitor poate să arate astfel. Mă gândesc cu tristețe cât de vitregă poate fi viața asta pentru unii intelectuali într-o societate care nu-i apreciază așa cum merită. Sunt trist, dar și profund indignat. Vai de țara care nu-și prețuiește oamenii de artă și cultură! Cum e posibil – îmi zic – ca un scriitor să fie nevoit să coboare la „munca de jos” ca să supraviețuiască?! Sunt profund dezamăgit pentru că altfel îmi imaginam eu starea unui scriitor. Dar iată că din scris nu se poate trăi măcar cât de cât decent în țara asta. Și eu care-mi făceam iluzii că voi ajunge un poet și scriitor cu o bună reputație, cu o onorabilă poziție socială și o bună situație materială, pentru că și eu începusem să scriu de ceva vreme poezie și proză.

     Mă simt dintr-o dată profund solidar cu „confratele meu” într-ale scrisului și dialogul cu el îmi pare dintr-o dată interesant.

     - Și… ce scrii dumneata? – îl întreb, curios să aflu ce fel de literatură ar putea scrie un om ca el, care numai a scriitor nu arată.

     - Sunt scriitor de vagoane – mi se destăinuie el. Aici în Triaj. Scriu cu cretă pe vagoanele de marfă, la triere, care încotro merge. Scriu litere… numere… de-astea…

     Într-o clipă îmi trece toată apatia și deprimarea, mă ridic vioi în picioare și strâng, cu toată simpatia, mâna omului care e speriat de-a binelea de veselia mea bruscă, apoi, cu fața numai zâmbet și fredonând o melodie săltăreață în vogă, urc în trenul care, cu un scrâșnet de frâne, tocmai oprise în gară.

[Ada Nemescu]

Întâmplător am fost prima cititoare a acestei povești. 

Întâmplător sunt CFR-istă și empatizez cu traversele de cale ferată:))

Întâmplător am aceeași părere despre scriitori

Întâmplător...

aDa nemescu

[Grig Salvan]

Mulțumesc pentru că ai fost ”pe fază”, prima mea cititoare a acestei ”bucăți de zâmbet”! Cât despre ”întâmplător”, nu știm sigur dacă totul e întâmplător sau totul e... neîntâmplător! :) 

Ada Nemescu a spus :

Întâmplător am fost prima cititoare a acestei povești. 

Întâmplător sunt CFR-istă și empatizez cu traversele de cale ferată:))

Întâmplător am aceeași părere despre scriitori

Întâmplător...

aDa nemescu

[Mihaela Suciu]

Orice meserie e onorabilă dacă e făcută responsabil și dă satisfacții dacă-i făcută cu bucurie. Un text plăcut, o amintire frumoasă! Inițial, din titlu, chiar am crezut, dar descrierea făcută mi-a amintit de poantă, am folosit-o și eu în textul: https://insemneculturale.ning.com/forum/topics/puzzle?id=6515444%3A... 

După mine, adolescenți imberbi, e pleonasm.

Succes în scris!

[Grig Salvan]

Așa e, Mihaela Suciu, orice muncă e nobilă, eu am practicat foarte multe meserii ”de jos”, sunt și agricultor, și constructor, și tăietor de lemne, și electrician etc! :) Iubesc munca de orice fel și o respect! Cât despre ”scriitorul” din adolescența mea, mă bucur că a făcut parte și din experiența ta literară! Adolescenți imberbi nu e deloc pleonasm, adolescența are faze în care tinerii n-au bărbi și faze în care le crește barba  și există diferențe între adolescenți, unii n-au ce bărbieri până la 20 de ani alții au bărbi respectabile la 16-17 ani. Am avut în clasele de liceu adolescenți cu fețe de copii până la absolvire, dar și adolescenți cu bărbi stufoase pe care-i numeam în glumă ”jihadiști”! :) 

Mihaela Suciu a spus :

Orice meserie e onorabilă dacă e făcută responsabil și dă satisfacții dacă-i făcută cu bucurie. Un text plăcut, o amintire frumoasă! Inițial, din titlu, chiar am crezut, dar descrierea făcută mi-a amintit de poantă, am folosit-o și eu în textul: https://insemneculturale.ning.com/forum/topics/puzzle?id=6515444%3A... 

După mine, adolescenți imberbi, e pleonasm.

Succes în scris!

[Mihaela Suciu]

Afirmația cu pleonasmul se bazează pe: https://sin0nime.com/dex/index.php?cheie=Imberb&m=0

Grig Salvan a spus :

Așa e, Mihaela Suciu, orice muncă e nobilă, eu am practicat foarte multe meserii ”de jos”, sunt și agricultor, și constructor, și tăietor de lemne, și electrician etc! :) Iubesc munca de orice fel și o respect! Cât despre ”scriitorul” din adolescența mea, mă bucur că a făcut parte și din experiența ta literară! Adolescenți imberbi nu e deloc pleonasm, adolescența are faze în care tinerii n-au bărbi și faze în care le crește barba  și există diferențe între adolescenți, unii n-au ce bărbieri până la 20 de ani alții au bărbi respectabile la 16-17 ani. Am avut în clasele de liceu adolescenți cu fețe de copii până la absolvire, dar și adolescenți cu bărbi stufoase pe care-i numeam în glumă ”jihadiști”! :) 

Mihaela Suciu a spus :

Orice meserie e onorabilă dacă e făcută responsabil și dă satisfacții dacă-i făcută cu bucurie. Un text plăcut, o amintire frumoasă! Inițial, din titlu, chiar am crezut, dar descrierea făcută mi-a amintit de poantă, am folosit-o și eu în textul: https://insemneculturale.ning.com/forum/topics/puzzle?id=6515444%3A... 

După mine, adolescenți imberbi, e pleonasm.

Succes în scris!

[Sofia Sincă]

M-am prăpădit de râs!!
Ai reușit, dacă asta ți-ai propus. După acele sentimente de compătimire pentru adolescentul care făcea o muncă mai grea decât era cazul la vârsta lui, după gândul de frustrare indus, la adresa scriitorului, ai venit cu bomba: scriitor de vagoane! Tare de tot!
Puteai să mai scoți din punctele de suspensie, Grig.
Am citit cu deosebită plăcere și m-a binedispus!
Sofi

[Grig Salvan]

E o sinonimie imperfectă, așa cum sunt multe sinonimii doar parțiale în limbă. Eu mă bazez pe realitatea pe care o constat la adolescenții cu care lucrez :) 

Mihaela Suciu a spus :

Afirmația cu pleonasmul se bazează pe: https://sin0nime.com/dex/index.php?cheie=Imberb&m=0

Grig Salvan a spus :

Așa e, Mihaela Suciu, orice muncă e nobilă, eu am practicat foarte multe meserii ”de jos”, sunt și agricultor, și constructor, și tăietor de lemne, și electrician etc! :) Iubesc munca de orice fel și o respect! Cât despre ”scriitorul” din adolescența mea, mă bucur că a făcut parte și din experiența ta literară! Adolescenți imberbi nu e deloc pleonasm, adolescența are faze în care tinerii n-au bărbi și faze în care le crește barba  și există diferențe între adolescenți, unii n-au ce bărbieri până la 20 de ani alții au bărbi respectabile la 16-17 ani. Am avut în clasele de liceu adolescenți cu fețe de copii până la absolvire, dar și adolescenți cu bărbi stufoase pe care-i numeam în glumă ”jihadiști”! :) 

Mihaela Suciu a spus :

Orice meserie e onorabilă dacă e făcută responsabil și dă satisfacții dacă-i făcută cu bucurie. Un text plăcut, o amintire frumoasă! Inițial, din titlu, chiar am crezut, dar descrierea făcută mi-a amintit de poantă, am folosit-o și eu în textul: https://insemneculturale.ning.com/forum/topics/puzzle?id=6515444%3A... 

După mine, adolescenți imberbi, e pleonasm.

Succes în scris!

[Grig Salvan]

Mă bucur mult că textul, destul de scurt, doar un flash-fiction cum zic englezii, a plăcut și a binedispus. Am scontat pe efectul umoristic din final, după o punere în scenă tristă. Cu punctele de suspensie am o problemă, pe care încerc s-o rezolv, dar încă nu îndeajuns rezolvată. Va trebui să mă dezbar de acest act reflex.

Sofia Sincă a spus :

M-am prăpădit de râs!!
Ai reușit, dacă asta ți-ai propus. După acele sentimente de compătimire pentru adolescentul care făcea o muncă mai grea decât era cazul la vârsta lui, după gândul de frustrare indus, la adresa scriitorului, ai venit cu bomba: scriitor de vagoane! Tare de tot!
Puteai să mai scoți din punctele de suspensie, Grig.
Am citit cu deosebită plăcere și m-a binedispus!
Sofi

[Chris]

titlul te duce cu gandul la cu totul altceva decat la finalul amuzant :))

la noi nu exista meseria de scriitor, din cate stiu eu si din cate am si inteles, sunt doar cateva persoane - numarate pe degetele de la o mana, care traiesc efectiv din scris. dar poate lucrurile se vor schimba pe viitor, asa ca nu va pierdeti speranta :))

as mai lucra putin la descrierea scriitorului -nu as aproxima chiar asa, mai degraba as zice ca avea patruzeci si ceva de ani, dar barba nerasa de mult timp il facea sa para mult mai in varsta.

[Vasilisia Lazăr]

:)) Circula și un banc...

M-a dus cu gândul la o chestie pe care am auzit-o într-un timp nedefinit, nu știu, poate când eram copil...

Mama mea-i gladiatoare

Vinde gladiole-n piață, 

Tatăl meu e procuror 

Îi procură mamei flori.

Vă mulțumesc pentru zâmbet! 

[Grig Salvan]

Mă bucur mult că micul meu text umoristic a adus un zâmbet!

Vasilisia Lazăr a spus :

:)) Circula și un banc...

M-a dus cu gândul la o chestie pe care am auzit-o într-un timp nedefinit, nu știu, poate când eram copil...

Mama mea-i gladiatoare

Vinde gladiole-n piață, 

Tatăl meu e procuror 

Îi procură mamei flori.

Vă mulțumesc pentru zâmbet!