Eram tânăr și la început de carieră în orașul S. Locuiam într-un apartament cu chirie, trăiam singur și adânc preocupat de meseria mea. Până într-o zi când am comis prima mea absență nemotivată de la serviciu. Era o dimineață de noiembrie, însorită dar rece…

 

Mă pregătesc de o nouă zi de muncă dar constat că nu mai am nimic de mâncare. Mă îmbrac și ies în holul insalubru unde curentul rece, încărcat cu miasmele de la subsol, mă face să-mi trag fermoarul hainei până sub bărbie. Apoi traversez bulevardul aproape pustiu la acea oră matinală și intru în „Alimentara” de vis-a-vis. Iau coșul de plastic și mă îndrept ca de obicei spre raftul cu conserve chinezească de porc, micul meu dejun în fiecare dimineață. Arunc la repezeală trei-patru cutii în coș și mă îndrept spre casieră preocupat să-mi număr banii. În timp ce plătesc observ o mână mică și murdară strecurându-se pe sub brațul meu și apucând o cutie din coș. Mă întorc brusc, indignat de gestul micului hoț. În fața mea văd însă o țigăncușă, înăltuță dar slăbuță, cu un păr negru bogat și ochi mari, melancolici dar murdară, în haine ponosite și vânătă de frig. De vreo șaisprezece ani. Mă privește vădit încurcată, cu un zâmbet trist, sfios.

- De ce furi? o iau la rost pe un ton inchizitorial.

- E… bună? mă întreabă ținând încă în mână cutia de conserve cu un tremur ușor și neștiind ce să mai spună, cu ochii sticlind de o foame cronică.

De milă mi se înmoaie inima. I-aș ceda cutia fără probleme dar ce ar putea face cu ea? Imi trece brusc prin minte o idee nebunească: ce-ar fi s-o invit la micul dejun? Și-așa mănânc singur. O iau ușor deoparte:

- Uite cum facem – îi zic. Dacă vrei să vezi cum e și să mănânci și tu ca lumea, vino la mine, uite, stau în blocul de vis-a-vis, vezi?, blocul galben de peste drum. Eu stau în primul apartament, chiar la parter. O să pregătim micul dejun împreună. Eu merg înainte, tu vii puțin mai în urmă, da? Ține minte, prima ușă la parter.

Mă gândesc să nu fiu văzut de eventuali cunoscuți cu o asemenea „însoțitoare”. Câți ar înțelege că m-a cuprins așa, deodată, mila de o ființă pe jumătate moartă de foame și de frig? Intru în apartament și aștept să văd dacă invitația mea „a prins”. După numai câteva clipe ușa se deschide încet și chipul negricios și speriat al „invitatei” mele își face apariția. Foamea a învins teama de necunoscut.

Cum intră în apartament o opresc la ușă:

- Dă totul jos de pe tine! îi poruncesc grăbit, oripilat de mizeria veșmintelor ei și din teama instinctivă de a nu infecta micul meu apartament.

Se sperie, se întoarce brusc pe călcâie și vrea să fugă.

- Stai – o opresc și răsucesc yala. Stai liniștită. Nu ți se întâmplă nimic. Ai încredere în mine. Nu-ți fac nici cel mai mic rău. Dar nici nu poți mânca așa murdară! Te dezbraci, te speli frumos la baie, îți dau ceva ușor de îmbrăcat și pe urmă trecem la bucătărie.

Probabil tonul meu blând a convins-o. Cu chiu cu vai își leapădă toate zdrențele și rămâne goală și neajutorată, cu mâinile împreunate pe sex, tremurând ca un fluture cuprins de frig. Înfățișarea ei de copil subalimentat mă dezamăgește oarecum și-mi amplifică mila, fără urmă de vreo emoție de altă natură. În sinea mea probabil că mă așteptam să văd forme mai împlinite la vârsta ei. Poate că de vină e și semiîntunericul din hol. O duc la baie, îi pregătesc apa caldă, șamponul și săpunul și-i fac câteva recomandări.

- Când ești gata, strigi.

Mă întorc la bucătărie să pregătesc micul dejun.

- Gata! o aud după un timp, din baie.

Mă duc să văd „schimbarea la față” dar rămân decepționat. Părul negru și gros e năclăit și pare și mai murdar. Pe față și pe corp pete de murdărie dezagreabile. Clatin nemulțumit din cap:

- Nu-i bine. Vino să te ajut eu.

Urcă ascultătoare din nou în cadă și îmi încep activitatea cu mult entuziasm. O șamponez și o săpunesc energic. La început o spăl ca pe o păpușă de latex, fără urmă de altă senzație… dar treptat încep să o văd altfel și-mi vin amețeli. În ciuda primelor impresii e un deliciu rar. Pielea e lucioasă și alunecoasă, de culoarea bronzului vechi. Carnea elastică, mușchi fin, alungit, fără pic de grăsime. Trup de balerină sau top-model. Masându-i spatele de felină, sânii rotunzi, pântecele doar un pic mai mare decât palma mea deschisă, coapsele fine cu mușchi prelungi, netezi, mă cuprind fiori și-mi tremură genunchii sprijiniți de cadă. Simt un val de apă în cerul gurii. Mă pierd cu firea și nu mă mai pot stăpâni. Ca în transă hipnotică mi-apropii buzele de pielea ei udă mirosind a șampon de banane. Am o vagă senzație de leșin. Cutremurat de rușine dar și de plăcere în același timp, îmi strecor mâna printre coapsele alunecoase dar rămân puțin descumpănit că nu are nici o reacție retractilă, doar se gâdilă și râde, un râs cristalin…

În sfârșit e gata, o scot pe brațe, ușoară ca o frunză de palmier, o port ca-n vis spre dormitor și o depun cu delicatețe pe canapea, îngenunchind alături. În lumina roșie a veiozei de pe noptieră pare o statuetă de bronz antic. Simt un impuls de nestăvilit s-o sărut îndelung pe cele mai mici porțiuni ale trupului ei minuscul. Dar îmi recapăt luciditatea și devin perfect conștient că fac un lucru nepermis. Sunt cuprins de remușcări mai ales la gândul că s-ar putea foarte bine să fie încă virgină. O învelesc ușor cu pătura pufoasă din păr de cămilă, o sărut părintește pe fruntea încă jilavă și încerc să mă ridic cu gândul de a termina pregătirile la bucătărie. Cu ochii închiși îmi pare deja adormită. Sunt invadat de o duioșie fără margini și orice tentație mi se spulberă ca un abur din minte, sunt de-a dreptul îngrozit la gândul că eram cât pe ce să mă las dus de val și să profit de un copil necăjit, mort de foame și frig. Sunt bucuros că mi-am revenit și mi-apropii din nou buzele de fruntea ei pentru un ultim sărut înainte de a pleca spre bucătărie, convins că de-acum doarme. Dar ca în vis întinde mâinile spre mine și-mi încolăcește gâtul cu brațele ei calde și catifelate. Eu rămân stană de piatră, sfâșiat de două forțe contrare, amândouă teribil de tari. Îmbrățișarea ei devine tot mai puternică în pofida slăbiciunii aparente și mă las încet învins de chemarea ei mută. Mă întind alături de ea sub pătura pufoasă, stângaci ca un adolescent, cuprins de emoția unui act interzis, paralizat parcă de o teamă nedefinită. Ea se răsucește spre mine, mă acoperă cu trupul ei prelung și fin și mă las iubit în voie de fata care părea atât de neștiutoare dar care, iată, știa surprinzător de bine să alinte, să sărute cu pasiune și să facă dragoste ca o femeie desăvârșită. Treptat mă destind și eu, las la o parte orice remușcări care n-au legătură cu viața reală și o iubesc la rândul meu îndelung și tandru, un timp ce mi se pare nesfârșit. Ea ține uneori ochii închiși și pare pierdută în visare, alteori are ochii larg deschiși cu o privire hipnotică și cuprinsă de frenezie se încordează ca un arc de oțel și mă strânge cu brațele și picioarele cu o forță nebănuită pentru trupul ei de fetiță subalimentată. Șoptește uneori cuvinte de neînțeles și mă alintă mereu cu mâinile ei fine pe trupul meu gol.

Și-așa trec ore întregi. O contemplu ca pe o mică zeiță, o mângâi cu nesfârșită tandrețe, îi șoptesc drept răspuns la cuvintele ei cele mai frumoase cuvinte care-mi vin în minte. Nu o întreb cum o cheamă. Mi-e teamă să nu aud un nume dezagreabil care să strice tot farmecul acestor clipe divine. O alint doar cu „mica mea creolă” și sub acest nume va rămâne pe veci în sufletul meu. Facem dragoste iar și iar… Nu mai vreau să știu nimic de serviciu , de probleme, de lumea de afară. Sunt copleșit de fericire, închis aici cu mica mea „captură”. Am uitat amândoi de foame dar într-un târziu nu mai rezistăm:

- Hai la bucătărie!

Mă ridic sprinten, îmi vine să zbor prin încăpere. O îmbrac cu o cămașă de-a mea, largă și lungă până aproape de genunchi, e un vis! O iau pe brațe ca pe o floare de lotus, fac piruete cu ea prin cameră, ea țipă, speriată și încântată în același timp. O port ca pe un trofeu de-a lungul holului până în bucătărie și o așez cu grijă pe scaun. O invit ceremonios să mănânce dar ea n-avea nevoie de invitații speciale. Eu abia gust din când în când pentru că nu mă satur s-o privesc cum mănâncă de zor, cu gura plină, abia reușind să înghită. Mănâncă și ține ochii închiși de plăcere, ca atunci când făceam dragoste…

Dar cum termină de mâncat, sare grăbită de pe scaun, cu o figură speriată, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva foarte grav. Iese pe hol și-și caută la repezeală hainele. Sar și eu alarmat de pe scaun, încerc s-o opresc, o cuprind cu disperare de umeri și o sărut apăsat. Ea însă nu-mi mai răspunde la sărut și nici la îmbrățișarea mea disperată. Constat, cu inima strânsă, că a redevenit străina de la început:

- Mai rămâi! - îi șoptesc în ureche cu toată căldura glasului meu.

- Nu pot! – îmi răspunde scurt și categoric, chinuindu-se, încruntată, să-și îmbrace hainele ponosite. Ai mei sunt plecați de dimineață spre București. Mă așteaptă în satul vecin unde au loc de popas. Trebuie neapărat să-i ajung din urmă. Mă omoară dacă întârzii prea mult.

- Mai stai, te rog! Doar o noapte…

- Îmi pare rău dar nu pot! – repetă ea încăpățânată, încălțând ghetele scâlciate, prea mari pentru picioarele ei. Dacă ar mai fi rămas îi găseam, poate, niște încălțări și ceva haine mai de doamne-ajută.

- Te rog… - mai încerc eu, zadarnic, știind că oricum va pleca.

- Înțelege! Trebuie să plec!... Și încearcă blând să-mi înlăture mâna de pe zăvorul ușii și să mă înduplece cu un zâmbet cald, privindu-mă rugător cu ochii ei adânci, melancolici.

Ce pot să mai fac? Fericirea e întotdeauna scurtă. Cu o tristețe care mă strânge de gât îi deschid ușa.

Ea îmi surâde trist, pentru ultima oară:

- Trebuie să mă duc…

 

… și dusă a fost. În zdrențele ei fluturate de vânt. În cămașa mea pe care i-am dăruit-o.

Vizualizări: 194

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

La începutul povestirii, și intrând apoi în acțiune, am fost cutremurată: mi se părea orice: aproape incest, pedofilie... nebunie să cedezi într-o asemenea împrejurare. Apoi, am crezut că se explică un vis, așteptam să te lovești cu mâna de pat și să te trezești. În cele ce au urmat, încet, încet datorită modului de narare am socotit-o reală. Și mi-am zis: de ce nu? Dar tot cred că e ficțiune. Nimănui nu i se poate întâmpla așa ceva.
Și totuși... mi-am amintit de Șatra, filmul Șatra. Unde personajul principal, (nu-mi mai amintesc numele) țiganca este curtată de un boier care-i punea lumea la picioare, însă ea a plecat cu șatra. Când a fost întrebată de boier ce-i lipsește, ea a răspuns: drumuri boierule, drumuri. Și a plecat. Muzica a fost a lui Eugen Doga.
Fascinantă proză!
Sofi

Mulțumesc, Sofia, pentru lectură și comentariul extins. Într-adevăr, după ce am scris textul l-am ținut multă vreme ”la sertar” cum se spune, nu i-am dat drumul public tocmai de teama unor interpretări moraliste, la care într-adevăr unele momente ale narațiunii se pretează! Apoi am zis că nu sunt nici primul nici ultimul autor care scrie un text cu implicații sexuale socotite ”pe muchie de cuțit” din punctul de vedere moral clasic. Adică totul oscilează undeva la limita moralității dar textul trebuie citit în context, adică situația concretă care nu e deloc forțată, totul decurge până la urmă destul de natural și moral, nu e vorba de seducție din partea masculină ci din contră seducția venea, surprinzător și pentru autor, tocmai din partea feminină, autorul e mereu reticent, timorat și are permanent remușcări dar personajul feminin se dovedește până la urmă femeie în toată puterea cuvântului, stăpână pe dorințele ei, își asumă actul așa că... :) 

Ion Ion, mulțumesc mult pentru aprecieri, mă bucur că mica frântură de poveste a plăcut! E un crâmpei de viață intens trăită, o întâmplare oarecum magică așa ca o reverie, ceva ce pare mai degrabă vis decât realitate, cum se întâmplă uneori în viață ca în câteva clipe ieșite din comun să trăiești intens cât în ani de viață monotonă.

Sofia, tot relativ la problema în discuție, eu mai am un text oarecum asemănător dar mult mai extins pe care ezit să-l postez pe pagină din aceleași considerente de posibile interpretări moraliste. Cât despre filmul Șatra, mi-ai stârnit nostalgii de adolescență, e o capodoperă a genului demnă de un Oscar, iar Eugen Doga, un geniu, e unul dintre muzicienii mei favoriți. Mie mi-a plăcut mult și romanul Șatra al lui Zaharia Stancu, roman ce mi-a marcat adolescența literară, un adevărat poem în proză.

Dragă Grig, tocmai ai explicat ceea ce ai dorit a fi scos în evidență din punctul tău de vedere: autorul e mereu reticent, timorat și are permanent remușcări dar personajul feminin se dovedește până la urmă femeie în toată puterea cuvântului, stăpână pe dorințele ei, își asumă actul așa că...

Însă din punctul meu de vedere, al cititorului și mai ales al femeii nu socotesc chiar așa. Autorul, personajul principal, masculul nu s-a putut abține de la atracția feminină. Din punctul meu de vedere, personajul acela masculin era după o îndelungă abstinență, de la primele atingeri a fost străfulgerat. A primat instinctul masculin. Apoi, cu mintea mea ușor feministă, nu înțeleg că trebuie să se recurgă neapărat la așa ceva, în orice împrejurare, oricum și oriunde. Era o amărâtă, flămândă și murdară... Și trebuia să plătească masa? Da, mai există și altă justificare masculină. E cam vulgară, dar o știi sigur. Fata nu a făcut mai nimic, decât s-a lăsat spălată, mângâiată, hrănită, sedusă. Mai ales că era și țigancă... Prin urmare, vezi, se poate pune și așa problema.

Să nu fie cu supărare, vorbim și noi... De aceea suntem diferiți, să avem opinii diferite.

Cu drag,

Sofi

Grig Salvan a spus :

Mulțumesc, Sofia, pentru lectură și comentariul extins. Într-adevăr, după ce am scris textul l-am ținut multă vreme ”la sertar” cum se spune, nu i-am dat drumul public tocmai de teama unor interpretări moraliste, la care într-adevăr unele momente ale narațiunii se pretează! Apoi am zis că nu sunt nici primul nici ultimul autor care scrie un text cu implicații sexuale socotite ”pe muchie de cuțit” din punctul de vedere moral clasic. Adică totul oscilează undeva la limita moralității dar textul trebuie citit în context, adică situația concretă care nu e deloc forțată, totul decurge până la urmă destul de natural și moral, nu e vorba de seducție din partea masculină ci din contră seducția venea, surprinzător și pentru autor, tocmai din partea feminină, autorul e mereu reticent, timorat și are permanent remușcări dar personajul feminin se dovedește până la urmă femeie în toată puterea cuvântului, stăpână pe dorințele ei, își asumă actul așa că... :) 



Grig Salvan a spus :

Sofia, tot relativ la problema în discuție, eu mai am un text oarecum asemănător dar mult mai extins pe care ezit să-l postez pe pagină din aceleași considerente de posibile interpretări moraliste. Cât despre filmul Șatra, mi-ai stârnit nostalgii de adolescență, e o capodoperă a genului demnă de un Oscar, iar Eugen Doga, un geniu, e unul dintre muzicienii mei favoriți. Mie mi-a plăcut mult și romanul Șatra al lui Zaharia Stancu, roman ce mi-a marcat adolescența literară, un adevărat poem în proză.

Sofi: Am citit și Șatra lui Z,Stancu. Documentar și trist. Trimiterea și drumul țiganilor la Bug. Traiul și decimarea lor. Pe urma acestor fapte au fost țiganii despăgubiți după revoluție. Am citit-o de multă vreme cartea... aș reciti-o acum. Trebuie să fac rost de ea și s-o recitesc. Foarte interesant roman.

Nu ezita să postezi nimic. Din potrivă e mult mai interesant un text care iscă discuții chiar și în contradictoriu. Atâta timp cât se comentează fără a depăși bunul simț, nu se întâmplă nimic. De aceea suntem pe aici.

Acest text este foarte interesant și bine clădit, de m-a trecut prin tot felul de stări... :)) nu?

Sofia, mulțumesc de revenire, orice observații sunt binevenite, nu e nici un fel de supărare, vorba lui Păcală ”cine se supără, i se taie nasul!” :) Totuși dacă revenim la text cu atenție, există momentul ”critic” să zic așa în care se produce inevitabilul, momentul în care omul este bucuros și mândru de sine însuși că a reușit să-și învingă instinctul și se pregătea să plece de lângă ”femeia-copil” când aceasta, probabil sub influența băii și excitației, a căldurii și confortului dar și a bărbatului tânăr, frumos, bun și tandru de lângă ea, inițiază totul. E drept că dacă era un bărbat rigid în principii acesta putea să refuze îmbrățișarea femeii și urmările acesteia, spunând un NU categoric dar... nu știu cât ar fi fost de bine pentru amândoi! :) Se zice în popor că o femeie refuzată e un păcat la fel de mare ca o femeie abuzată! :) 

Sofia Sincă a spus :



Grig Salvan a spus :

Sofia, tot relativ la problema în discuție, eu mai am un text oarecum asemănător dar mult mai extins pe care ezit să-l postez pe pagină din aceleași considerente de posibile interpretări moraliste. Cât despre filmul Șatra, mi-ai stârnit nostalgii de adolescență, e o capodoperă a genului demnă de un Oscar, iar Eugen Doga, un geniu, e unul dintre muzicienii mei favoriți. Mie mi-a plăcut mult și romanul Șatra al lui Zaharia Stancu, roman ce mi-a marcat adolescența literară, un adevărat poem în proză.

Sofi: Am citit și Șatra lui Z,Stancu. Documentar și trist. Trimiterea și drumul țiganilor la Bug. Traiul și decimarea lor. Pe urma acestor fapte au fost țiganii despăgubiți după revoluție. Am citit-o de multă vreme cartea... aș reciti-o acum. Trebuie să fac rost de ea și s-o recitesc. Foarte interesant roman.

Nu ezita să postezi nimic. Din potrivă e mult mai interesant un text care iscă discuții chiar și în contradictoriu. Atâta timp cât se comentează fără a depăși bunul simț, nu se întâmplă nimic. De aceea suntem pe aici.

Acest text este foarte interesant și bine clădit, de m-a trecut prin tot felul de stări... :)) nu?

După ce citeam o povestire a soțului meu, ceva care mă marca, de fiecare dată îl întrebam: „Chiar a fost adevărat?”. Îmi vine și aici să întreb, dar nu întreb. :)))

Fascinant, într-adevăr! Despre partea cealaltă, ce să zic... Țigăncușele oricum sunt precoce la... :))

Luată de val, am uitat că-mi notasem niște mici obiecții. :))

însorită dar rece… - însorită, dar rece…

Mă pregătesc de o nouă zi de muncă dar constat - Mă pregătesc de o nouă zi de muncă, dar constat

ochi mari, melancolici dar murdară - ochi mari, melancolici, dar murdară

I-aș ceda cutia fără probleme dar ce ar putea face cu ea? - I-aș ceda cutia fără probleme, dar ce ar putea face cu ea?

Întotdeauna înaintea lui „dar” trebuie virgulă!

raftul cu conserve chinezească

chinezească??

Și ar mai fi niște virgule lipsă, mai puțin importante, să zicem.

Adevărul povestirii e undeva pe la mijloc! :) Viață și literatură, amestecate în anumite ”doze farmaceutice” :) 

Vasilisia Lazăr a spus :

După ce citeam o povestire a soțului meu, ceva care mă marca, de fiecare dată îl întrebam: „Chiar a fost adevărat?”. Îmi vine și aici să întreb, dar nu întreb. :)))

Fascinant, într-adevăr! Despre partea cealaltă, ce să zic... Țigăncușele oricum sunt precoce la... :))

Recunosc faptul că nu am uzitat de virgule înainte de ”dar, iar, însă ci”, asta deși cunoșteam regula încă de la gramatica de clasa a V-a! Mea culpa! Uneori mă fură partea ideatică de uit de... partea de gramatică! Și de multe ori nu mai revin asupra textului. Iar conservele erau, evident... chinezești! :) 

Vasilisia Lazăr a spus :

Luată de val, am uitat că-mi notasem niște mici obiecții. :))

însorită dar rece… - însorită, dar rece…

Mă pregătesc de o nouă zi de muncă dar constat - Mă pregătesc de o nouă zi de muncă, dar constat

ochi mari, melancolici dar murdară - ochi mari, melancolici, dar murdară

I-aș ceda cutia fără probleme dar ce ar putea face cu ea? - I-aș ceda cutia fără probleme, dar ce ar putea face cu ea?

Întotdeauna înaintea lui „dar” trebuie virgulă!

raftul cu conserve chinezească

chinezească??

Și ar mai fi niște virgule lipsă, mai puțin importante, să zicem.

Uau! Uneori viața bate filmul, precum realitatea se-ncurcă-n ficțiune. Acum? Mai contează? Narațiunea curge bine, iar personajul masculin, milos și blând la început, a intrat în transa: „Ochii văd, inima cere.” Să-l condamnăm? De ce? Totul „a curs” la fel ca narațiunea - fără obstacole, fără ezitări.

Admirație. 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 6 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 10 minute în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 12 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 30 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 36 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 39 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 43 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 48 minute în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 52 minute în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 7 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 19 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor