A fost odată ca niciodată

[Dolha Paul-Alexandru]

am învățat de curând

că poveștile sunt cele mai sălbatice creaturi

le dai drumul în lume

și nu știi dacă ai făcut bine sau rău

...

a fost odată ca niciodată un rege

care în fiecare dimineață

ieșea la marginea lumii

și privea departe prin ceață

încotro privești, tată?

îl întrebă fiul său

care venind în urma lui

căuta să vadă și el ceva dar nu reușea

ajut soarele să răsară, fiule

dar el nu răsare singur, tată?

fiule... îi răspunse regele

privindu-l cu aceiași ochi cu care căuta soarele

nimeni nu e singur în lumea asta

nici măcar soarele

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! 

[Dolha Paul-Alexandru]

domnule Tudor Cicu, 

vă mulțumesc și eu :)

doamna Sofi,

vă mulțumesc, așa e, solidaritatea. Nu suntem niciodată singuri :)

domnule Gabriel,

știu foarte puține despre brahmani dar mă bucur dacă o considerați valabilă imaginea și în acel orizont

Vă mulțumesc :)

doamna Valeria,

sărut mâna, da, nimeni nu e singur.

Mă bucur că mă citiți mereu.

Cu drag!

Mihaela,

sărut mâna pentru cuvintele însorite

cu drag,

Paul

doamna Mihaela,

vă mulțumesc mult

Vă doresc tuturor sărbători fericite!

[Mihaela Popa]

o poezie optimistă, caldă, plăcută

admiraţie!

[Mihaela Suciu]

Eşti o prezență solară, Paul! Cu tine răsar şi eu, mulțumesc!

[Valeria Merca]

Minunată poveste! :) Mereu ne încânți și  surprinzi plăcut!

... „nimeni nu e singur în lumea aceasta

nici măcar soarele” - ce frumos!

[gabriel cristea]

Brahmanică imagine... Frumos!

[Sofia Sincă]

Interesantă idee, cea de solidaritate. Ne duce gândul la dimineți cu optimism și euforie, la poftă de viață.

Meditația codificată în versurile aparent simple, induce legătura dintre real și abstract, dintre trup şi suflet.

Apreciere,

Sofi

[Tudor Cicu]

Între pildă, poem și înțelepciune... între ceva și acel ceva ce îți aduce o mulțumire sufletească. Frumos!