Umbra

             

 

                             Piesă cu o singură scenă şi un singur act

 

 

Personaje: Individul

                    Umbra

                    Necunoscutul

                    Fluturii

 

                   Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii. Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi dă rucsacul jos. Îl aşează pe scaunul din hol. Închide uşa. Nu îl aşteaptă nimeni. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: Vremea se va încălzi excesiv... Protejaţi-vă! ... Apoi se va răci brusc. Va ploua. Vor fi inundaţii... Protejaţi-vă! ..Furturi!.. Nu deschideţi uşa, nici unui străin!.. Protejaţi-vă!Pune ziarul în dulăpior. Bea cafeaua. Deschide larg geamul. Priveşte spre lanul cu porumb. Priveşte. Apoi privirea îi urcă mai sus spre dealuri. Între lanul de prorumb şi dealuri se află un râu.(Lanul de porumb, dealurile, râul pot fi redate printr-o pictură. Individul deschide fereastra şi priveşte spre această pictură.) Inspiră aerul curat, se bucură de razele de soare deocamdata nu prea puternice. Adoră culoarea lanului de porumb. Termină cafeaua. Închide geamul. Trage jaluzele. Se duce în sufragerie, unde într-un coş, lângă sobă dormea motanul său. Îl mângâie. Acesta se trezeşte. Îl ia în braţe. Îl alintă. Motanul se învârte, în jurul individului. Se alintă. El se apleacă spre motan. Acesta îi sare în braţe. Apoi sare pe masă, unde se aşează. Adoarme.Individul îşi face cafea. Mirosul de cafea îl trezeşte pe motan. Individul îi dă de mâncare motanului. Avea impresia că acest moment al zilei este aparte, iar anotimpul acesta îl face să se simtă nou. Este fericit că este amiază. Este mulţumit de lanul lui de porumb. Dar sunt momente, în care se simte ca un nenorocit, ajuns la limită. În acel moment începe să nu mai fie mulţumit de lanul lui de porumb, să nu-i mai pese de motan, iar cafea să o bea inclusiv rece. Frumosul începe să se stingă. Roşul, galbenul, portocaliul, albul, albastrul, verdele, movul se transformă în gri, apoi în negru. În acest moment, individul nu mai ştie şi nu mai recunoaşte culorile.

 

                          Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii. Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi dă rucsacul jos. Îl aşează pe scaunul din hol. Închide uşa. Nu îl aşteaptă nimeni. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Se opreşte. Se gândeşte:,,M-am oprit din băutul cafelei şi sunt uimit de liniştea propriei mele umbre. Nu aud nici o voce. Nici măcar ciripitul vrăbiilor. Nici zgomotele făcute de câinii vecinilor.,,

 

              Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: Vremea se va încălzi excesiv... Protejaţi-vă! ... Apoi se va răci brusc. Va ploua. Vor fi inundaţii... Protejaţi-vă! ..Furturi!.. Nu deschideţi uşa, nici unui străin!.. Protejaţi-vă!Pune ziarul în dulăpior. Bea cafeaua. Deschide larg geamul. Priveşte spre lanul cu porumb. Priveşte. Apoi privirea îi urcă mai sus spre dealuri. Între lanul de prorumb şi dealuri se află un râu.(Lanul de porumb, dealurile, râul pot fi redate printr-o pictură. Individul deschide fereastra şi priveşte spre această pictură.) Inspiră aerul curat, se bucură de razele de soare deocamdata nu prea puternice. Adoră culoarea lanului de porumb. Termină cafeaua. Închide geamul. Trage jaluzele. Se duce în sufragerie, unde într-un coş, lângă sobă dormea motanul său. Îl mângâie. Acesta se trezeşte. Îl ia în braţe. Îl alintă. Motanul se învârte, în jurul individului. Se alintă. El se apleacă spre motan. Acesta îi sare în braţe. Apoi sare pe masă, unde se aşează. Adoarme.Individul îşi face cafea. Mirosul de cafea îl trezeşte pe motan. Individul îi dă de mâncare motanului. Avea impresia că acest moment al zilei este aparte, iar anotimpul acesta îl face să se simtă nou. Este fericit că este amiază. Este mulţumit de lanul lui de porumb. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: „Ne hrănim cu iluzii”.  Se gândi o clipă, dacă este chiar aşa.,,Probabil că nu vom şti cu adevărat să ne debarasăm de iluzii. Suntem înconjuraţi de atâta informaţie, interacţionăm cu ea, chiar ne ciocnim de ea şi când nu vrem şi cu toată aceasta realitate care ne înconjoară ne creăm iluzii. De ce? Pentru că vrem să evadăm. Unde? Într-o nouă realitate. Ce fel de realitate? Realitatea pornind de la o dorinţă. Care mă împinge unde?Nu ştiu unde... În momentul în care aş vrea să mă desprind de lume, aceasta mă obligă să nu mă desprind de ea deoarece în această lume fiecare îl cunoaşte bine pe celălalt şi fiecare depinde puternic de celălalt,(’’ prin urmare mă închid din toate părţile şi mă presează şi nu pot să fac nimic’’). Începăm să ne creăm iluzia unei lumi, alta decât reală, pe care am prefera-o în locul celei existente... Întoarce ziarul. Se culcă. Se trezeşte.

 

                       Intră la baie. Deschide ochii. Şi pe cine vede în oglindă? Pe cine? Nu se recunoaşte. Nu se vede bine? Are probleme cu vederea?,,Am probleme cu vederea? Ce s-a întâmplat cu faţa mea?Alatăieri eram în autobuz. Un necunoscut mă privea. L-am privit. Acelaşi necunoscut, mi-a zâmbit. I-am zâmbit. Apoi, mi-a dăruit un fluture albastru. Apoi?... Nu-mi amintesc! Ce sărăcie!,, Se uită cu atenţie în oglindă. Nu vede decât o umbră ce se prelinge. ,,Ah! Îmi amintesc! Fluturele s-a aşezat pe umărul meu! Apoi? (Loveşte cu mâna chiuveta.) Apoi a zburat! Unde? Înainte? (Loveşte cu mâna chiuveta.) Da. Înainte. Apoi... Apoi? În spatele meu. Aha! M-am întors brusc.(Se-ntoarce brusc. Se uită în spate. Apoi se uită spre oglindă, cu speranţă. Nu se-ntâmplă nici o schimbare. Este doar umbra sa.) Dar cum am ajuns în autobus? Aşadar am pornit de acasă, pe ploaie. Strada era în construcţie. Mergeam pe ploaie spre autobuz, după ce... Ce? După? Vroiam să cumpăr un nou radio. Ploaia mă împiedica să mă grăbesc, căci mă lovea din toate părţile. Mă lovea cu putere. Umbrela mea abia rezista. O ţineam cu putere, ca nu cumva vântul să mi-o ia.’’

                     

                       Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii. Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi dă rucsacul jos. Îl aşează pe scaunul din hol. Închide uşa. Nu îl aşteaptă nimeni. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: Vremea se va încălzi excesiv... Protejaţi-vă! ... Apoi se va răci brusc. Va ploua. Vor fi inundaţii... Protejaţi-vă! ..Furturi!.. Nu deschideţi uşa, nici unui străin!.. Protejaţi-vă!Pune ziarul în dulăpior. Bea cafeaua. Deschide larg geamul. Priveşte spre lanul cu porumb. Priveşte. Apoi privirea îi urcă mai sus spre dealuri. Între lanul de prorumb şi dealuri se află un râu.(Lanul de porumb, dealurile, râul pot fi redate printr-o pictură. Individul deschide fereastra şi priveşte spre această pictură.) Inspiră aerul curat, se bucură de razele de soare deocamdata nu prea puternice. Adoră culoarea lanului de porumb. Termină cafeaua. Închide geamul. Trage jaluzele. Se duce în sufragerie, unde într-un coş, lângă sobă dormea motanul său. Îl mângâie. Acesta se trezeşte. Îl ia în braţe. Îl alintă. Motanul se învârte, în jurul individului. Se alintă. El se apleacă spre motan. Acesta îi sare în braţe. Apoi sare pe masă, unde se aşează. Adoarme.Individul îşi face cafea. Mirosul de cafea îl trezeşte pe motan. Individul îi dă de mâncare motanului. Avea impresia că acest moment al zilei este aparte, iar anotimpul acesta îl face să se simtă nou. Este fericit că este amiază. Este mulţumit de lanul lui de porumb. Se întoarce. Ia ziarul. Citeşte: „Ne hrănim cu iluzii”.  Se gândi o clipă, dacă este chiar aşa.,,Probabil că nu vom şti cu adevărat să ne debarasăm de iluzii. Suntem înconjuraţi de atâta informaţie, interacţionăm cu ea, chiar ne ciocnim de ea şi când nu vrem şi cu toată aceasta realitate care ne înconjoară ne creăm iluzii. De ce? Pentru că vrem să evadăm. Unde? Într-o nouă realitate. Ce fel de realitate? Şi prezentul? Şi trecutul alcătuiesc, noua realitate?

 

                     În momentul în care aş vrea să mă desprind de lume, aceasta mă obligă să nu mă desprind de ea deoarece în această lume fiecare îl cunoaşte bine pe celălalt şi fiecare depinde puternic de celălalt,(’’ prin urmare mă închid din toate părţile şi mă presează şi nu pot să fac nimic’’). Începăm să ne creăm iluzia unei lumi, alta decât reală, pe care am prefera-o în locul celei existente... Întoarce ziarul. Se culcă. Se trezeşte.

 

                       Intră la baie. Deschide ochii. Şi pe cine vede în oglindă? Pe cine? Nu se recunoaşte. Nu se vede bine? Are probleme cu vederea?,,Am probleme cu vederea? De ce nu pot să mă văd? De ce nu pot să-mi discern propria imagine?

 

                       Mergeam pe ploaie spre autobuz, după ce... Ce? După? Vroiam să cumpăr un nou radio. Ploaia mă împiedica să mă grăbesc, căci mă lovea din toate părţile. Mă lovea cu putere. Umbrela mea abia rezista. O ţineam cu putere, ca nu cumva vântul să mi-o ia. ,,Atunci am început să mă desprind de propria imagine? Atunci am început să o pierd? Sau în autobus? Dar fluturele? Unde a dispărut?’’

 

                     Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii. Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi dă rucsacul jos. Îl aşează pe scaunul din hol. Închide uşa. Nu îl aşteaptă nimeni. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte:,,Fluturele  este în Japonia- un simbol al femeii. Doi fluturi prezic fericirea maritală. Pe de altă parte, un călător spiritul, iar prezenţa lui anunţă o vizită sau moartea unei persoane dragi.’’

 

                          ,,Moartea unei persoane dragi? O vizită? Vizita cui?’’

                           Citeşte:,,În tradiţia chineză, fluturele este un simbol Feng Shui reprezentând libertatea spiritului uman fiind vindecător sentimental în relaţii de iubire de aceea este asociat cu senzaţiile percepute de cei care iubesc.  Precum fluturele care la maturitate a dobândit splendoare prin multe transformări aşa şi persoana, care utilizează un simbol Feng Shui va reuşi să-şi învingă angoasele şi să-şi reechilibreze spiritul...’’

 

                          Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea... Intră la baie. Deschide ochii. Şi pe cine vede în oglindă? Pe cine? Nu se recunoaşte. Nu se vede bine? Are probleme cu vederea?,,Am probleme cu vederea? Ce s-a întâmplat cu faţa mea?Alatăieri eram în autobuz. Un necunoscut mă privea. L-am privit... Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi dă rucsacul jos. Îl aşează pe scaunul din hol. Închide uşa. Nu îl aşteaptă nimeni. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: Vremea se va încălzi excesiv... Protejaţi-vă! ... Apoi se va răci brusc. Va ploua. Vor fi inundaţii... Protejaţi-vă! ..Furturi!.. Nu deschideţi uşa, nici unui străin!.. Protejaţi-vă!  Pune ziarul în dulăpior. Bea cafeaua. Deschide larg geamul. Priveşte spre lanul cu porumb. Priveşte. Apoi privirea îi urcă mai sus spre dealuri. Între lanul de prorumb şi dealuri se află un râu.(Lanul de porumb, dealurile, râul pot fi redate printr-o pictură. Individul deschide fereastra şi priveşte spre această pictură.) Inspiră aerul curat, se bucură de razele de soare deocamdata nu prea puternice. Adoră culoarea lanului de porumb. Încet începăm să ne creăm iluzia unei lumi, alta decât reală, pe care am prefera-o în locul celei existente...  ’’ prin urmare mă închid din toate părţile şi mă presează şi nu pot să fac nimic’’ Mă închid prea tare, iar presarea creşte direct proporţional cu cât mă închid. Îmi doresc să mă opresc. Reuşesc? Categoric. Pentru că sunt hotărât. Prin urmare mă opresc. Acum vreau să mă-ntorc ca să opresc presarea şi tot ceea ce presupune ea. Reuşesc? Mă voi folosi de oglindă. Ia oglinda. O pune într-unul din buzunarul pantalonilor. Iese din casă. Închide uşa. Urcă în autobus pentru a-l întâlni pe Necunoscut. ,,Sunt curios să aflu cine este? Cine este cu adevărat? Cine?.. Compostează biletul. Se aşează în spate pentru  vedea pe toată lumea. Necunoscutul nu urcă în autobus. Coboară din autobus. Se plimbă. Se-ndreaptă spre casă dezamăgit. Deschide uşa. Îl aşteaptă motanul cu entuziasm. Îi dă de mâncare motanului. Se joacă. Pe masă din bucătărie observă o scrisoare. O deschide. Citeşte:,, Mă cauţi? De ce?’’ Se gândeşte:,, Dar am închis uşa. Cum a intrat?,,                                                                             

                  Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii.

                      Se gândeşte:,, Dar am închis uşa. Cum a intrat?... Dar am găsit-o deshisă. Apoi au ieşit un roi de fluturi. Necunoscutul a fost aici.

                     Citeşte: ,,Ne cunoaştem dinainte să deschizi prima dată ochii. Sunt acea parte care îţi aparţine în totalitate. Fac parte din tine. Sunt acea latură a ta care a devenit vizibilă. Sunt acea parte care te-a transformat...’’

                     Compostează biletul. Se aşează în spate pentru  vedea pe toată lumea. Necunoscutul nu urcă în autobus. Coboară din autobus. Se plimbă. Se-ndreaptă spre casă dezamăgit. Deschide uşa. Îl aşteaptă motanul cu entuziasm. Îi dă de mâncare motanului. Se joacă. Pe masă din bucătărie observă o scrisoare. O deschide. Citeşte:,, Mă cauţi? De ce?.... Nu m-ai iertat. M-ai negat. Nu mi-ai adus alinare. M-ai dat uitării, cu toate că sunt o parte din tine. Îţi aparţin şi tu îmi aparţii. Cauţi în zadar un răspuns în oglindă. Poţi să te uiţi mult şi bine. Poţi chiar să porţi cu tine o oglindă şi să mă cauţi în autobus. Eu sunt oglinda ta. Când te vei uita în oglindă ai să mă vezi pe mine şi ai să crezi că eşti tu. Trăieşti în iluzie. Asculţi în fiecare zi radio şi citeşti atâtea ziare. La ce anume îţi folosesc? Ți-am dat atâtea şanse ca să te salvezi şi să mă salvezi. Şi ce ai reuşit să fac? Nimic. Măcar dacă mă accepta-i te eliberam. Şi tu reuşeai să te eliberezi, înainte ca eu să te eliberez. Reşeai să te desprinzi de mine, cu toate că eu veneam alături de tine. Deveneam doi amici tăcuţi şi împăcaţi unul cu celălalt.

 

                             Cu regret,

                                           Umbra.,,                                                                         

 

                      Fluturi albaştrii. Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi dă rucsacul jos. Îl aşează pe scaunul din hol. Închide uşa. Nu îl aşteaptă nimeni. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: Vremea se va încălzi excesiv... Protejaţi-vă! ... Apoi se va răci brusc. Va ploua. Vor fi inundaţii... Protejaţi-vă! ..Furturi!.. Nu deschideţi uşa, nici unui străin!.. Protejaţi-vă!Pune ziarul în dulăpior. Bea cafeaua. Deschide larg geamul. Priveşte spre lanul cu porumb. Priveşte. Apoi privirea îi urcă mai sus spre dealuri. Între lanul de prorumb şi dealuri se află un râu.(Lanul de porumb, dealurile, râul pot fi redate printr-o pictură. Individul deschide fereastra şi priveşte spre această pictură.) Inspiră aerul curat, se bucură de razele de soare deocamdata nu prea puternice. Adoră culoarea lanului de porumb. Termină cafeaua. Închide geamul. Trage jaluzele. Se duce în sufragerie, unde într-un coş, lângă sobă dormea motanul său. Îl mângâie. Acesta se trezeşte. Îl ia în braţe. Îl alintă. Motanul se învârte, în jurul individului. Se alintă. El se apleacă spre motan. Acesta îi sare în braţe. Apoi sare pe masă, unde se aşează. Adoarme.Individul îşi face cafea.

                       Un necunoscut mă privea. Urcă în autobus cu oglinzi în toate buzunarele. Pe pălărie are o sumedenie de oglinzi. Coboară din autobus. Se aşează pe bancă. Păşeşte. Păşeşte.

 

 

 

 

Se-ntoarce acasă. Împodobeşte oglinda cu flori. Apoi scoate oglinzile din buzunar. Şi pe acestea le împodobeşe cu flori.

                       Urcă în autobus cu oglinzile împodobite. Necunoscutul intră în autobus. Îl priveşte. Apoi pleacă. Îl priveşte. Se duce după el, dar dispare.

                        Urcă în autobus. Acuma se aşează. Necunoscutul îi dăruieşte o oglindă. Se ridică şi pleacă.Individul ajunge acasă.Toţi trandafirii de pe oglinzi au dispărut.Oglinzile au o tentă de roz. Au mai rămas trei. Individul zâmbeşte. Începe să se simtă bine.

                       Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Inspiră. Expiră. Păşeşte. Inspiră. Expiră. Fluturi albaştrii. Un necunoscut. Un fluture... o sumedenie de oglinzi. Împodobeşte oglinda cu flori. Termină cafeaua. Închide geamul. Trage jaluzele. Se duce în sufragerie, unde într-un coş, lângă sobă dormea motanul său. Îl mângâie. Acesta se trezeşte. Îl ia în braţe. Îl alintă. Motanul se învârte, în jurul individului. Se alintă. El se apleacă spre motan. Acesta îi sare în braţe. Apoi sare pe masă, unde se aşează. Adoarme. Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii. Mirosul de cafea îl trezeşte. Împodobeşte oglinzile cu flori. ...  ’’ prin urmare mă închid din toate părţile şi mă presează şi nu pot să fac nimic’’ Mă închid prea tare, iar presarea creşte direct proporţional cu cât mă închid. Îmi doresc să mă opresc. Reuşesc? Categoric. Pentru că sunt hotărât. Prin urmare mă opresc. Acum vreau să mă-ntorc ca să opresc presarea şi tot ceea ce presupune ea. Reuşesc? Mă voi folosi de oglindă.’’

                      Expiră. Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Inspiră. Expiră. Păşeşte. Inspiră. Expiră. Fluturi albaştrii. Un necunoscut. Un fluture roz... Mirosul de cafea îl trezeşte. Reuşesc? Categoric. Pentru că sunt hotărât. Prin urmare mă opresc. Acum vreau să mă-ntorc ca să opresc presarea şi tot ceea ce presupune ea. Reuşesc? Mă voi folosi de oglindă... Ce voi face cu ea. Nu am de gând să mă uit în ea. Încerc să accept situaţia aşa cum este. Pur şi simplu accept. Las lucrurile aşa cum simt. Mă împac încet cu situaţia dată. Mă accept pe mine aşa cum sunt.’’ . Îl mângâie. Acesta se trezeşte. Îl ia în braţe. Îl alintă. Motanul se învârte, în jurul individului. Se alintă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Un roi de fluturi ies pe uşă. Fluturi albaştrii. Mirosul de cafea îl trezeşte. Împodobeşte oglinzile cu flori.

                      Citeşte: ,,Ne cunoaştem dinainte să deschizi prima dată ochii. Sunt acea parte care îţi aparţine în totalitate. Fac parte din tine. Sunt acea latură a ta care a devenit vizibilă. Sunt acea parte care te-a transformat...’’

                       ’’...prin urmare mă închid din toate părţile şi mă presează şi nu pot să fac nimic.’’ Mă închid prea tare, iar presarea creşte direct proporţional cu cât mă închid. Îmi doresc să mă opresc. Reuşesc? Categoric. Pentru că sunt hotărât. Prin urmare mă opresc. Acum vreau să mă-ntorc ca să opresc presarea şi tot ceea ce presupune ea. Reuşesc? Mă voi folosi de oglindă. Şi ce anume voi căuta? Acea parte a împăcării. Mai ales acea parte care vrea să realizeze împăcarea.Voi căuta vibraţia necesară. Opresc această închidere. Caut pe cât posibil desprinderea- deschiderea spre nou. Sper ca oglinda să mă călăuzească. Nu cred că va fi prietenoasă cu mine, dar cu ea şi prin ea voi găsi indicii. Nu cred că pot să fac ca lucrurile să devină ceea ce au fost, dar pot să îmbunătăţesc starea lor şi implicit situaţia mea.

                        Pot să dau un nou sens lucrurilor. Pot să dau un nou sens vieţii mele de zi cu zi. Azi poate reuşesc un pic, mâne mai mult, poimâine deloc, dar eu încerc. Cred că am progresat.’’

                       Păşeşte. Păşeşte. Păşeşte. Se apropie de scări. Se opreşte. Urcă prima treaptă. Inspiră. Expiră. Urcă încet treptele. Ajunge la uşă. Uşa este întredeschisă. Deschide uşa. Se descalţă. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea... Intră la baie. Deschide ochii. Şi pe cine vede în oglindă? Pe cine? Nu se recunoaşte. Nu se vede bine? Are probleme cu vederea?,,Am probleme cu vederea? Ce s-a întâmplat cu faţa mea?Alatăieri eram în autobuz. Un necunoscut mă privea. L-am privit... Intră în casă. În spate are un rucsac. Îşi deschide cămaşa. Renunţă la curea pentru a se simţi mai bine. Fumul. Aroma. Camera se umple de mirosul de cafea. Bea încet cafeaua. Ia ziarul din dulăpior. Citeşte: Vremea se va încălzi excesiv... Protejaţi-vă! ... Apoi se va răci brusc. Va ploua. Vor fi inundaţii... Protejaţi-vă! ..Furturi!.. Nu deschideţi uşa, nici unui străin!.. Protejaţi-vă!  Pune ziarul în dulăpior. Bea cafeaua. Deschide larg geamul. Priveşte spre lanul cu porumb. Priveşte. Apoi privirea îi urcă mai sus spre dealuri. Între lanul de prorumb şi dealuri se află un râu.(Lanul de porumb, dealurile, râul pot fi redate printr-o pictură.) Individul se duce în sufragerie. Ia noua scrisoare de pe masă şi citeşte: ,,Până la urmă viaţa pe care ne o constituim este o relaţie, care ne defineşte, o relaţie în care ne oglindim. De fapt ne oglindim în imaginea pe care o proiectăm asupra celorlalţi, dar şi asupra imaginii pe care ceilalţi şi-o construiesc despre noi. De fapt suntem înconjuraţi de mai multe oglinzi. Depinde ce vedem în ele. Oglinzile ne pot arăta imagini înşelătoare sau avărata noastră imagine, ne pot duce spre imagini iluzorii sau putem privi prin ele proiecţia celorlaţi despre noi- o imagine dispersată, falsă, care nu are legătură cu noi. Oglinzile ne pot duce spre rătăcire sau spre găsirea imaginii autentice. Găsirea imagini autentice presupune să acceptăm iubirea, respectul, compasiunea pe care să o proiectăm apoi asupra celorlaţi. Relaţia cu ceilalţi este de fapt o relaţie cu noi înşine, iar relaţia cu noi înşine este o relaţie cu ceilalţi.O relaţe autentică presupune simplitate, sinceritate respect, iubire, dar mai ales faptul că nu depindem de nimeni şi nimic. Suntem liberi să fim noi, aşa cum suntem. Suntem liberi să alegem, să decidem, să evoluăm. Suntem liberi să iubim fără să obosim, fără să slăbim sau uzăm această iubire. Suntem liberi să uităm, să iertăm şi astfel să  reuşim să progresăm, suntem liberi să ne desprindem de trecut, ca să savurăm prezentul şi să-l împodobim cu trandafiri, cu delicateţe ne putem angaja astfel să avem grijă de prezentul nostru. După ce am depăşit încercările trecutului, vedem roadele în prezent şi le ducem spre viitor. Aşa, mergem mai departe. Elegant, fără grabă, avem grijă de imaginea noastră, de roadele noastre şi evoluăm.Respiră eliberat, ca şi când ţi-ai încetat alergarea. Simte-te nou. Nu absorbi tot aerul deodată. Ascultă-ţi corpul, apoi bătăile inimii, apoi vezi cum este noua ta respiraţie. Dacă vei găsirea tăcerea să nu te afunzi în ea şi să nu ai impresia că acuma totul este la picioarele tale, că eşti deasupra tuturor şi că acuma nu mai poţi greşi. Acuma că ai crescut, ai impresia că ştii multe, dar nu vei ştii destul niciodată. Alege să rămâi împăcat cu tine şi cu restul lumii, atunci nu vei putea greşi. Respiră în continuare. Inspiră. Expiră. Păşeşte. Nu uita să rămâi sensibil, să reacţionezi pozitiv. Nu trece nepăsător pe lângă frumuseţea, care te înconjoară. Păşeşte. Descoperă libertatea absolută. În momentul, în care dăruieşti din tot cugetul tău fără să accepţi nimic în schimb, atunci vei descoperi adevăratul drum al libertăţii, care te va conduce spre iubire. De fapt este un triunghi, în care fiecare element se completează: liberatatea conduce şi presupune- iubire, iar iubirea spre încredere, iar încrederea înapoi spre libertate. Vor fi apoi momente, în care iubirea, încrederea şi libertatea nu vor sta împreună, vor fi momente când ceea ce îţi propui va fi pe dos. Când nu vei izbuti. Dar, nu uita: adevărata ta izbutire va fi ceea ce vei descoperi în sufletul tău. Nu uita să-ţi conduci viaţa după o conştiinţă înaltă a iubirii, îngemânată cu înţelepciunea divină ca săi parte de echilibru interior. Nu uita să priveşti cu mult calm ceea ce viaţa îţi pune în faţă, să ai o atitudine simplă, demnă, ca să nu te pierzi şi ca să te cunoşti cu adevărat, pentru ca mai târziu să nu te blochezi. Devii conştient de toate capacităţile tale, de posibilitatea de a schimba sau rezolva obstacolul cu care te confrunţi. Aşadar, nu ai cum să te blochezi. Aşadar: respiră până te simţi eliberat, uşor ca un fulg; păşeşte cu mult curaj înainte; dacă devii dezorientat cere ghidare pentru a alege drumul tău, iar câd primeşi răspunsuri deschide-te într-un mod transparent, ca să te bucuri de noua schimbare în totalitate. Respiră. Păşeşte.

                       Îmi pare bine că ne-am împăcat,

                                 Cu drag,

                                      Umbra ’’

                                                                De Ioana Farcas

Vizualizări: 75

Răspunsurile pentru această discuţie sunt închise.

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Dragă Ioana, aici se publică texte în limba română. Dacă dorești să pui un text într-o altă limbă, trebuie neapărat să pui și traducerea, dar numai în acest grup: 

http://insemneculturale.ning.com/group/texte-bilingve-traduceri.

Dacă nu vei muta textul în grupul de mai sus și nu vei pune și traducerea, acesta va fi șters de aici în 24 de ore.

inainte de a fi mutat, poate se doreste o revenire asupra textului, in prima parte sunt repetitii de cuvinte, apoi cuvinte ramase in romana ca si cum ar fi o traducere cu google, pe la finalul textului, din nou, aceeasi senzatie de traducere cu google, chiar daca sunt cuvinte in italiana nu sunt puse la timpul corect, pe la mijloc nu am citit pentru ca este o lucrare destul de intinsa si daca sunt greseli asa la prima privire cu siguranta sunt foarte multe si pe parcurs. apoi textul ar trebui aranjat cu dialoguri si tot ce trebuie pt ca altfel, fiind si intr-o limba straina, devine mai greoi la citit

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 15 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 17 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor