Nunta cu bucluc

[Giurgiu Silvia]

Întins pe spate, cu privirile tâmpe, ce explorau tavanul odăii, care părea un ocean de lapte, ale cărui margini nu se puteau întrezări, din cauza blocajului mental provocat de cine știe, ce altă tâmpenie comisă, tânărul mire pipăia cu oroare substanța suspectă care-l acoperea, cleioasă și mai împuțită decât haznaua iadului. Strivi oripilat între degete ceva moale și un fior de dezgust îl străbătu din cap, până-n vârful degetelor de la picioare, urmat instantaneu de senzația unei electrocutări, care-i transformă claia de păr, năclăită de materia necunoscută, într-o veritabilă perie de sârmă. Șocul provocat de dezgustul resimțit îi trezi amintirile, ce se împotriveau îndărătnice să revină în creierul scurtcircuitat de beția istorică, de cu o seară în urmă, ale cărei urmări îi erau încă necunoscute.
Își aduse aminte, cu o tresărire, de existența miresei lui, pe care voise s-o pedepsească, deoarece se lăsase furată cu atâta încântare și ușurință, de șleahta aia abjectă de golani, pe care tocmai el îi adusese cu sine de la facultatea din Iași, unde studiau împreună. Erau colegii lui de facultate și de ...bazaconii, ce-i drept, dar faptul că pierduse pariul făcut cu cea mai mare siguranță de sine, îl înnebunise de-a binelea.
- Pe cât pui pariu, că îți furăm mireasa, la noapte? lătrase Victor, capul bandei, înfoindu-se în pene, ca un cocoș.
- Nu veți reuși niciodată, să o furați!
- A, nu? Și de ce, ești așa de sigur?
- Pentru că ea o să se opună! De asta!... Știe că nu vreau să se lase furată, și nu se va lăsa! Asta e!
Era absolut sigur ca așa va fi. Doar îi promisese. Zâmbi cu sarcasm și superioritate la ironiile colegilor, dar admise pariul propus, și anume, dacă se va întâmpla, oricum ,, imposibilul ”, vor bea împreună, până la ultima picătură, cele zece sticle de Jack Daniel s, pe care le aduseseră de la Iași.
Când o văzuse pe Laura alergând cu rochia de mireasă ridicată până la genunchi, chicotind amuzată, împreună cu cei șase ”pitbull ”, care o urmau ascultători prin lanul de porumb, mânia lui nu cunoscu margini.
,, Ce s-o mai fure ei! Pare că ea îi fură pe ei! Uite cum colaborează, mititica!”
Se întoarse la petrecere, simulând o veselie suspectă și nu se mai interesă toată noaptea de mireasa lui ”dispărută”, în ciuda insistențelor prietenilor și rubedeniilor intrigate de atitudinea lui ciudată.
Anunțul lăutarilor se repeta la fiecare 10 minute: ”Anunțăm pe domnul ginerică, că s-a furat mireasa!” El juca de mama focului în curte, prins între flăcăii satului, de se ridicau norișori de praf, până peste salcâmii din vale. Sudoarea curgea șiroaie pe el și picioarele mestecau pietrișul din curte, ca și cum ar fi strivit sub tălpi, chiar inima miresei lui.
Sătui de atâta așteptare, cei șase ”hoți” împreună cu Cosânzeana cea răpită se întoarseră plouați și furioși că fuseseră ignorați cu atâta nerușinare. Surd la reproșurile lor, se așeză sfidător la masă, invitându-i la festin, aruncând priviri piezișe tinerei spășite, care îi terfelise atât de grav demnitatea. Nu-i adresă niciun reproș verbal, dar ochii lui erau săbii ascuțite, care o sfâșiau nemiloase.
Când ajunseseră la cea de a șaptea sticlă de whisky, beția le fu întreruptă de tatăl lui, scandalizat de atitudinea fiului, care își bătea joc de el însuși și de ei toți. Nu înțelegea ce naiba îl apucase, deoarece era un tânăr responsabil, cuminte și serios. Nu-l mai văzuse niciodată beat, cu atât mai puțin făcut praf, ca în seara nunții lui.
- Andrei, chiar nu ți-e rușine de ceea ce faci? Tocmai la nunta ta, să te îmbeți în halul ăsta? Ce-i cu tine, băiete? Ai idee pe unde e nevasta ta și cât de umilită se simte, față de rudele ei? Dispari imediat din fața ochilor mei și du-te la culcare! Discutăm noi, dimineață!
Mut de căință și rușine, tânărul se ridică posomorât și fără să arunce măcar o privire ”leșurilor” ce zăceau pe sub masă, răpuse definitiv de asaltul inamicului american, se îndreptă către camera nupțială, unde îl aștepta terorizată mireasa trădătoare, ascunsă între așternuturile imaculate, convinsă că pare profund adormită. Își cunoștea bărbatul și știa că greșise, nerespectând promisiunea făcută, dar nu se așteptase la asemenea reacție, din partea lui. La urma urmei, era petrecere, ce naiba!
Numai că sărmanul mire nu prea mai avea gânduri și amintiri. Acestea dispăreau unul câte unul în ceața tot mai opacă a alcoolului, iar caruselul nebun în care creierul lui se lansase orbit de greață și rău fizic, își mărea viteza, cu fiecare secundă petrecută în poziție verticală. Citise pe undeva, că un om beat trebuie să-și scoată neapărat pantalonii... Oare de ce? Cine mai știa?... Dar fidel intuiției sale și-i dădu jos cu eforturi de Sisif, apoi căzu lat, cu fața în sus, încercând să stăvilească valul cotropitor de vomă, care căuta ieșirea printre dinții lui, strânși cu disperare. Spera că stând nemișcat, monstrul din Loch ness-ul său interior își va birui nevoia de libertate, dar tocmai în timp ce reflecta el la asemenea posibilitate, o ușoară zgâlțâială a umărului, provocată de o mână ușoară, șovăielnică și grijulie, îi provocă erupția catastrofală a conținutului stomacului, atât de greu încercat, risipind prin toată odaia și... pe tot globul pământesc, după părerea miresei, materii imposibil de văzut și de... mirosit...
Restul filmului... nu-l mai știa... Dar îl află de la frățiorul său mai mic, pe care-l descoperi cu spaimă și stupoare grohăind lângă el, beat și acesta, din obișnuință însă, nu din răzbunare, ca el.
Uluit de amploarea grohăielilor, care îl readuseră în lumea celor vii, îngrijorat serios că sursa lor ar putea fi delicata făptură, pe care o dusese mai deunăzi la altar, se ridică icnind în șezut, aruncând priviri înspăimântate, de jur împrejur...
- Măiculițăăă!!!... A fost potopul lui Noe, pe aici!... Ce dracu s-a întâmplat în casa asta? Laura, trezește-te! bolborosi el, îngrozit.
- Ce vrei, fraiere! Lasă-mă să dorm! auzi el șocat, vocea ce provenea de sub stratul gros de... materie verde...
- Ce faci, mă, aici!!! Unde e mireasa? Ce cauți tu în pat, cu mine? Pleacă de aici, drace! strigă Andrei, buimac, nepricepând absolut nimic.
Pe pat nu mai erau așternuturi, pe jos nu mai era covorul nou și frumos, cu care mama lui gătise odaia mirilor, în pat, alături de el, nu mai era mireasa lui, ci rinocerul de frate-su, beat criță, iar el zăcea în chiloți, în cămașă de ginere și papion la gât, acoperit de vomă.
- Băăăi, auzi ce zic! Spune imediat, ce ai făcut!... își luă el la rost fratele, convins că el era vinovat, de tot prăpădul acela.
- Hai, că-ți spun! consimți acesta să-l lămurească, scos din pepeni. Păi, te-ai îmbătat ca un porc, i-ai luat la bătaie pe mireasă și pe rudele ei, ai alungat toți nuntașii din curte și ai spart tot ce ți-a ieșit în cale, cu ghioaga lui Dragoș, aia de am luat-o din excursie, de la Mamaia, când eram la generală!... Tata s-a dus cu ei la spital, cu salvarea, că erau inconștienți toți! Mai vrei să-ți mai povestesc?
- Nu! răspunse Andrei sec, brusc golit de vlagă. Dacă mă minți, te omor cu mâinile astea! Băi, jură că am făcut eu așa ceva! se rugă el, cuprins de spaimă și îndoială.
Abia ținându-și râsul, Alex încuviință fatalist, din cap.
- Frățioare, faci urât la beție, să știi! completă el, ipocrit.
- Mă duc, să mă arunc în lac! declară Andrei, disperat.
Alex sări din pat, speriat de duritatea afirmației.
- Stai mă, ce ai înnebunit? Vrei să te omori? Am glumit, fraiere! ...
De data asta, cel care izbucni în hohote de râs, fu Andrei.
- Bă, da vițel mai esti! Mă duc să mă spăl, fraiere! Nu știi, că n-avem baie? Hai să dăm jos de pe noi porcăria asta! Ai borât, ca un porc!
- Euuu?... Tu ai vomitat, ca o fetiță însărcinată! Eu țin la beție, nu ca tine!
Se luară la întrecere, până în fundul grădinii, sub protecția zorilor, ce se iveau curioase de după dealul împădurit, apoi se aruncară în apele neclintite ale lacului plin de nuferi argintii, care murmurară în cor insulte neînțelese, celor doi tineri barbari, care le uzurpaseră somnul și tihna dimineții.

[Sofia Sincă]

Ce poate face, din om, alcoolul...

Un text drăguț, umoristic. Deși nu aș fi dorit să fiu în pielea miresii. Nu cred că ea s-a amuzat prea tare... Bine scris, frumos compozițional. De acum nu mai sunt sunt reproșuri compoziționale la tine, Silvia.

Am găsit, două greșeluțe, în schimb: le Laura, - pe Laura; dute la culcare - du-te.

Am citit și m-am amuzat, atât cât ne permit vremurile.

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Amuzant, dar nu pentru cei implicați. Bine scris și acesta.

[Giurgiu Silvia]

Giurgiu Silvia a spus :

Sofia Sincă a spus :

Ce poate face, din om, alcoolul...

Un text drăguț, umoristic. Deși nu aș fi dorit să fiu în pielea miresii. Nu cred că ea s-a amuzat prea tare... Bine scris, frumos compozițional. De acum nu mai sunt sunt reproșuri compoziționale la tine, Silvia.

Am găsit, două greșeluțe, în schimb: le Laura, - pe Laura; dute la culcare - du-te.

Am citit și m-am amuzat, atât cât ne permit vremurile.

Sofi

Mulțumesc, d-na Sofi! Ideea era de obține măcar un zâmbet, cu proza mea... buclucașă! Dacă am reușit, înseamnă că scopul a fost atins! Voi îndrepta scăpările de ortografie!

[Giurgiu Silvia]

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Amuzant, dar nu pentru cei implicați. Bine scris și acesta.

Lisia, drag de popasul tău, pentru care îți mulțumesc mult!