S-a-ntins iarna ca-n poveste

[C.Titi Nechita]

S-a-ntins pe câmp dalbă poveste
Cu nostalgii de altădată;
Vântul aleargă peste creste
Pe șotii pus, de astă dată.

 

Stârnește prin livezi puzderii
De stele smulse de pe ramuri,
Dar când coboară storul serii,
Le face flori, colo, pe geamuri.

 

Sub streșini se adună vrăbii
Puțin zburlite de-ntâmplare,
Iar de pe deal coboară-n sănii
Năluci pe albele răzoare.

 

Printre răchite scorburoase
Au mai rămas câteva umbre
Și de prin hornuri fumegoase
Urcă spre cer fuioare sumbre.

 

Zvâcnesc cărbunii colo-n vatră,
De printre nori se-arată stele;
Doi mâți, sătui de-atâta ceartă
Adorm cuminți printre surcele.

[Vasilisia Lazăr]

O foarte frumoasă poezie de iarnă pentru copii.

[Valeria Merca]

„S-a-ntins iarna...” - s-a-ntins cu expresii și construcții poetice frumoase.

Am citit cu plăcere

[Sofia Sincă]

Versuri de iarnă, versificație puerilă. Astfel de poezii citeam când eram elevă pe la gimnaziu. Și am și eu ceva ani...

astădată - astă dată

Dar am citit cu plăcere, în virtutea nostalgiei.

Sofi