Cosmogonie

[Gabriel Cristea]

Dracul, plictisit de atâta liniște,
se scărpină cu degetul mic
prin părul său cernoziom și
se gândi să tragă un fir din țesătura cerului.
Îl trase ușor, ușor, pe nesimțite,
cu mâinile lui fine de pianist,
privind la pleiada de stele,
ce trecea sclipitor prin ochii lui șăgalnici.
Era o lumină a universului -oda bucuriei lui interioare-
ce se pierdea spre frontiere necunoscute,
și-atunci , să n-o piardă, o modelă într-un cerc,
pe care îl tot rostogolea val-vârtej
și-l trecea dintr-o mână într- alta,
jucându-se drăcește cu el.
Apoi, îi alunecă pe coadă
şi-l lovi cu călcâiul copitei spre hău.
Era fericit, se credea inovatorul
globalismului stelar -arhitectul noii lumi-,
până când cercul începu să se rotească amețitor,
iar salba pulberilor stelare deveni
o gaură neagră, ce-l atrăgea spre genune.
Mai încercă cu ultimele puteri,
să-l strige pe arhitectul șef,
bolborosind ceva despre universul de drept.
Se făcuse târziu, iar Dumnezeu se dusese la culcare, zâmbind!

[Mihaela Popa]

amuzant, diferit, tonic

[Gabriel Cristea]

D-le da Coza, blasfemie este pentru jefuitorii de neamuri! :))

[Sofia Sincă]

Aviz amatori: nu vă credeți nici dumnezei, dar nici draci. Aveți, avem puteri limitate, aici pe pământ și voila, și dincolo de el. Un pamflet bun, tonic și edificator.

Mi-a plăcut,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

Redactare deficitară...

Simpatică... blasfemie.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Așa-i când îți bagi coada acolo unde nu te pricepi! :)

Originală, ironică! Cât despre „universul de drept” ce să mai zic? :)

[Valeria Merca]

Reușită/ originală plăsmuire! :) 

Am citit cu plăcere

[Nădejde Angelina]

  Interesant poem!