Luna ca un ochi de cal măiastru

[Petre Ioan Crețu]

captiv în uimire definitiv

nu mai pot să văd să aud să strig

apoi vine Urmuz și ne dăm

printr-o pâlnie de tablă ca pe topogan

.

mă trezeam aproape în fiecare dimineață

complet dezbrăcat

în parcul lunatic

pașii îmi erau umezi târșiți pe asfalt

pe aleea de piatră

aerul era rar printre frunzele de hârtie

decupate și cucii ca niște gloanțe de piatră

se ănfingeau adânc în umbrele noastee

în iarba cu rouă șerpuiesc sălbatice flori

înlănțuiesc uimiri șuieră moarte

apoi trece mereu același câine

șchiop și slab ca o nălucă

mârâind îndurare cu dinții rânjiți

.

rușinat îmi duc mâinile la ochi

și mă întorc acasă

e ceva distanță dar cui îi pasă

mă strecor printre vecini somnambuli

până la mansarda rece aspră

ca o mașină de tocat vise și iască

pe masă aveam o mașină de scris Olivetti

o sticlă cu vin prost și ieftin

și multe foi mâzgălite lipite cu scotch

să nu le ia vântul

de fiecare dată când se deschidea ușa

ele își luau avânt să zboare

pe fereastra fără geam

spre Parnas călare pe o coamă

de vânt

noroc că erau bine lipite

din când în când mai scăpa câte una

și eu o urmam în zbor cu bicicleta albastră

până oboseam

de cele mai multe ori leșinam

și mă trezeam complet dezbrăcat

în parcul ciudat ce semăna

cu un ochi sau mai bine

cu o căpățână de cal măiastru

albită de timp și nevoi

[Nikol MerBreM]

Vă mulțumesc pentru istorisire, domnule Crețu, nu îndrăznisem să o cer! Simpatică parola :)! Dar eu trag nădejde că până şi o bicicletă portocalie se poate albăstri de-i cresc aripi :).

[Petre Ioan Crețu]

Nikol, cum spuneam, în tinerețea mea timpurie, imediat ce am terminat facultatea, nu m-am dus la post, am stat în București și am lucrat ca vânzător într-un magazin de chimicale, aflat la intersecția dintre Ștefan Cel Mare și Dorobanți. La sfârșitul programului venea o prostituată, a cărui întrebare codificată era „Aveți vopsea pentru bicicletă portocalie?” Dacă răspundeai afirmativ însemna că erai interesat de serviciile ei, Pe atunci plata se făcea în detergenți, hârtie de împachetat, pensule, vopsea, etc. :))))))

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc Ioane pentru trecere și semn.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult Sofia pentru lectură. Cred că am trecut de la perioada roz la roșu închis spre cenușiu :))

[Nikol MerBreM]

Domnule Creţu, atâta vreme cât bicicleta e cu aripi, că e albastră, că e portocalie, nici nu mai contează :)!

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

O lume halucinantă, onirică, coșmarească... și-o călăuză - calul măiestru/Pegasul.

Reușită atmosfera creată!

da Coza

[Sofia Sincă]

Visul și comportamentul unui lunatic, printre lunatici, unde mintea și corpul se învârtește fără scăpare. Tot ce înconjoară prinde stare ce provoacă anxietate, într-un spațiu imponderabil, cu trăiri imaginative năucitoare, menite să provoace haos. Perioadă de tortură în poezia lui Petre Crețu.

Dar atât de imprevizibile, de interesante și bine alese.

Sofi

[Petre Ioan Crețu]

Mulțumesc mult  Valeria  pentru trecere și semn. Băgai și eu de seamă cum că ar fi ceva de capul lor :)))

[Valeria Merca]

...

de fiecare dată când se deschidea ușa
ele își luau avânt să zboare 
pe fereastra fără geam
spre Parnas călare pe o coamă de vânt - eu  zic să fiți cu mare băgare de seamă la aceste foi mâzgălite lipite cu scotch. Sunt o comoră.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam Vasilisia, modific imediat.