Cu buze de paiaţă

[Nikol MerBreM]

Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată?
Tu mă rupeai din mine tot mai des,
În anii grei, cu fruntea-ndoliată,
Un labirint al toamnei am ales.

Să fug de tine-am încercat în seara
Când fluturii se împărţeau la doi,
I-am răstignit albastru pe vioara
Ce răsărise în noian de ploi.

Te-am amăgit cu vorbe ca de gheaţă
Ori m-am ascuns în pietre fără chei,
Am râs forţat, cu buze de paiaţă,
Şi-am tremurat când te iubeau femei.

A ta am fost când mă credeai departe,
Eu te iubeam pe-o margine de vis,
Dar mă-nchinam la dogma ce desparte,
Albe lumini de tristul compromis.

De nu ţi-am fost sărut, astăzi mă iartă,
Căci mai adânc în vene te-am zidit,
M-am războit cu-a lumii-ntoarsă soartă,
În ape argintii, te-am oglindit.

Varianta  a II-a

Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată?

Tu mă rupeai din mine tot mai des,

În anii grei, cu fruntea-ndoliată,

Un labirint al toamnei am ales.

 

Să fug de tine-am încercat în seara

Când fluturii se împărţeau la doi,

I-am răstignit albastru pe vioara

Ce răsărise în noian de ploi.

 

Te-am amăgit cu vorbe ca de gheaţă

Ori m-am ascuns în pietre fără chei,

Am râs forţat, cu buze de paiaţă,

Şi-am tremurat când te iubeau femei.

 

A ta am fost când mă credeai departe,

Eu te iubeam pe-o falie de vis,

Dar mă-nchinam la dogme fără moarte,

Smulgeam lumini din tristul compromis.

 

De nu ţi-am fost sărut, în gând mă iartă,

Doar mai adânc în vene te-am zidit,

M-am războit cu-a lumii dublă soartă,

În ape de argint eşti oglindit.

[Nikol MerBreM]

Domnule "J' Arrive!"/Valerian Bedrule,  în primul rând vă mulţumesc pentru feedback şi explicaţii, ştiu că nu e puţin lucru să vă faceţi timp! Chestiunea cu genitivul, să zic aşa, "disimulat",  n-o ştiam, voi încerca să o aplic atunci când voi mai scrie în vers clasic deşi poate prea curând nu îndrăznesc :)! Dar oricum, vă asigur că am învăţat câte ceva! Legat de ritm, mai mult decât soluţiile propuse, n-am putut deocamdată, poate voi posta tot aici, varianta cu modificările pe care le-am expus deja. Când am spus că sunt începător n-am glumit, mă aşteptam să-mi spuneţi ca la matematică, soluţia asta da, asta nu :). Acum nu am siguranţa că sunt bune :).

Vă mulţumesc şi pentru imboldul de a păşi mai înalt, deşi eu,  sincer, aş fi mulţumită dacă aş putea păşi mai înalt decât mine însămi, cea de acum :)!

Cu drag şi mulţumiri,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Doamna Valeria, vă mulţumesc pentru modul elegant în care mi-aţi spus nişte lucruri în care şi eu cred :)!

[Valeria Merca]

Draga mea Nikol, encore une fois: La muuulți, mulți ani, cu bucurii și inspirație ( că asta e  benefică aici)!  Vreau doar câteva lucruri să-ți spun: sunt dascăl, de profesie, ca și tine, cu Liceul Pedagogic la bază... asta însemnează muuult. Dacă nu mă laud eu... atunci cine?! - glumesc, evident! nu mi-au murit lăudătorii:))). Nu sunt un profesionist  pe niciun tărâm, sunt asemeni ție, o ființă sensibilă, care are pretenții de la ea, întâi de toate și, mai apoi,  de la cei care îi  calcă pragul. Pentru mine Însemne Culturale a devenit un mit, e Casa sufletului meu...  Aici am învățat enorm de multe lucruri, de la voi toți, voi, cei care îmi luminați adesea gândul! Poate nu întâmplător dragii mei fondatori ai acestui site - Ion și Lisia,  pe care îi admir fără margini, m-au ales să comentez/ să-mi las și eu umila părere despre trăirile exprimate aici. Uneori sunt prea mică pentru un război atât de mare... se postează aici dumnezeiește, fără cusur... Poate, Lisia și dragul Ion Lazăr da Coza au văzut în mine o persoană competentă/ potrivită. Le mulțumesc pentru încrederea acordată. Și mai e ceva: dacă dăm o raită pe net și citim totul în materie de Poezie... ( eu sunt mai mult cu Poezia), observăm că Însemne Culturale e site-ul care se respectă, care promovează zicerea / citatul născocit  de dragii noștri fondatori ai site-ului: Oglinda în care doar cei puternici au curajul să se privească. Cât de adevărat spus!! Și cum am și eu un pic de vechime pe aici, mă înclin, cu prețuire acestui slogan și, mai cu seamă, vouă creatorilor de frumos!

Cu drag și admirație pentru toți membrii acestui site!!

[Nikol MerBreM]

Ada Nemescu, vă mulţumesc mult pentru mesaj, urări  şi melodie, e foarte frumoasă... astăzi sunt o răsfăţată :)!

Cu drag,

Nikol

[Ada Nemescu]

doar admir...la multi ani

https://youtu.be/zG2fMy90M9c?list=RDBT_n83R_Tgk&t=13

[Nikol MerBreM]

Crinu, tare bine îmi prinde încurajarea dar nu mă ispiti prea tare să fur focul :)...

[Nikol MerBreM]

Doamna Merca, legat de primul vers, aş putea pune "Mi-am fost pelin, mă voi ierta vreodată" dar parcă tot rămâne jumătate de romanţă :) şi pe de altă parte, nu ştiu de ce, parcă pentru mine e mai curat primul vers. Dar mi-ar plăcea un feedback :)!

Vă mulţumesc mult pentru urarea de "La mulţi ani!",

Nikol

[Nikol MerBreM]

Domnule Bedrule, legat de ritm, deşi ştiu definiţia elementară a ritmului iambic, nu ştiu dacă o aplic cum trebuie în cadrul versului, de aceea, voi pune mai jos, cu bold, silabele pe care eu le citesc accentuat în vers (nu ştiu de-i corect) şi apoi voi răspunde la fiecare observaţie a dumneavoastră:

Că te-am iubit, mă voi ierta vreodată?

Tu mă rupeai din mine tot mai des,

În anii grei, cu fruntea-ndoliată,

Un labirint al toamnei am ales.

 

Să fug de tine-am încercat în seara

Când fluturii se împărţeau la doi,

I-am răstignit albastru pe vioara

Ce răsărise în noian de ploi.

 

Te-am amăgit cu vorbe ca de gheaţă

Ori m-am ascuns în pietre fără chei,

Am râs forţat, cu buze de paiaţă,

Şi-am tremurat când te iubeau femei.

 

A ta am fost când mă credeai departe,

Eu te iubeam pe-o margine de vis,

Dar mă-nchinam la dogma ce desparte,

Albe lumini de tristul compromis.

 

De nu ţi-am fost sărut, astăzi mă iartă,

Căci mai adânc în vene te-am zidit,

M-am războit cu-a lumii-ntoarsă soartă,

În ape argintii, te-am oglindit.

a) Eu primele, nu le simt, poate e de la citit, cum spuneti. Pentru "astazi" şi "albe", aş putea schimba aşa:

Dar mă-nchinam la dogma ce desparte,

Albe lumini de tristul compromis.

<->

Dar mă-nchinam la dogme fără moarte,

Smulgeam lumini din tristul compromis.

Respectiv,

De nu ţi-am fost sărut, astăzi mă iartă

<->

De nu ţi-am fost sărut, în gând mă iartă

b), h) am corectat, mi-a scăpat...

c) margine de vis <-> falie de vis

d) Căci <-> Doar

e)În ape argintii, te-am oglindit.

<->

În ape de argint eşti oglindit.

 f) am sesizat şi eu de când am scris dar am sacrificat forma de dragul mesajului, totuşi aş putea pune şi

lumii-ntoarsă soartă <-> lumii dublă soartă

g) punctul acesta nu-l înţeleg deloc, după gramatica pe care mi-o amintesc (puţină), eu prin genitiv înţelegeam doar "buzele paiaţei"; înţeleg că "buze de paiaţă" ţine loc de genitiv dar mă gândeam că e o variantă mai bună în poezie decât "buzele paiaţei"; apoi nicicum nu înţeleg de ce spre exemplu, "albe lumini" e genitiv. Sincer aici chiar mi-ar folosi dacă mă luaţi ca pe un începător, ca să înţeleg (în definitiv sunt unul, de ce nu aş beneficia de îngăduinţă şi răbdare :)?). Singurul lucru pe care îl percep eu un pic supărător, e că poate am cam repetat prea des particula "de". Oare la asta vă referiţi?

Cu mulţumiri,

Nikol

Răspunsul lui J' Arrive!: 

a).   aplicaţi accentele peste tot (pentru ritmul iambic - aici), altfel rupeţi din muzicalitate... este vers în manieră clasică; n-am spus că nu ştiţi să pronunţaţi corect cuvintele;

b). buze de paiaţă: ce fel de (buze)?  e tot un genitiv, un subs. însoţit de prep. 

c). albe lumini: ce fel de (lumini)? chiar dacă adjectivul se află în faţa substantivului, e tot o construcţie banală, facilă, dar corectă gramatical, desigur;

     V-am dat aceste coordonate (în primul meu com.), pentru a vă putea desprinde de puerilităţile celorlalţi, pentru că puteţi mai mult decât alţii;

     Succes!

[Nikol MerBreM]

Domnule Bedrule, încerc un răspuns la comentariul dumneavoastră, cu întârziere, poate. În primul rând, observând că nu prea lăsaţi comentarii (sau cel puţin până de curând aşa a fost), ajunsesem să îmi doresc un comentariu (opinie) de la dumneavoastră, deşi mă cam temeam de conţinutul acestuia, ştiindu-mi hibele, dar îngăduindu-mi-le uneori :). Aşa s-a făcut că atunci când a venit, observaţiile fiind făcute la obiect,  raţional şi fără etichetări neplăcute (adică nu dintre cele pe care nu mi le asum), nu numai că nu mi-a displăcut, ba m-a chiar bucurat.

Nu ştiu dacă veţi mai citi pe aici, intuiesc că da, dar poate mă înşel. În speranţa că citiţi, pun un al doilea comentariu tehnic, cu posibile soluţii la problemele ridicate de dumneavoastră. Sper să mă luaţi aşa cum sunt, un om matur dar care se răsfaţă un pic în poezie şi proză scurtă (sau încercarea de poezie şi proză scurtă :)). Recunosc că nu trudesc deloc, ba mai mult, când scriu e ca o vrajă, ca o transă, păcat că nu sunt în stare să vrăjesc suficient de profesionist :) şi pe alţii, mi-ar plăcea, cui nu :)? Nu trudesc şi pentru că nu prea am timp dar şi pentru că atunci când mă apuc de numărat silabe, îmi trece toată vraja, eu vă spun sincer ce simt, sper că nu o veţi lua ca pe o neseriozitate.

Dar... înţeleg că atunci când joci un joc cu reguli (vers clasic), trebuie să le respecţi, de aceea, ştiu că aveţi dreptate şi mi-ar plăcea să ajung la performanţa în care şi măsura şi ritmul să facă parte tot din vrajă. Şi mai ştiu că dacă încalci o regulă, poţi fi original, dar dacă o încalci după ce ai demonstrat că ştii să o respecţi, eşti şi profesionist. De asta, deşi vreau ca mine, vreau ca mine în varianta mea mai bună :). 

Deşi deja vă mulţumesc pentru timpul acordat poeziei mele, sunt puţin egoistă şi încă vă cer feedback-ul şi pentru soluţiile găsite, şi cum sunt şi sărac şi mofturos :), poate e mai bine să nu mi-l daţi azi, ca să puteţi tăia în carne vie, de va fi :).

Vă mulţumesc mult pentru urarea de La mulţi ani!

Nikol

[Crinu Sorin Leşe]

Ba să îndrăzneşti! :)))