Odă în mediul acvatic (Aquarium)

[Nikol MerBreM]

Împovărat de vise şi de alge,
Iubitul meu, te-ai coborât în ape.
S-a întunecat fără de veste cerul
Şi somnul greu mi l-am simţit aproape.

Cu flori de zi – cătuşe la picioare
Înaintez, urcând în noaptea rece
Mă fură ploaia, ameţindu-mi gândul
Spre casa ei din mare mă petrece.

De aici către tine-o lacrimă amară
Căzând, drumul greu mi-l arată
Cu sânge stropesc în grabă coralii
Oh, suflet, gândi-vei vreodată?

Dar timp de-ntrebări nu mai curge
În spate-e o neagră cortină
De mână cu albastre vitralii,
Pe cale cobor, după apa-lumină.

Mi-e trupul purtat de glezne – cenuşă
Ştiu, chinul e cel ce de tine mă leagă
N-am să strivesc între unde speranţa
De-ar fi să străbat o mare întreagă.

[Nikol MerBreM]

Dragi pieteni,

Sunt de acord că versurile mele suferă de aritmie şi întrec des măsura :). Cu siguranţă, dorinţă de perfecţionare există chiar dacă nu va fi curând vizibilă. Vă mulţumesc pentru lectură, răbdare şi observaţii!

[Ion Lazăr da Coza]

S-a spus ce era de spus. 

Și eu mă bazez pe dorința ta de perfecționare!

da Coza

[Valeria Merca]

Din păcate, aşa cum a precizat şi Laura, poezia suferă din cauza prozodiei. În s1, în v3 ai ruperi de ritm iambic, unde accentul  ar trebui să cadă tot pe a doua silabă. În s2 e bine. În restul strofelor ai clacat.  Nu e vorba doar de a ne încadra în anumite tipare; la versul clasic rima combinată cu ritmul dau muzicalitate poeziei.  Îndemnul meu este să încerci creaţii mai scurte. Astfel vei avea un control mai bun asupra elementelor de versificaţie. Sper, într-un final,  că vei reuşi!:)

[Laura H.]

Poezia ar fi interesantă prin ceea ce exprimă, dar pierde mult din punct de vedere al elementelor de versificatie. Ar trebui mai multa atenție la respectarea masurii versurilor, la ritm si la accent, acestea trebuie respectate la fel în toate strofele poeziei. Primele doua versuri sunt mai bunicele, in a treia strofa insa nerespectarea prozodiei devine suparatoare.

Cu prietenie,