norocoși

[gina zaharia]

n-am să ascund vara aceea care ne-a adus străzile față în față

și ne-a arătat cum se pășește

într-o iubire uriașă

am împărțit-o

ca pe un everest al inimii

apoi am traversat-o cu tot aurul ei

pe drumuri fără hoți

noi și două păduri tropicale

acolo am învățat să trăim pe o clapă de pian

într-un arbore de cafea

 

nu ne-am spus niciodată nimic despre liane

ori despre casa rămasă într-o carte cu descrieri faimoase

eram norocoși că o parte din noi o hrănea pe cealaltă

și nu lipseam de la niciun eveniment

de senzație

 

odată am uitat fereastra deschisă

și a furat-o somnul

cine nu știe să viseze înseamnă că și-a pierdut cheia

zadarnic întreb unde s-a dus vara mea

cu pantofi de culoarea străzilor

goale

imediat

îmi răspund pașii altor îndrăgostiți

 

[Vasilisia Lazăr]

Doamne, cât de frumos! Mi-a amintit de un vers al unui cântec: „te-am răstignit undeva, într-o vară”... Atât mi-a rămas. Poate totuși îmi voi aminti cântecul.

Toată admirația, Gina! Norocoasă că te cunosc și că te citesc!

[carmen popescu]

Vara aceea, cu străzile față în față, vara mea, cu pantofi de culoarea străzilor... vara unui visător. Drag!

[Mihaela Popa]

"norocoși că o parte din noi o hrănea pe cealaltă

și nu lipseam de la niciun eveniment

de senzație



odată am uitat fereastra deschisă

și a furat-o somnul

cine nu știe să viseze înseamnă că și-a pierdut cheia"

am rezonat puternic cu inima poemului tău, admiraţie!

[Valeria Merca]

Metafore seducătoare și visele tale care ne umplu de frumos!

Admirație, Gina!

[Sofia Sincă]

Visând euforic... În dimensiuni impresionante şi dinamice, simţăminte desfășurate cu plus de optimism şi iubire. Adevărat norocoși cei ce pot visa astfel și mai ales să scrie astfel.

Poemul își păstrează candoarea, cursivitatea şi limpezimea pe tot cursul său.

Deosebită apreciere,

Sofi