Basm boreal

[gabriel cristea]

Ninge pe-ale tale gene
lungi ca noaptea boreală;
Flori-de-colț se-aștern poiene
sub lunatica urzeală.

Visul a-nghețat pe geamuri,
candela mai scânteiază,
iar castelul dintre ramuri
ca o stea pe cer pulsează.

Totu-i alb și-argint în ceruri,
caii troienesc în coamă;
Un stejar trăind de-a pururi
ți s-a pus fluture-n palmă.

Ochii lui sclipiri de ghindă,
ce dau buzelor târcoale,
vor sărutul să-ți cuprindă
cu-ale zborului răscoale.

Și din turnul de balaur
te cufunzi în albe basme,
depănând cu fir de aur
vechi iubiri, printre fantasme.

Iar pădurea constelată,
nălucind de pe-o nedeie,
tace cu priviri de vată
peste somnul tău, femeie!

[Ion Lazăr da Coza]

floare-de-colț

Versuri cu patină.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Încântătoare versuri!

[Sofia Sincă]

O poveste parfumată cu romantism și melancolie. Amintiri ascunse în lacrima ce aluneca pe obraz, cu tehnică lirică și vocabular simple, vers scurt. Însă, fac parte cam din poezia anilor `80.

O dată nu se pune.

Dar am citit cu plăcere.

Sofi

[Chris]

frumoase imagini...

[Mihaela Suciu]

Versuri gingaşe!

Gabriel, i-ai povestit de-ai adormit-o. :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Valeria Merca! Întotdeauna mi-au plăcut poveștile nemuritoare. :)

[Valeria Merca]

E minunat. O aduci bine din condei, Gabriel Cristea! :)

Felicitări!