Mirosea a soare

[Gabriel Cristea]

Urcam cărarea împădurită spre dimineață.

Soarele curgea cascadă de raze

peste coroanele stejarilor bătrâni,

asemenea trenelor de comete

răsfirate pe umerii goi ai zorilor tomnatici.

Printre ramuri, lumina jucăușă

pulsa fascicule de viață

frunzelor adormite -cumințenii ale pământului.

Simțeam ochii fiarelor -priviri de fosfor-

ce mă petreceau prin rărunchii pădurii arămii,

mușcând din singurătatea mea.

Eternitatea pusese vântului zăbală la gură,

iar sufletul meu respira prin eternitate.

Mirosea a liniște ghinda de aur, 

a pădure îndumnezeită!

Mirosea a moarte dulce-amăruie

mucegaiul arborilor frânți -rodul pământului,

și-atunci m-am lungit pe burtă, adulmecând

ca o fiară flămândă dâra de lumină.

Mirosea a soare, mirosea a soare!

[Ion Lazăr da Coza]

Simțeam ochii fiarelor -priviri de fosfor- > Simțeam ochii fiarelor – priviri de fosfor –

Notă: A nu se face confuzie între cratimă (-), zisă şi liniuţa de unire (fiindcă uneşte două unităţi lingvistice), şi linia de pauză (–)! Linia de pauză (cratima mare) nu se ataşează de cuvinte (aşadar este precedată şi urmată de blanc/pauză). Cu ea putem realiza expresii şi construcţii fără predicat (de exemplu: „În faţa mea – marea zbuciumată!”). Deci anunţă lipsa predicatului verbal ori a verbului copulativ. Nu e precedată de virgulă, însă, în unele situații, poate fi urmată de virgulă. Uneori marchează pauza scurtă dintre diferite părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii sau fraze. Dacă sunt două, ţin loc de paranteze (de exemplu: „În seara aceea – era dulcea lui zăbavă – terminase de buchisit foaia din calendarul de perete.”).

Prea mult Calistrat Hogaș.

da Coza 

[Mihaela Popa]

semn de popas

[Valeria Merca]

E minunat când miroase/  mirosea a soare!

Un  drag popas

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc pentru comentarii! În cel de-al doilea vers m-am gândit la bronz ca stare fluidă, dar se pare că nu e prea potrivit. Mă voi gândi la o altă variantă!

[Sofia Sincă]

Soarele curgea cascadă de bronz- nu-mi pot imagina culoarea bronzului în raze de soare... M-a pus în dilemă de la început.

În rest, descrierea unui peisaj de toamnă... frumos ce e drept, dar cam fără suflet, cel puțin prima parte a poemului.

Mirosea a soare, mirosea a soare! - acest vers dă toată esențialitatea poemului, deși e concluziv.

Am citit cu plăcere și interes,

Sofi

[Nikol MerBreM]

Tot mai tare "miroase a soare" prin poeziile acestea :)!

Drag,

Nikol

[gina zaharia]

Am simțit mirosul de liniște și lumină!

[Veronica P. L.]

Imagini frumoase, fluiditate. Poem care promite. 

[Mihaela Suciu]

Un prozopoem... miroase bine!