Nu mai strigați la îngeri - dedicată lui Ion și Lisia da Coza

[chindea maria elena]

 

cad spre cer poeții

 

să fim mai aproape

îmi cereai apăsat tot mai aproape

pe coastele mele să-ți ridic biserică

de trei ori pe zi

să țin slujbă de iertare a păcatelor

la toate răscrucile cărnii

 

sunt goală în palma trudită a efemerului mușcată

de toate rănirile ierbii

și-ale pământului

 

ispitele să mă urzice până la dizlocarea vertebrelor

se topesc sori în epiderma fiecărei vibrații

până-i țâșnește morții

sudoarea

din brațele ca niște ventuze

 

după ce ți-am îmbrăcat toate atingerile

până la capătul nopții

și-al zilelor decapitate de arșița cuvintelor

m-am întrebat

din care izvoare mă beau zorii

de cresc precum coca vieții pusă la dospit

în cuptoarele sângelui

 

văpăi saturate de nove sărută buza cupei

amprentele noastre florale

degajă miros de busuioc și ambră

când își izbesc depărtările

cu pocnet sec

 

numai poeții știu să-și risipească veșnicia

boem și tandru

precum un greier agățat de-un corn de inorog

pe o noapte înlunată

 

slova de aur desfide gura pecetluită a morții

 

ziua adevărată în os celest

ei o descuie prin fumul rugului în care pier

înviere în roșu pur  

 

[chindea maria elena]

Mă bucur că ți-a plăcut, Corina.

[chindea maria elena]

Muulțumesc Ana pentru scanări...  Cu drag

[Corina Militaru]

Frumos, foarte frumos! :)

[chindea maria elena]

Ca întotdeauna Ioane ai harul sintetizării! Așa e. Cerul nostru odihnește demult în altarul prieteniei respirația efemerului - și aceasta nu ține de alte atingeri ale socialului. E cumva în afara deși nu-l exclude.

Te/ vă îmbrățișez cu mare drag.   

[chindea maria elena]

Gestul a fost unul firesc, Valeria. O revărsare a sufletului ce nu putea fi oprită. Ca o stringență afectivă.  Drag

[chindea maria elena]

Mulțumesc de rezonanță Adriane.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumirile, și de-o parte și de alta, sunt de prisos acolo unde e cădere spre cer(ul prieteniei)!...

Îmbrățișări,

da Coza

[Valeria Merca]

Nobil gest, minunat poem!

Admirație!

[Adrian Mondea]

"numai poeții știu să-și risipească veșnicia / boem și tandru / precum un greier agățat de-un corn de inorog / pe o noapte înlunată". Cu plus A.M.

[chindea maria elena]

Știi draga mea Lisia, mi se întâmplă de multe ori să uit semnificația cuvintelor.  Parcă m-aș scufunda într-o altfel de realitate în care comunicarea se face prin alte instrumente. Poezia e comunicarea de la suflet la suflet - drept care curgerea este  pe altă pantă a înțelesurilor. De aceea e relativ mai ușor să răspund metaforic unui gest decât prin cuvinte care aparțin altei dimensiuni...

Cu drag vă îmbrățișez.