Haiku (XX - XXII)

[Ion Lazăr da Coza]

Haiku (XXII)

umbre de cocori

peste ogorul arat

caligrafie

Haiku (XXI)

foşnet de frunze

sub paşi de om obidit

făr’ ecou darul

Haiku (XX)

puii-s buni de zbor

cuibul e-n rugi de mure

la pândă ereţi

[Valeria Merca]

Am citit cu atentie marita, cu interes si...mare placere. Vorba autorului: ''Place.! Adicatelea, plac tustrele. Voi incerca si eu...asta, ca o paranteza.:)

semn de aceeasi pretuire,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Eu cred că, indiferent ce formă are poezia, fie ea şi formă fixă, vom jongla cu sensul abstract, altfel spus fie se vor folosi figuri stilistice, fie se va merge la limita figurilor de stil. Atât timp cât lucrezi cu sensul figurat este firesc să se întâmple aşa, în limba românească. Pentru acest lucru am susţinut ceea ce am susţinut referitor la rezonanţe şi vibraţii specifice fiecărei limbi în parte. Într-un fel sau altul, la noi, poezia are legătură într-o mai mare sau mai mică măsură cu figurile de stil, nu le putem evita, cel mult le putem tuşa, mai mult sau mai puţin. De aceea văd haiku şi tanka într-o plajă mult mai mare de expresie poetică.

[Ion Lazăr da Coza]

Haiku-ul e poezie a naturii în înţelesul japonez (ZEN). În clipa prezentă/în imediat.

În această cheie, întreb: Oare e potrivit aici versul trei: întâlnirea lor? Haku-ul nu este un poem de dragoste!!! 

Sper că toți am avut de câștigat din această dezbatere și, din partea nimănui, nu va fi strop de supărare! :)))

[Vasilisia Lazăr]

Kireji înseamnă cezură, adică o pauză ritmică. La haiku, această pauză se folosește la sfârșitul primului vers sau la sfârșitul celui de-al doilea, dar niciodată după ambele. Cred că aici e buba la ambele haiku-uri. Poți muta cezura de pe primul pe al doilea vers. De ex. la Ion se poate citi:

1. umbre de cocori/ pe câmpul arat      pauză    caligrafie

dar și 

2. umbre de cocori      pauză      pe câmpul arat/ caligrafie

La fel e și cu haiku-ul pe care l-ați exemplificat.

Am analizat din nou și cred că nici unul din aceste haik-uri nu conține metaforă.

Oricum, ambele texte sunt superbe. Mi-au umplut sufletul.

[Ion Lazăr da Coza]

Da, Dragoș! Dar Petre ne îndeamnă să vedem ceas înzăpezit ad literam, adică ceas cu zăpadă pe el. Atunci cum rămâne cu la marginea timpului???

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Exemplu dat de maestru nu conţine metaforă, spre deosebire de poemul tău, ci o alegorie - ceas înzăpezit. 

Cu speranţa că nu voi deranja prin comentariul meu, vreau să fac o precizare având în vedere pasajul citat din comentariul domnului Creţu. Din punctul meu de vedere se strecoară o eroare în acest comentariu. Astfel:

ALEGORIA - figură de stil alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, sensul literar substituindu-se altuia ascuns. La nivel stilistic, alegoria este un fel de metaforă lărgită, în cuprinsul căreia se operează un transfer din planul abstract al unor înţelesuri de adâncime într-unul figurativ de suprafaţă.

EPITETUL - figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt calificativ la un altul, în scop estetic.

Deci este o diferenţă netă între cele două figuri stilistice. Ceas înzăpezit este un epitet, nu o alegorie.

Dacă e nevoie, voi da şi sursa!

[Ion Lazăr da Coza]

Vezi tu, Petre, umbrele cocorilor, în viziunea mea e penița care nu se ridică de pe hârtie/ogor... Cocorii pe cer, ar fi litere...

Caligrafia, în Japonia, e considerată artă!

[Ion Lazăr da Coza]

Petre, „O babă surdă, nu aude, dar le potrivește!” spune un proverb. Când am zis despre Crăcăuți-Deal, ridicam o chestiune de principiu, și nu un atac la persoană. Tot despre principii e vorba când spun despre intrarea în USR. Oare n-ai auzit de „scriitori” care au intrat în Uniune cu portbagajul, și nu cu opera literară?

Chiar nu am nimic cu domnul Șerban Codrin, cu atât mai mult cu cât, subliniez, spre rușinea mea nu-l cunosc. Sper să am timp să elimin această lacună. În acest scop, aștept cu nerăbdare cartea de la tine!

În Japonia, e suficient să scrii, în toată viața, un singur haiku și să fii declarat haijin-maestru!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

P.S. Îmi cer scuze! Am uitat să mai spun ceva!

Conceptul Zen nu este şi nu va fi niciodată accesibil, în întregul lui, europenilor. Este specific Japoniei, Chinei, etc. Noi, europenii, putem împrumuta, putem încerca, putem... dar nu îl putem înţelege pe deplin. Acest concept ţine de altceva, accesibil până la un anumit punct!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule Creţu,

Mergând pe logica afirmaţiilor dumneavoastră înseamnă că noi, românii, nu putem scrie nici sonet, nici rondel, nici gazel, etc. fiindcă nu respectăm la sânge regulile. Da, nu le respectă la sânge, pentru că nu putem, chiar dacă am vrea. De aceea s-a adoptat libertatea la haiku, cel puţin din ceea ce cunosc eu, de a se depăşi numărul de silabe în formula 5-7-5. Pentru că limbile în care se scriu haiku au rezonanţe, vibraţii, cezuri diferite. Un sonet scris în italiană, mă refer la sonetul italian, nu va suna niciodată la fel cu un sonet ce respectă forma fixă a sonetului italian, dar care este scris în limba românească. La fel şi sonetul englezesc. Acest lucru se poate verifica. De aici părerea mea referitoare la cezura adoptată în haiku şi tanka. Nu cred că se încalcă vreo regulă, este vorba doar de limbă şi de diferenţele specifice fiecărei limbi. Vrem, nu vrem, cred că ele se impun dincolo de acribia noastră. Este doar punctul meu de vedere, nu e musai să fie şi obiectiv pentru dumneavoastră!