Zbor de seară

[gina zaharia]

 

Am să vin în pas de seară să-ţi aduc în casă marea,
Ne-om plimba peste adâncuri unde înfloreşte sarea,
Tu-mi vei scrie gându-n stele, eu cu drag o să-l citesc,
Mă voi îmbrăca-n lumină să-ţi fiu ochiul îngeresc.

Să mă-ntâmpini la izvorul dinspre margine de lume,
Să lăsăm acolo dorul să-şi aleagă singur nume
Apoi să trăim sihastru, tu şi eu - un singur glas,
În vâltoarea nemuririi să-i dăm timpului popas.

Voi veni spre apa lunii pe corăbii de niciunde,
Ropot cald topit în suflet îmbrăcat cu amintiri,
Îţi voi cerne rouă-n pasul prin potecile de unde

Vom zidi un timp sălbatic în buchetul cu iubiri,
Enigmatice crâmpeie (de vor şti a ne pătrunde)
Lumina-vor cânt de toamnă în zbor alb de împletiri.

[gina zaharia]

lângă un copac cu crengi de azur, Aura! mulțumesc!

[gina zaharia]

mulțumesc, Ioan!

[gina zaharia]

mulțumesc, da Coza!

[gina zaharia]

și toamna are cerneală-n buzunare uneori, Sofy, mă bucur că și-a lăsat amprenta aici...

[gina zaharia]

în toamna asta zborul mi-e pe ape, Maria...

[Aura Popa]

Vom zidi un timp sălbatic în buchetul cu iubiri,

...tu poti face asta, cu siguranta!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Liber la aplauze!

da Coza

[Sofia Sincă]

Superbă şi reală oglindă a sufletului de poet. Uimitoare construcţie, prin simboluri vrăjite creează viziune asupra iubirii fantastice, într-un spaţiu fantastic. Şi totuşi, mare farmecă şi toamna, poate fi una dintre elementele iubirii.

Deosebită apreciere, Sofy!

[Maia Maria]

multa iubire si dor picura din fiecare vers, balsam pentru suflet...

felicitari draga Gina!