zbor

mă ia de braț copilăria și zice
- hai să mergem pe dealul din spatele casei
am uitat acolo păpușa cu ochi căprui
și rochie cu fluturi

- nu... nu mai știu unde e
poate într-un șotron cu spiriduși sau într-o carte
de primăvară
iar la anticariat s-a închis de mult...

- și totuşi hai să ne pitim după nuci
de atâtea ori am intrat în umbra lor
sigur mi-au rămas în vreo scorbură pantofii
pe care mi i-a cumpărat mama
când moș crăciun
se pierduse pe poteca dinspre casa noastră

- nu pot am strigat tu nu vezi
că zborul meu s-a oprit într-o fotografie?
pelerina de atunci a devenit un evantai de culori
care curg
pe genunchii mei

Vizualizări: 117

Îmi place

Membri cărora le place: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 29, 2018 la 10:15pm: Mulțumesc, drag da Coza!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Noiembrie 26, 2018 la 9:53pm: Remarcabil, Gina!

da Coza

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 24, 2018 la 7:48pm: Mulțumesc frumos, dle Tudor! Melancolia, bat-o vina! :)))

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Noiembrie 24, 2018 la 2:43pm: Copilăria reprezintă, aici, centrul de greutate în catharsis-ul poeziei. Își are, ca-n steaua eminesciană : lumina ce nu se zărise, iar azi o vedem și nu e... Sinceritatea și lirismul purtat în pași de cadril, admirativ, este și calitatea de baqză a poeziei tale. Iar melancolia e timpul devenit afectivitate în poezia ta. Antologic, chiar!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 22, 2018 la 5:48pm: Mulțumesc, Paul, deja văd imaginea cu acel copil :)

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 22, 2018 la 5:47pm: Mulțumesc, Sofi! Mă prinde câteodată câte un dor de dau fuga-n poezie :))

Drag,

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 22, 2018 la 5:46pm: Valeria, mă bucur de citire, mă bucur de recitire!

Îmbrățișări!

Comentariu publicat de Dolha Paul-Alexandru pe Noiembrie 22, 2018 la 2:53pm: mi-ai adus aminte de un film în care un copil fuge în tr-o bibliotecă sa se ascundă de furtuna care izbucnise. Și acolo printre cărți își mai drege sufletul. Dar furtuna pătrunde înăuntru și apa face sa se scurgă culoarea din toate cărțile și îl prinde si pe copil in furtuna de culori și îl transformă în personaj de poveste:). Și se trezeste pe taramul celălalt, cum ar spune basmele noastre.

Comentariu publicat de gina zaharia pe Noiembrie 22, 2018 la 12:41pm: Draga mea Adina, un singur cititor de-aș avea, merita să scriu pentru el. Mulțumesc!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 22, 2018 la 9:18am: Pe un fir epic plin de zorzoane liric0-melancolice...

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot? - spunea Eminescu.

Tu o spui în vers modernist, dar cu aceleași emoții.

Am citit și am apreciat,

Sofi