zbor

[gina zaharia]

mă ia de braț copilăria și zice
- hai să mergem pe dealul din spatele casei
am uitat acolo păpușa cu ochi căprui
și rochie cu fluturi

- nu... nu mai știu unde e
poate într-un șotron cu spiriduși sau într-o carte
de primăvară
iar la anticariat s-a închis de mult...

- și totuşi hai să ne pitim după nuci
de atâtea ori am intrat în umbra lor
sigur mi-au rămas în vreo scorbură pantofii
pe care mi i-a cumpărat mama 
când moș crăciun 
se pierduse pe poteca dinspre casa noastră

- nu pot am strigat tu nu vezi
că zborul meu s-a oprit într-o fotografie?
pelerina de atunci a devenit un evantai de culori
care curg 
pe genunchii mei

[gina zaharia]

Mulțumesc, drag da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Remarcabil, Gina!

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc frumos, dle Tudor! Melancolia, bat-o vina! :)))

[Tudor Cicu]

Copilăria reprezintă, aici, centrul de greutate în catharsis-ul poeziei. Își are, ca-n steaua eminesciană : lumina ce nu se zărise, iar azi o vedem și nu e... Sinceritatea și lirismul purtat în pași de cadril, admirativ, este și calitatea de baqză a poeziei tale. Iar melancolia e timpul devenit afectivitate în poezia ta. Antologic, chiar!                                                              

[gina zaharia]

Mulțumesc, Paul, deja văd imaginea cu acel copil :)

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofi! Mă prinde câteodată câte un dor de dau fuga-n poezie :))

Drag,

[gina zaharia]

Valeria, mă bucur de citire, mă bucur de recitire!

Îmbrățișări!

[Dolha Paul-Alexandru]

mi-ai adus aminte de un film în care un copil fuge în tr-o bibliotecă sa se ascundă de furtuna care izbucnise. Și acolo printre cărți își mai drege sufletul. Dar furtuna pătrunde înăuntru și apa face sa se scurgă culoarea din toate cărțile și îl prinde si pe copil in furtuna de culori și îl transformă în personaj de poveste:). Și se trezeste pe taramul celălalt, cum ar spune basmele noastre.

[gina zaharia]

Draga mea Adina, un singur cititor de-aș avea, merita să scriu pentru el. Mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Pe un fir epic plin de zorzoane liric0-melancolice...

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot? - spunea Eminescu.

Tu o spui în vers modernist, dar cu aceleași emoții.

Am citit și am apreciat,

Sofi