Vis în cămașă de forță

[gina zaharia]

Sunt un ochi rătăcit în albastru,
mă agăţ ca o frunză de cer,
mistuit de o mie de fluturi,
mă înalţ, mă renasc,
apoi pier.
Uneori sunt fereastra altarului
unde îngerii se topesc în ninsori,
pâlpâind în lumina ispitei,
sunt doar scrum risipit, 
alteori.

Se face seară de dimineaţă, se face amiază,
se face copilărie,
oceanul din noi freamătă-ntruna
o simfonie târzie.
Între cioburi stelare mă pierd;
nu mai e nicăieri nicio zare:
Te-am iubit, te-am iubit,
îţi spun iar,
și îngenunchez într-o nouă trădare.
Străinul din sufletul meu cerşeşte culorile 
arzând ca o torţă,
și-n toate acestea e o bună vestire
a visului
în cămaşă de forţă.

[gina zaharia]

 J' Arrive!, mi-ai dat o idee bună :)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Lisia, s-au îngrămădit gândurile care cum au putut, și n-au ținut cont de ritm. Îmi voi face timp și le voi rechema :)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumoasă, însă mi-ar fi plăcut să curgă toată în acest ritm:

Sunt un ochi rătăcit în albastru,
mă agăţ ca o frunză de cer,
mistuit de o mie de fluturi,
mă înalţ, mă renasc,
apoi pier.

[Mihaela Popa]

frumos, admirație!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[gina zaharia]

Da Coza, atunci să dau fuga să pun de-o  dulcegărie :)))

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Multumesc, Sofi! 

[gina zaharia]

Nikol, era o feerie acolo... :)))

Drag, 

[gina zaharia]

Multumesc, Mircea!