Prin ger străin mi-e rece căutarea
Şi nici nu ştiu ce zi în tine sunt,
Ne-am rătăcit în ceaţă, iar chemarea
S-a destrămat în vechiu-i legământ.
Iubitul meu, e-aşa târziu în clipe
Și ce devreme pentru ce-ar fi fost,
În stânci de dor iubirea stă să ţipe
Şi să se frângă-n vreascuri fără rost.
Văd parcă o ruletă ce trişează
În seara asta fără de noroc;
Şi-n palma noastră, iată, se aşază
Un fluture cu aripi arse-n foc.
Iubitul meu, dă-i aripile noastre,
Gândeşte-te câţi maci au numărat,
Cu ele ar atinge zări albastre
Şi ne-ar găsit în verdele uscat.
Adaugă un comentariu
Curcubeul de astăzi va fi învățat freamătul vântului, Rodica, dar știu că a trecut cândva prin verde. Așa l-am simțit când era(m) fluture! Mulțumesc!
Superba antiteza ar spune specialistii...etern si efemer intr-o efuziune generoasa,as spune eu...un poet care se daruieste pe sine pentru posteritate...
Chris, un buchet de zări albastre pentru tine! Mulțumesc!
Angy, mulțumesc! din inima unui fluture de foc:)
Și rugul poartă litere de cenușă...
Îmbrățișări, Bonnie!
Zidul iubirii - invizibil dar trainic, ori topit în aur...
Dar verdele-i tot verde, nu-i așa?:)
Mulțumesc, Sofy!
Mulțumesc, da Coza! mereu încurajată și răsfățată:)
Gerra, norocul meu e că am prieteni minunați! Mulțumesc, cuvânt-lumină!
mulțumesc, Luminița! cred că am descoperit fluturele Phoenix:)
îmbrățișări!
tu-mi spui asta, Nutzu?:)
mulțumesc!!!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE