cărările mă strâng
o ultimă întindere a duioșie
palisadă a somnului iernii
mă ajută să merg pe mijloc
nu mă las păcălită de cărări
voi înceta să mai cred
că albastrul clopotului mă strigă
cobor la fântâna izvoarelor promise
aștept
(cumpăna adulmecă miezul alb al mărului)
până când cineva
cu drumurile la fel de strâmte
va plânge de sete
în adâncuri
pe scheletul celei mai lungi secete
buchetul de flori adie o rugăciune
de parcă m-ar proteja
de atingerea liliecilor
tu
- un oarecare-
pune pâinea
lângă Cina cea de taină
Adaugă un comentariu
stiu nutzu, stiu... multumesc de citire si popas!
Multumesc mult Gabi... din mugurii credintei izvoraste siguranta...
Definire minunată a unei stări de grație , de liniște interioară , izvorâtă din credința că există cineva/ ceva care să întregească cercul . Maria, m-ai încântat din nou!
Multumesc Cristina... cu drag mult!
Florile adie rugăciuni şi oricine poate lua parte la Cină.Frumos! Am citit cu plăcere,
Lisia, multumesc iubire...
da Coza, usa este deschisa...namaste!
cobor la fântâna izvoarelor promise
aștept
(cumpăna adulmecă miezul alb al mărului)
până când cineva
cu drumurile la fel de strâmte
va plânge de sete
SUPERB!
Vin și eu la Cina cea de taină.
da Coza
Sofy iubire, tare mi dor de comenturile tale, de ajutorul tau...cu drag mereu...
am corectat...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE