UMILINȚĂ
Azi mă scufund în apele tăcerii,
Nimic de zis, nimic de-adăugat,
In seara ce premerge Învierii,
La Tine vin cu suflet încărcat.
Atâta vreme am fugit de Tine,
Prea mult de chipul tău m-am depărtat
Crezând că răul ce-am făcut e bine,
M-am afundat nemernic în păcat,
Iar pentru mine n-a cântat cocoşu',
Ca Toma m-am temut că m-ai minţit,
Încrezător în orizontul roşu
Am mers pe drumul care m-a orbit.
Stau în genunchi la CRUCEA ta, Iisuse,
Nimic de zis, nimic de- adăugat.
Prea multe vorbe false au fost spuse,
Mă iartă, dacă pot să fiu iertat!
(Repostare de Paşte)
Adaugă un comentariu
Interesant....
Minunată Rugă!
Un repetabil proces de conștiință. Benefic.
da Coza
Mi-a plăcut mult (deşi am citit-o abia acum)! S-a încadrat foarte bine zilelor de sărbătoare...
Înălțător!
O smerenie lirică.
Confesiune și rugă, binevenită acum de sărbătoarea Paștelui.
Frumos!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE