Trec trenuri...

[Tudor Cicu]

Trec trenuri și-acum

 

Treceau trenuri și-atunci prin acea gară

(Înghețate tun, fără a opri)

Pe peron o vedeam, cred, prima oară

Ca din Utrillo desprinsă! Alb-gri.

 

Din senin se porni vântul spre seară

Ploaia ridică un zid între noi.

Ce-ar fi fost ca din frânturi, bunăoară,

Să se-nfiripe-o poveste în doi?

 

Tâlhărea și un gând dus peste zare

Săgeți de gheață-mi înfigea în piept

Sfidând pericole cum sunt pe mare

Și-un veac să treacă! Mi-am zis să aștept.

 

Trec trenuri și acum. Fără de număr

La carnea mea toți lupii s-au întins

Și ninge curat... cu fulgi peste umăr

Și-n urma celui tăcut și învins.

 

                                              Tudor Cicu

[Tudor Cicu]

De dragul ritmului, nu țin ca natura să fie și ea potrivnică celui doar „tăcut și învins” , nu și trist (ar fi prea mult!). Natura nu e cruntă cu noi, doar sentimentele noastre sunt confuze când e vorba de cei de lângă noi. (De cele mai multe ori scriem și pentru terapia sufletelor noastre, nu încântarea celor care ne citesc). 

[Ion Lazăr da Coza]

O mică sugestie:

Și ninge curat... cu fulgi peste umăr

Și-n urma celui tăcut și învins.

======================

Și ninge crunt, cu fulgii peste umăr,

În urma celui trist, tăcut și-nvins.  

da Coza

[Valeria Merca]

Din nou versificatia ne dă de furcă: ritmul schimbător. Rimele sunt corecte.
Am făcut mici, mici intervenţii în strofa 2, care mi se pare cea mai reuşită:
Se iscase un vânt, ca de seară,
Ploaia-ntinse un zid între noi.
Ce-ar fi fost! Din frânturi, bunăoară,
Să se-nfiripe-o poveste în doi?''- deşi aici, înfiripe ar trebui schimbat cu un sinonim din 3 silabe.
Mi-a plăcut mesajul poeziei.

cu drag,

[Sofia Sincă]

O versificație drăguță, de tip romanță. Amintiri, nostalgii, regrete, întrebări.

Dar pentru șlefuire se mai poate...

Această măsură cu diferență de o silabă între vers, este cam defectuoasă. Taie muzicalitatea. Ori două silabe diferență, ori același număr.

În strofa doi ai două verbe la perfectul simplu. Nu prea se folosește perfectul simplu în poezia clasică, iscase, întinse, și în general, mai ales în acest tip cu vers scurt.

Și, ar mai fi, discordanță între accente.

Dar întotdeauna există loc de mai bine.

Am citit cu plăcere,

Sofy