Timp din verbe de zăpadă

[gina zaharia]

Îți sunt un fel de sete

pe hârtie

și vin dinspre apus spre răsărit,

îți trec prin suflet

ca o simfonie

și știi?

odată chiar ți-am înflorit!

 

M-ai așezat în calendarul mare,

îți eram prag

prin armonii de zori,

când luna se pierdea

în depărtare,

mă răsfățai cu pacea dintre flori.

 

Știam să merg cu orbii

prin rugină,

n-aș fi greșit un pas peste hotare,

mi-era devreme-n gândul de regină

și sol de drag

ți-eram

pe așteptare.

 

Deschide peștera din noi

să ardă!

Acolo un sihastru

stă la geam,

culege timp din verbe de zăpadă,

și ce frumos

devine astăzi ram!

[gina zaharia]

Sihastrul și-a pierdut cerneala în propriile verbe, ba chiar a încercat să cumpere alta din târgul  reginelor, nuanțele însă l-au derutat:)

Îmbrățișări, Rodica!

[gina zaharia]

Când luna se pierdea în depărtare, Lisia, am încercat să sper că-mi va lăsa cele mai dragi raze:)

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Orbii știu cel mai bine drumul prin inimă, Nuța:) I-ai văzut deseori, nu-i așa?:)

[gina zaharia]

E ramul înflorit în suflet, Aura! n-aș lăsa, pentru nimic în lume, să le fie odihnă vulturilor:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Dacă am reușit să fotografiez rugul care face contur sihastrului, înseamnă că viața mea nu e doar un simplu vis, Gabriela! Mulțumesc!

[gina zaharia]

E atâta rouă-n falduri de poeme, Ioana...

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Înseamnă că ai văzut ușa peșterii deschisă, da Coza:) Și avea câteva lacăte:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Se topea repede, Chirs:) Așa-i cu zăpada asta de primăvară:) Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, rege al iubirii:)

[gina zaharia]

Un sol a scris această poezie, Sofy, avea menirea să lase un semn pe zăpadă...

Îmbrățișări, prietena mea dragă!