nu mǎ mir de neștiințǎ niarne*
este ambiguǎ
ca și nimicul
acum îl ai acum nu-l ai
însǎ
când între noi apare știința
tragȃnd cu dinții de ȋnțelesul vreunei taine
rǎtǎcim orbi
bieți orioni ȋndreptȃndu-ne spre soare rǎsare
cǎutându-ne vindecarea orbirii
cercetǎm îndelung
decriptarea ȋnsǎ se-ngreuneazǎ ca somnul
apar uneori și revelații
descoperind un bob
din meiul dǎruit hranǎ de dumnezeu
deși-l mȃncǎm
rǎmȃnem tot nesǎtui
umblȃnd bezmetici ca luna dupǎ soare
sperȃnd cǎ pașii ne vor cǎlǎuzi
spre palimpsestul pe care dumnezeu și-a notat ȋnscrisurile-i
știința îndrǎznește niarne
sǎ-și dea cu pǎrerea
despre muțenia cerului și a pǎmântului
dar degetele-i pipǎie numai tencuiala zidului
înǎuntru
umblând adevărul pe catalige
atât de înalte
încât vederea nu-l poate atinge
ȋn schimb neștiința
zburdǎ ușoarǎ
ca o materie fǎrǎ atomi
sau ca pasǎrea phoenix
dispǎrȃnd
dupǎ ce a ciugulit meiul
niarne=apelativ adresat sinelui
20 februarie 2013
Adaugă un comentariu
Ca întotdeauna: o plăcere!
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE