Te-aș iubi ca pe o ploaie de stele

[C.Titi Nechita]

Te-aș iubi în rătăcirile mele,

În spațiul adormit în pruncie

Și într-o rugă rostită spre stele

M-aș răstigni să-ți fiu veșnicie!

 

Temniţa fantasmelor mele să-mi fii,

Mi-ar fi de-ajuns fereastră să te ştiu;

Să-mi luminezi nopţile mele târzii,

Iar eu întregul univers să-ţi fiu!

 

Te-aș iubi printre ploile de raze

Ce ar curge peste-al  meu răsărit

Împodobindu-ți cu zeci  de topaze

Lacrimile unui trist asfinţit.

 

Un vis se zidește în inima mea

Precum un miraj ce prinde contur,

Tu rămâi o rază de lună, o stea

Ce luminezi un pământ prematur!

 

Dar te-aș iubi răscolind infinitul

Sfărâmat de o ploaie de stele,

Iar în cale de mi-ar sta tot granitul

N-ar opri rătăcirile mele!

[C.Titi Nechita]

Bine intuit, d-na Zaharia! Mulţumesc frumos!

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc de popas şi aprecierea imaginilor, d-le Alexandru!

[gina zaharia]

O stea

Ce luminezi un pământ prematur!

poate fi legătura dintre lut și setea de lumină:)

[bolache alexandru]

Sunt și imagini frumoase: te-aș iubi răscolind infinitul...

[C.Titi Nechita]

Perseverenţa, d-na Cîmpeanu, ştiţi prea bine că nu se produce instant, dar cu răbdarea timpului se poate reuşi.

Mulţumesc frumos de semn!

[C.Titi Nechita]

De când ne ştim tendinţa a fost de urcare, de zbor deşi uneori pentru a face saltul e necesar să mai şi cobori.

Toată stima, d-le Lazăr!

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia de mai jos confirmă un verset din Biblie - Nimic nu-i nou sub soare! - dar hai, dragă d-le C.Titi Nechita, să punem/urcăm o treaptă, ci nu să coborâm/dărâmăm prin adamism!

[C.Titi Nechita]

,,Nebun e cel ce crede cu tărie

Că nimeni altul n-a mai fost

Să simtă, să viseze şi să scrie

O tălmăcire de cuvinte fără rost!

 

Toate îşi au un rost al lor,

Iar timpul judeca-va înţelesul;

Va fi cuvântul val sau nor,

Ori doar o formă de aţi spune păsul?!

 

Mereu cavântul fi-va început

Aşa cum spune-o vorbă veche…

Toate prin el s-au conceput

Întru fiinţa noastră nepereche!"

Mulţumesc frumos tuturor, d-na Sofia, d-ul Lazăr , d-na Marinov, pentru popas şi consemnări !

[Sofia Sincă]

Mărunțișuri... Prea multe stele, încât nici bolta cerească nu le are, prea mult patetic. Exagerat, fapt care nu face altceva decât descoperă vocabularul sărăcăcios. Și, vechea boală: schimbarea ritmului pe parcursul poeziei.

Însă, se remarcă tenacitatea ta, dorința de a reuși.

Succes!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Foarte, foarte multe locuri comune/fumate, și-i păcat fiindcă te descurci bine cu prozodia! „Chinuiește” ceva mai tare epitetele, caută imagini inedite...

da Coza