Taina umbririlor mute

[Mariana Suciu]

Motto: Povestea de astăzi (rescrisă, se știe), 
             desprinsă-i din ochii neștiuți de venin, 
             sub creanga ce soarbe licoarea sălcie, 
             balsam pentru spaime și dureri care vin.

  Din crugul de iască, cu freamăt cresc zorii,
  fantastici și unici - zeități fără trup
  plutesc, se înalță. Tăceri-purgatorii,
  răsăritu-l descresc din priviri ce erup.
  
  Pe chipuri crispate impactu-i mirific.
  Speranța transformă. Ideatic, prin burg,
  în tabloul trudit cu efortul sisific
  al mâinilor frânte, lumini trudnice curg
 
  prin penel. Vrei să râzi? Surâd și-ți îngădui...
  dar sper că-nțelesul va veni mai târziu,
  destul să-ți permită iubire să dărui
  acelui ce-n beznă colorează-un pustiu.
 
  Vezi tu, chiar și luna, Fortunii-i dă chipul
  adesea, când Moartea ține vise în colți.
  Ea știe că nu poți dori asfințitul,
  hiene umane când se-ascund după porți. 
  
  Robită de taina umbririlor mute,
  păstrează-n-tre gene giuvaere-făclii,
  gingașă și tristă, priveghează știute,
  mișcătoare nisipuri ce susțin temelii.
 

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-na Sofia. E tot ce pot spune în acest moment. Dar știu că înțelegeți.

[Mariana Suciu]

Angelina, drag popasul și semnul tău. Mulțumesc.

[Sofia Sincă]

Da, este adevărat ai întreruperi de ritm începând cu mottoul. Însă poezia ta câștigă la exprimarea absolut personală, originală și la punctuație. Dacă citești după punctuația ta, sună foarte bine și se obține satisfacția poeziei. Poate ăsta este farmecul poeziilor tale și ceea ce o diferențiază de celelalte. Are o notă teatrală. Întotdeauna îmi imaginez poezia ta recitată de vreun actor bun.

Mie mi-a plăcut,

Sofy

[Nădejde Angelina]

Eşti minunată! Mă bucur să te ştiu aici!

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-na Denisa, pentru semnul lăsat.

Cu drag,

[Mariana Suciu]

 Mulțumesc frumos pentru semnul de lectură și comentariu, d-le Iordăchescu.
Cu stimă, 
Mariana

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ai destul de multe ruperi de ritm, strofele 2, 3 şi 4. Aproape nu e vers fără rupere. Cel puţin strofa 2...

Încearcă să desparţi în silabe fiecare vers şi să refaci pentru că suferă rău din pricina asta.  Textul are miez şi transmite; merită şlefuit din punct de vedere prozodic.

Încearcă să îndrepţi ceea ce este de îndreptat!

Semn de lectură!