Sub geana timpului rebel

[Darie Giurgiu]

trăim în țara falimentului mental

mai greu este astăzi să gândești

decât să furi

ne mor copacii în gerul însingurării

râurile se desprind din matcă

să vadă ireconciliabil

că țara moare dar nu se predă

ne sunt copiii surghiuniți

de atentate morale

cu incisivă ură și diabolic gând

se închid biblioteci

conștiințe amorțite zac în praful câștigului rapid

din scaune ies nopți de lașitate

să îngroape sub faldul trădării

o nație și totuși avem credință

cât să ne clădim veșnicia

[Darie Giurgiu]

multumesc prieteni

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Mult crud adevăr. Speranța moare ultima... Frumos, felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Aşa zicea şi R.V.

da Coza

[Mihaela Popa]

un adevăr crud

[gina zaharia]

Frumoasă concluzie! Așa vor ști copacii de a lor pădure, prin credință!

[Sofia Sincă]

Starea națiunii într-un poem, ce adună revoltă. Fiecare frază descrie, poetic, un rău și din rău în mai rău, moartea clinică a țării, fatalitatea. Ceva speranțe în ultimele două versuri.

Profund, dinamic! Mi-a plăcut!

Sofi