Strigăt în silabe
cu sălbaticii căței ai pămîntului m-am împrietenit
mai la apus
mai spre strigarea liniștii
atinsă de întuneric
nu vorbeam cu ei despre cum e să dormi
în somnul pământului
ei erau somn permanent
în inima celei mai adânci netreziri
nu încercam să ating frunza
sub care își socoteau
patratul înghesuit al neluminii
ei toți se născuseră pe șoapta nespusă
a surdului răsărit
mă amuza să știu
că eu sunt ei
fără să râd de nimic de nimic de nimic
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de gina zaharia pe Iunie 5, 2013 la 9:44pm
-
fără să râd de nimic de nimic de nimic
prețuire!
-
Comentariu publicat de Gabriela Grădinariu pe Iunie 5, 2013 la 5:35pm
-
O nouă identitate , un nou statut acceptat cu resemnare. Prețuire!
-
Comentariu publicat de eunescu pe Iunie 5, 2013 la 12:56pm
-
Vă mulțumesc sincer!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iunie 5, 2013 la 9:48am
-
Oglindă a eului, dăruindu-se pământului. Dorinţa de a ascunde greul, de a-l înghesui undeva în golul pământului. Extrem de trist!
Apreciere, Sofy!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 4, 2013 la 11:14pm
-
eu sunt ei - un alter-ego multiplicat, trăitor în adânci netreziri.
da Coza
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE