spre-un alt nicăieri...

[ica matei]

pusesem pentru tine

zăvoare de gânduri la uși-

m-ascundeam,

tu nu credeai

că încă mă joc cu păpuși…

 

plângeam

când te-am lăsat atunci de mână

mi se părea ciudat

să fim mereu împreună

apoi am ales drumul pavat cu  străini

în suflet adunam gheme

de spini și alți mărăcini

mă opream să te caut

la fiecare răscruce și pod

scriam cu tăcere

în viața mea alt și alt episod

 

nu știu de ce

te-am așteptat mereu

pe malul acela

păzit de-un fals curcubeu

printre iluzii reci

dansau vise desperecheate

timpul își trasa calea

spre alt mai departe

cu trupul mistuit de jale, ca de foc

aiurea căutam urme albe

de dor și  noroc

 

ne-am regăsit  târziu…

pe-o margine de dor, zdrențuită de vreme

ne spuneam cuvinte furate

din tragice poeme

printre secunde ce plecau în firească neștire

în noi apuneau răsărituri

pe care am scris cândva

povestea noastră  de iubire

 

ne-am iubit tăcuți

sub văluri moi de infinită tristețe

prin toamna noastră pluteau

fiorii târzii de uitată tandrețe

ne copleșeau poveri de legi interzise

cand mirați am găsit

iubirea noastră pulsând

prin vechi manuscrise

 

stingheră, lacrima

ce-am plâns-o prin timpul acela de ieri

am găsit-o udă în palma ta

săpându-și făgașul

poate spre-un alt nicăieri...

[ica matei]

Tuturor, va multumesc pentru intampinare si va multumesc pentru primire.

Voi incerca sa tin cont de sfaturi, va multumesc pentru ele; uneori furata de idee, imi scapa unele amanunte, de aceea orice atentionare este binevenita.

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

că încă, mă joc cu păpuși…  de scos virgula

în viața mea alt și, alt episod de scos virgula

 ca de foc / căutam aiurea urme albe  de evitat cacofonia

povestea noastră tristă de iubire  de evitat aliteraţia

sub văluri moi de infinită tristețe  sugerez melancolie sau nostalgie  

Poezia m-a încântat mult, Ica!

da Coza

[SPRINCENATU DAN]

ne-am iubit tăcuți

sub văluri moi de infinită tristețe

prin toamna noastră pluteau

fiorii târzii de uitată tandrețe..

Mulă tristețe in versuri ce încântă..

Felicitări Ica !

[Sofia Sincă]

O poveste de iubire, înflorită, versificată rebel...

''am găsit-o udă în palma ta'' - acest vers mi se pare uşor pleonastic: lacrima nu poate fi decât udă. Poate merge şi vie... sau altfel cum crezi tu.

Şi totuşi poezia are muzicalitate ei, ca într-o dramă antică...

Am citit cu plăcere, Sofy!

Bine ai venit Ica cu poezie în site-ul nostru!

[Bonnie Mihali]

lacrima...

săpându-și făgașul

poate spre-un alt nicăieri...

 

putin trist, dar frumos!!!