Sorbeam dintr-o ulcea atemporală
toată simțirea sângelui din lut;
Un picurar* cânta o pastorală
pe-arcada unui timp necunoscut.
Trona serenitatea lumii care
își păstorea mioarele în Pind*
și descânta, cu stele curgătoare,
izvoarele pădurilor foșnind.
Mă toropea o moale răscolire;
Unduitor mă-nconjurau goruni,
iar vântul moțăind a ostenire
înfiora albastrul pe tăciuni.
Jur-împrejur de vetre și odoare,
doineau cu foc mușeate* pe nălțimi
și roiuri de scântei amăgitoare
se-ncolăceau pe aer - subțirimi...
Se jăruia, sub nopți îngenuncheate,
crepusculul de zori neadormit;
Prin ochi de zmeu, zburda-n eternitate
un murg ce se hrănea cu răsărit.
Notă*
picurar - păstor, păcurar (din aromână)
Pind - munții Pindului se întind din partea de sud și sud-est a Albaniei până în partea de nord a peninsulei Peloponez, fiind astfel coloana vertebrală a statului elen. În această zonă montană trăiesc populațiile de vlahi (aromâni).
mușeate - fete frumoase (din aromână).
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, domnule Daroczi Andrei Claudiu! Cuvântul mușat(e) se regăsește și în limba română, cu aceeași semnificație. Ștefan cel Mare era din neamul Mușatinilor (a celor frumoși). Cuvântul are ascendență foarte veche...
O poezie pe care o apreciez: rimă, vesificație, măsură, singurul lucru care mi se pare un pic deplasat este mușeate, parcă frânge muzicalitatea, părerea mea.
Chiar dacă sunt numiți în România și "'români macedoneni"', macedoromâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau, mai popular, machedoni, graiul lor e puțin diferit de limba română, și asta în versificație mi se pare că frânge curgerea lină a versului.
Dvs. ați încercați să combinați cuvinte din două limbi pentru a închega poezia pe care ați postat-o, un lucru greu.
În rest, totul mi se pare foarte cursiv, natural. Bravo!
Doamnă Sofia Sincă, mulțumesc frumos pentru comentariu și apreciere!
Mulțumesc, doamnă Florica Munteanu-Cuc, pentru frumoasele cuvinte! Frumusețea, Binele și Adevărul n-au rămas străine sufletului românesc, ci vor continua să întărească osatura acestui neam atât de încercat... ,,Armânlu nu cheari”, spun frații noștri aromâni!
Confesiune lirică extrem de frumoasă, imagini, descrieri ale unor locuri anume, din munții Pindului, spui tu, unde trăiesc aromâni.
Versuri încărcate cu afectivitate și dinamism ancestral, cu originalitate și măiestrie.
Deosebita plăcere a lecturării,
Sofi
Am sorbit, am simțit, am tresărit de antica și clasica frumusețe a acestui răsărit.
Felicitări, cu enormă admirație și bucurie, pentru minunata metaforă a speranței , Frumuseții și Binelui, ca și a Adevărului, care este întreaga Dvs. poezie, Gabriel Cristea! V-aș recunoaște stilul și cuvântul dintr-o mie!
Valeria, mulțumesc frumos pentru popasul făcut în munții Pindului! :)
Splendide tablouri ai creat! O atmosferă de vis.
Admirație, Gabriel Cristea!
Mulțumesc pentru apreciere, Angelina! :)
Am sorbit cu drag pastorala poeziei unui poet plin de har. Felicitări!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE