Simfonia ce smulge tăcerea din piatră

[chindea maria elena]

 *alb te ucide poema*

- dedicată lui C.A. -

 

seminţele dorurilor nenumite nu se flamboiază

decât  în vatră de atriu

n-o să culegi fructe exotice plantându-ți arborele identității

în aisberg

și nici carpeta clipei n-o să-ți fie velă statornică

oceanului cosmic  

când te-ncumeți să-i cartografiezi zonele albe

într-o bărcuță cusută cu puncte în bordură de timp auster

 

niciodată îndeajuns de aproape de tine

intermitent îți pâlpâie chipul sub geană rareori

ciutura îți scoate în buză izvorul

însetezi după cel nevăzut

acut se relevă adevărul din roșu

trebuie mai mult decât palpezi şi pleoapa dezveleşte

două braţe nu-s deajuns criptic să dăltuiești cupolă magică pupilei

să-ţi aduci toate falangele însămânţate în oameni

acasă

  

vinul greu al atingerilor fermentează de vise

mai greu decât greul pământului

 

parfumu-i hipnotizează operează tumorile numai anestezicul lipsește

 

îţi iei zborul în spate ca pe golgota de serviciu şi urci

spre răstignirea albului din tine

(este mai mult decât profesiunea – obsesia ta de credinţă)

acolo unde crivăţul înzorește înţelesuri subtile

îi faci sufletului cuibul

 

nu-ţi mai rămâne decât  să descarci

în wordul tău pământesc muzica sferelor coapsele-ţi vor frământa simfonii

în curgeri şopotitoare sau un stacato domestic

se vor mula văzduhului serafic din cartilaje

un alt poem vei îmbrăca smerit  sub  acordaje celeste

 

fără de veste şi-n arpegii diafan de albastre tainele se vor umple de  tine

 

ploi violete îţi vor răspândi sporii

în grai şcolit de căderi şi-nălţări vor testa suflului

esenţa de alabastru 

îndoieli şi credinţe au zebrat vinețiu noaptea din burice înainte

de-a impregna alchimic cuptoarele auricului argintiu

 

megabiţii bucuriei de-a fi

în octavă de efemer (cu transcenderile incluse-n pachetul complet)  

vor traduce limbajul stelelor botezându-le ritualic

toate travestiurile materiei îți vor încălzi incheieturile spațiului tău vital 

sfios vei memora uneori partituri

sau vei uita de tine alergând după fluturi       

 

nu ezita să chemi zeii tuturor nevăzutelor să-ţi dea acreditare 

pentru uşile care nu se deschid cu mâna

 

ai mare grijă totuşi nu fă nod lacrimei în tine

vina din talpă să-ţi fie doar compost creşterii bogate e un anotimp al iertării

şi pentru tine râul se varsă în cer

 

tu eşti minunea care-şi înoată crawl toate direcţiile

 

sub copita aurie a dimineţii eliberează poete galopurile din sânge

şi oraşele nu vor avea bulevarde pavate

doar din cicatrici sângerânde

vor curge mistere matlasate cu păsări printre panglici de curcubeu

nişte gânduri de îngeri sunt gata

să explodeze

 

nu le-nfigeți în fiare

 

palmele râd când ceru-şi întinde aripa un eon mai sus de

respirul creaţiei

[chindea maria elena]

Nikol, conștient sau nu, la diferite nivele de evoluție, cred că toți facem asta! Însăși faptul că respirăm în această dimensiune reprezintă acceptul nostru!:))) Deși unii își mai aruncă Golgota... și-o vor relua, acum, sau altădată...........

[chindea maria elena]

Valeria, scriitorii dinainte nu se sfiau să dedice poezii și volume întregi persoanelor importante din viața lor! Cei de acum parcă se tem să-și recunoască sentimentele, sensibilitățile, adorațiile față de cineva sau ceva! Cumva își malformează simfonia inimii, sufocând-o, închizând-o în grotă! Nu își asumă ceea ce simt și ceea ce sunt din niște orgolii cărora nu le găsesc sensul! De aici și o anume alienare a poeziei moderne.  Când pleci de la raportările la particular și le dai amplitudine - generalul capătă altă consistență și panaromare, decât de te raportezi la ceva virtual! Cel puțin asta-i părerea mea! Mulțumesc de vibrație!  

[Vasilisia Lazăr]

golgota de servici / golgota de serviciu

îţi vor răspândii sporii /  îţi vor răspândi sporii

De asemenea nu aș folosi „cicatrici sângerânde”, ci „răni sângerânde”, deoarece cicatricea nu reprezintă decât urma lăsată de o rană după vindecare.

Ce menire aparte are poetul! Mi-a plăcut mult, ar fi mult prea mult de citat, așa că n-o voi face. Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Bănuiesc: trebuie mai mult decât să palpezi şi pleoapa dezveleşte

le-nfigeti > le-nfigeți 

Cândva mă numeam Cezar Augustus... Patriciano, mulţumesc pentru dedicație (și discreție)! Lauri pentru poezie!

da Coza

[Mihaela Suciu]

Este o plăcere să descifrez versurile metaforă. Felicitări și mulțumesc frumos!

[Sofia Sincă]

Nu știu cui îi este dedicată poema, dar știu că e plină de culoare... Alb ucigaș... Da, se poate spune și așa. Albul, culoarea primară, are atribuții multiple. Ai alcătuit diferite sfaturi după culori. Semnificația simbolică a culorilor de fapt, reprezintă trăsături diferențiate din elementele umane universale.

Poem, obișnuit pentru tine, imens pentru noi.

Sofy

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut mult: " îți iei zborul în spate ca pe golgota de servici şi urci spre răstignirea albului din tine"!

[Valeria Merca]

Citesc, recitesc... Mi-ar plăcea să pot scrie si eu poezie cu  dedicație... Am câteva nume pe listă. O îngemănare de frumos, metaforele tale... 

Admirație, Gerra!