surâs perlat acoperit
de brumă
în toamna-mpestriţată
de culori
mă uit prin geam cum la un semn
se-adună
şi curg în râuri stoluri
de cocori.
poem de ploaie suspinând
se scurge
te-mbrăţişez c-un rând de nopţi
polare
noian de frunze pe la geamuri
strânge
hoinarul vânt sosit din
altă zare.
perdeaua tremură ca-n orice
toamnă
pastel de gri mereu spre
miazănoapte
iar ploaia cu arome dulci
de coarnă
adună-n cerul gurii
fructe coapte.
mi-e frig şi mi se face dor
de vară
hai să păşim pe-aceleaşi calde
căi
te-aştern pe visul meu în strop
de seară
şi verde mă-nvelesc
cu ochii tăi.
(din volumul „Anotimpul întoarcerilor”, publicat în 2016)
Adaugă un comentariu
Un poem care cucereşte prin profunzime, lirism şi muzicalitate.
''mi-e frig şi mi se face dor
de vară
hai să păşim pe-aceleaşi calde
căi
te-aştern pe visul meu în strop
de seară
şi verde mă-nvelesc
cu ochii tăi. '' - un final de excepţie.
Am citit/ vizionat cu admiraţie şi drag
Tu nu o poți sfida niciodată, Lisia!
Totdeauna există un verde imperial de rezervă!
Cu drag, cu admirație pentru tine și peisajele de vis ale Vrancei, pentru superba interpretare,
Desigur, acolo unde locuiți voi, într-un colț de rai, nu poți avea destul timp și destulă privire să admiri anotimpurile. Iar toamna este cel mai vrăjit dintre ele.
Poezia sună ca o amintire... ca șoaptă ce a rămas nerostită. Poate o adierea rece de seară o va deporta ca pe un ecou sau ca pe un simbol al dorinţei de înflorire, indiferent de anotimp.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE