Se simt miresme în cuvinte

[Vezi blog]

Stau primăveri în ochii tăi, asemeni perlelor șirag 
Aduse din adânc de mări de valuri ce revin la mal, 
Împiedicându-se în larg de-al frumuseții tale prag 
Cules de pescăruși în zbor din strălucirea de coral. 

La tine-n brațe viața-mi stă cu tot destinul răvășit 
Și nu întreb ce primăvară în acest an vrei s-o oferi, 
Sau dacă-ți amintești, iubito, de ploile fără sfârșit 
Unde melancolii albastre se nasc prin visele de ieri. 

Se simt miresme în cuvinte când fericită le rostești 
Iar sufletul vibrează altfel în anotimpurile noastre, 
Și vrei să ceri, și vrei să știi în tot ce astăzi întâlnești 
Punând parfum și flori de tei în toate visele albastre. 

Stau primăveri pe tâmpla ninsă când stele se aprind 
Prin veșnicia amintirii în care noi ne-am cunoscut, 
Și mult mai fericit mă simt când gândurile te cuprind 
Topindu-te-n atâtea doruri ramase undeva-n trecut.

[Ion Lazăr da Coza]

Un poem ceva mai sărac în imagini de cum suntem obişnuiţi.

da Coza

[Maia Maria]

degeaba, oricat ma invart in jurul fiecarui vers, toate imi vin manusa...felicitari!!!

[Vasilisia Lazăr]

Un pic de umblat la primul vers de la ultima strofă, e vorba de prozodie.

În rest, e perfect.

[Antonella Mocanu]

Miresme in cuvinte, delicatete si tandrete in versuri.

O adevarata incantare lectura poemul.

Felicitari!

[gina zaharia]

da, se simte miresme în cuvinte, George!

mereu a fost așa!

gina, cu plăcerea lecturii,