Stau primăveri în ochii tăi, asemeni perlelor șirag
Aduse din adânc de mări de valuri ce revin la mal,
Împiedicându-se în larg de-al frumuseții tale prag
Cules de pescăruși în zbor din strălucirea de coral.
La tine-n brațe viața-mi stă cu tot destinul răvășit
Și nu întreb ce primăvară în acest an vrei s-o oferi,
Sau dacă-ți amintești, iubito, de ploile fără sfârșit
Unde melancolii albastre se nasc prin visele de ieri.
Se simt miresme în cuvinte când fericită le rostești
Iar sufletul vibrează altfel în anotimpurile noastre,
Și vrei să ceri, și vrei să știi în tot ce astăzi întâlnești
Punând parfum și flori de tei în toate visele albastre.
Stau primăveri pe tâmpla ninsă când stele se aprind
Prin veșnicia amintirii în care noi ne-am cunoscut,
Și mult mai fericit mă simt când gândurile te cuprind
Topindu-te-n atâtea doruri ramase undeva-n trecut.
Adaugă un comentariu
Un poem ceva mai sărac în imagini de cum suntem obişnuiţi.
da Coza
degeaba, oricat ma invart in jurul fiecarui vers, toate imi vin manusa...felicitari!!!
Un pic de umblat la primul vers de la ultima strofă, e vorba de prozodie.
În rest, e perfect.
Miresme in cuvinte, delicatete si tandrete in versuri.
O adevarata incantare lectura poemul.
Felicitari!
da, se simte miresme în cuvinte, George!
mereu a fost așa!
gina, cu plăcerea lecturii,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE