Sălcie, clipa nechemată curge

[Valeria Merca]

sonet

Când înadins  lumina se răsfiră,

Iar ochiul zăbovește a mirare,

Adulmeci oful risipit pe liră,

Încorsetat în semne de-ntrebare.

 

Semnezi  cu ziua vechiul armistițiu,

Melancolia-și face-n tine casă,

Dorința e mulată pe solstițiu,

Dar norul din privire nu o lasă.

 

Te-mbeți mocnit cu stropi de nemurire,

Sălcie, clipa nechemată curge,

O altă toamnă îți va da de știre

Că frunzele-s din ce în ce mai murge.

 

Cât ciripitul mai zvâcnește-n aer - 

E semn că luna-i țese nopții baier.

 

 

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Agafia! ( mă gândesc adesea că traista mea e plină cu vorbe de mulțumire):)

drag și prețuire,

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Gabriel (Cristea) ! Semnul lăsat mă bucură.

cu drag,

[Valeria Merca]

Mulțumesc,  IMC! Tudor (Cicu) vorbea despre niște puncte comune... mă bucur!:)

drag și prețuire,

[Valeria Merca]

Dorina (Cracană), mă bucură prezența ta.

Prețuire, draga mea!

[Valeria Merca]

Bucuroasă de rezonanță, Viorel Grădinariu! 

Mulțumesc mult.

[Valeria Merca]

Da, Lisia, frunzele (mele) sunt din ce în ce mai murge, deși mi-ar plăcea să fie altfel... Cu siguranță,  simțim acut ceea ce spunem în poezie. Vreau să-ți mărturisesc faptul că am zăbovit la acest sonet o bună bucată de vreme. Dimineața, am obiceiul să privesc pe geam, să contemplu un nou răsărit, să mă bucur de o nouă zi... Nu mi-a plăcut prima strofă, am modificat-o, între timp. Nici a doua nu mi s-a părut grozavă, având în vedere învățăturile de pe acest minunat site. Multe am învățat aici și sunt conștientă că încă mai am de învățat... 

Mă bucur mult că ai selectat ceea ce îmi place și mie... :))

Prețuire, draga mea!

[Vasilisia Lazăr]

Te-mbeți tacit cu stropi de nemurire,

Sălcie, clipa nechemată curge,

O altă toamnă îți va da de știre

Că frunzele-s din ce în ce mai murge.

.

Excelent, iar strofa citată... superbă!

[Valeria Merca]

Tudor (Cicu),

Am dorit să dau părții de final o tentă optimistă, cum sunt mai toate creațiile mele (am aflat și eu acest aspect de la cititorii mei activi): care au remarcat optimismul în scrisul meu).

Mulțumesc pentru comuniunea întru cuvânt.

Cu prețuire

[Valeria Merca]

Calificativul tău mă îndreptățește să nu-mi pierd speranța în simțămintele dezvăluite aici, Valerian! Pentru mine însemnează mult. Aritmia... strică poezia:). Se putea să o evit?! Face parte din mine... La drept vorbind, am pornit cu stângul în acest demers liric, dar nu m-am dat bătută și am izbutit într-o oarecare măsură. Văd eu ce mai pot drege.

Cu prețuire

[Valeria Merca]

Mulțumesc , Dorina, pentru cuvinte și strofa selectată. Indubitabil, e și preferata mea (în semn de autoevaluare)!:)

drag,